1,960 matches
-
Traduceri și originale, Iași, 1897; Momente, București, 1901; Două bilete pierdute, București, 1901; Mitică, București, 1902; 1907 - Din primăvară până-n toamnă, București, 1907; Opere complete, I-III, București, 1908; Schițe nouă, București, 1910; Reminiscențe, București, 1915; Abu-Hasan, București, 1915; Culegeri postume, Iași, 1920; Versuri, îngr. Barbu Lăzăreanu, București, 1922; Teatru, I-II, precuvântare Al. Davila, București, 1922; Momente, I-II, pref. E. Lovinescu, București, 1928; Nuvele, povestiri și povești, pref. E. Lovinescu, București, 1929; Opere, I-VII, îngr. Paul Zarifopol și
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Drăguș. Lipsite de orice valoare sunt cele câteva încercări literare ale sale, de fapt niște anodine tălmăciri (din Oliver Goldsmith ș.a.). De remarcat ar fi doar traducerea poeziei Blestemul poetului de Uhland. Ca scriitor, a avut parte de un destin postum. Cu un lexic și o ortografie destul de greu lizibile, jurnalul său de călătorie a trecut, în vremea lui, aproape neobservat. Conceput sub formă de scrisori apărute inițial ca foiletoane în „Concordia” (17 martie 1863 - 19 ianuarie 1864), memorialul Peregrinul transelvan
CODRU-DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
vremii”, „Familia” și în alte câteva periodice, îndeosebi craiovene, unde îi vor fi publicate și niște postume. Atât în Idoli de humă, secțiune din placheta scoasă împreună cu frații săi, Eugen și Paul Constant, Poezii (1926), cât și în Versuri (volum postum, 1935), C. e un poet care se caută pe sine. Sensibilitatea lui înfiorată de ciudate presimțiri (poezia Teama de întunerec are un puls de acute neliniști) îl predispune fie la deprimări glisând într-o retorică a eșecului, fie la îndârjiri
CONSTANT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286362_a_287691]
-
Nicolae Bârna, „Vacanța cu lebăda”, RL, 1985, 51; Liviu Grăsoiu, Despre frică, spaimă, teroare..., LCF, 1996, 45; Carol Isac, Un jurnal din anii fricii. Viața de zi cu zi în România ceaușistă, „Orient Expres” (Tel Aviv), 1997, 106; Liviu Grăsoiu, Postume, LCF, 2000, 2; Marina Spalas, Cruciada copiilor în viziunea lui Titel Constantinescu, „Radio România”, 2000, 169. Il.C.
CONSTANTINESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
sporește activitatea intelectuală. Aspecte ale civilizației umane, arta și știința se află în strânsă legătură: adevărul științific stă la temelia investigațiilor artei. Moment important în estetica românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea (mai ales după publicarea postumă a notelor sale, în „Contemporanul” din 1895), opiniile despre artă ale lui C. au contribuit la fundamentarea, la noi, a unei teorii a realismului. SCRIERI: Opere complete, îngr. Octav Minar, București, 1914; Opere filosofice, îngr. și introd. N. Gogoneață, București
CONTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286390_a_287719]
-
României”. Trebuie spus, de altfel, că ori de câte ori „chestiunea” Transilvaniei a intrat în atenția presei europene sau de pe alte meridiane, C. a intervenit în mod constant, cu întreaga sa autoritate științifică și morală în restabilirea și cunoașterea integrală a adevărului. Volumul postum de Versuri clandestine (1997) pune în lumină o anume sensibilitate lirică, dar nu un poet de autentică valoare. În ciuda numeroaselor stângăcii de exprimare și a unei căutate poze melancolice, se strecoară uneori printre ariditățile versului accentele veritabile ale durerii nedisimulate
CONSTANTINESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286372_a_287701]
-
j. Galați), poet, autor de piese de teatru, traducător. Fiu al vornicului Manolachi Conachi și al Ilenei, descendentă din Cantacuzini, C. primește la botez prenumele Alexandru, cel de Costache fiindu-i dat mai târziu, potrivit unui vechi obicei, pentru răscumpărarea postumă a unui copil. Învață la început în familie, cu refugiatul francez Fleury, continuând și terminându-și studiile la Școala Domnească din Iași. Inteligent, sociabil și dornic de afirmare, se impune repede ca unul dintre cei mai instruiți tineri din protipendada
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
vis perpetuu în „imperiul ardorii”. Cea de-a treia temă fundamentală e arheologia eului năzuind la resuscitarea prin vers a unei întregi tradiții dispărute istoricește: părinții îngropați în grâu, tatăl „tras în poveste/ cu lumea lui toată”, „satul gol”. Placheta postumă Cronică de memorii (1998) consfințește testamentar acest filon, alternând confesiunea personală cu citatul (vocea tatălui, a cronicilor sau tradiției anonime) și secvențele versificate cu cele de poem în proză, totul sub semnul asfințitului unei lumi cu care poetul se identifică
CORDUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
Candidatul (1950), povestiri - Pâinea păcii (1951) și romane, cel mai semnificativ, Cazul doctor Udrea (1959), analizând dilema intelectualului între izolare și egoismul implicării în termenii profesiunii și angajarea în termeni sociali. Mărturia dramatică din Tout espoir sera puni, un volum postum, apărut în 1984 la Paris, restituie o imagine a vieții literare românești din anii ’50-’70. SCRIERI: Tavernale, București, 1941; Pelerinul serilor, București, 1942; Arhipelag, București, 1943; Manifest liric, București, 1945; Moartea lângă cer, București, 1946; La trântă cu munții
CORLACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
1988), sunt stabilite trei etape: momentul ’50 (al „Dogmei «Utopiei»”), momentul ’60 (al „Adevărului”) și momentul ’80 (al „Romanului ca literatură”: „literaturitatea tinde a predomina”). Clasificarea este în parte reluată și continuată în volumul al doilea al sintezei, Metarealismul, apărut postum (1998). Metarealist ar fi romanul „realității secunde, mediate prin cultură, semnul unei realități revolute și remanente”, iar subdiviziunile lui ar fi romanul neotradiționalist (cu subclasele: istoric, pentru copii, SF, narativ-baroc, retro, cu formă fixă) și romanul experimental (indirect, eseistic, metaroman
COSMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286437_a_287766]
-
talent remarcabil, dublat de un larg orizont teoretic, C. se dovedește unul dintre cei mai subtili și mai profunzi cercetători ai fenomenului cultural românesc și universal. Articolele sale din revista „Familia”, publicate la mijlocul anilor ’60 și reluate într-o ediție postumă în volumul Meditații critice (1983), sunt reprezentative pentru amploarea viziunii și spiritul metodic ale unui critic care, cenzurându-și în permanență tentația spre digresiune prin luciditate teoretică, ilustrează, în literatura noastră, spiritul raționalist al gândirii lui Descartes. Abordând fenomenul literar
COTRUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286452_a_287781]
-
se deosebește de vocația creatoare prin tendința către „impersonalitate”. Iar figura critică exemplară în această privință este Titu Maiorescu. Suita de articole din „Familia” (1967), intitulată Titu Maiorescu și cultura română, operă definitorie pentru gândirea lui C. (publicată în volum postum, în 2000), reprezintă atât o lucrare de istorie literară (prin latura sa documentară și evaluativă), cât și un îndreptar pentru judecata critică. Luându-l pe Maiorescu drept reper pentru aprecierea criticilor de după el, autorul își motivează această alegere printr-o
COTRUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286452_a_287781]
-
1936; Opere, București, 1944; Stanțe burgheze, București, 1946; Poezii, pref. Eugen Jebeleanu, București, 1956; Poezii, București, 1957; Scrieri alese, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1961; Plumb. Versuri și proză, îngr. Ion Nistor, pref. Nicolae Manolescu, București, 1965; Stanțe și versete. Postume, București, 1970; Opere, îngr. Mihail Petroveanu și Cornelia Botez, pref. Mihail Petroveanu, București, 1978; Plumb, îngr. Romulus Vulpescu, București, 1983; Opere, pref. Ion Simuț, București, 1994; Poezii, îngr. Tudor Opriș și Gabriel Bacovia, pref. Tudor Opriș, București, 1996; Plumb - Plomb
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
el realizează o versiune izbutită a versurilor poetului latin. Din spaniolul P. A. de Alarcón, a transpus în românește nuvela El sombrero de tres picos, sub titlul Morăreasa și corregidorul. Tălmăcirea, realizată în 1896, a fost reluată, îmbunătățită substanțial și republicată postum (1908), atrăgând atenția prin cursivitatea stilului și firescul expresiilor. Traduceri: P. A. de Alarcón, Morăreasa și corregidorul, București, 1896; ed. 2 (Morărița), București, 1908. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, N. I. Basilescu, CL, 1905, 1; Alexandrina Mititelu, Traduceri românești din Leopardi, SI, 1936
BASILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285667_a_286996]
-
solidarității cu mulțimea e izolarea individualistă, mizantropică (Prințul, Vraciul). Dar în Testament el se vede pe sine ca un Ales, răzbunătorul, prin cuvânt, al „durerii de vecii întregi”, acumulată de străbuni, robi, căci nu au putut ajunge la Logos. Hrisov postum al înaintașilor petrecuți în obscuritate și dizgrație, cartea poetului e rodul unei munci îndârjite cu verbul, a cărui forță taumaturgică vine din transmutarea veninului și a imundului în lumină spirituală: „Din bube, mucigaiuri și noroi/ Iscat-am frumuseți și prețuri
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
are un mod al său de a ironiza, cu o seriozitate întretăiată de câte un licăr de amuzament (Horațiu Baltă, La conferință). Birocratismul abuziv, inept generează comicul absurd. În forme ilare, acest absurd poate avea un conținut tragic (O protestare postumă). În Intrarea câinilor în Anglia este strict oprită, schiță mereu antologată, nostimada este rezultanta disproporției dintre cauză și urmările ei. Un efect al gândirii aberante îl înfățișează și episodul insolit din Fără permis de export. În câteva narațiuni, B. atinge
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
s-a publicat, în 1978, o versiune a lucrării de doctorat, axată pe raporturile poetului național cu mitologia și cu filosofia indiană. Articolele și studiile de comparatistică publicate în reviste academice și literare din România sunt reproduse în volumul antologic postum Maree indiană. Interferențe culturale indo-române (1998), care cuprinde și o bibliografie cvasicompletă a traducerilor și conferințelor autoarei. SCRIERI: Eminescu și India, Iași, 1978; Maree indiană. Interferențe culturale indo-române, îngr. Carmen Mușat-Coman, București, 1998; Eminescu, îngr. Mihai Dascal și Carmen Mușat-Coman
BHOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285717_a_287046]
-
versuri ce omagiau publicația sibiană, al cărei redactor va fi mai târziu, între 1862 și 1865. În „Tribuna” și în „Transilvania”, mai semnează și cu pseudonimul Eugen Silvan. Versurile din Sunete și resunete (1862), ca și cele din volumul editat postum, Frunze de laur (1904), aparțin unui poet ocazional, didactic, care crede în menirea lui de a face și astfel accesibile idei etice, aspirații naționale. De aceea, fabula, alegoria, poezia care resuscită istoria românească sunt tot atâtea chemări energice întru înlăturarea
BOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285797_a_287126]
-
s-a stabilit la Sibiu, unde, în principal, a fost o vreme cercetător la secția locală a Filialei Cluj a Academiei Române, elaborând lucrări de istorie literară. Continuă să scrie versuri, din care puține îi apar în timpul vieții și mai multe postum, în „Ramuri”, „Transilvania”, „Albina”, „Familia”, „Manuscriptum” ș.a. Cele trei plachete - Răsărit (1927), Pământul luminilor mele (1940), premiate de Academia Română, și Cununa soarelui (1942) - îl definesc pe C. drept un tradiționalist de expresie oltenească, vizibil influențat de „Gândirea” din prima fază
CIUREZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
în schimb, în diagonala spațiului carpatic, la huțuli („vecinii carpatini imediați ai românilor” ; cf. 40, p. 512), în „colindele pentru morți” ale acestora, întâlnim motivul paltin cosmic + pasărea-suflet. Într-un colind de flăcău mort, de exemplu, șoimul-suflet, în peregrinarea-i postumă, se așază pe un arțar : Dar acestui arțar nu-i este drag [șoimul-suflet], Nu-i este drag și el nu crește [...] ; Bisericuța l-a îndrăgit, Cum l-a îndrăgit s-a și deschis (41, p. 140 ; relația flăcău mort - șoim
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și în exemplele precedente, se evidențiază două motive mito-simbolice esențiale. Pe de o parte, relația defunct-paltin (fie că paltinul crește din trup, fie că trupul e pus într-un paltin sau leagăn de paltin), iar pe de altă parte, învierea postumă a defunctului. Mai mult decât atât, al doilea motiv pare a fi con- diționat de primul. Pe cât e Dumnezeu de „atotputernic”, el nu poate să o învie pe călu găriță decât după ce aceasta a fost așezată în „leagănul” din paltin
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în copac și, din vârful acestuia, reușește să aleagă drumul bun către lumea sufletelor morților (82, p. 359). Ca și în legenda Sfântului Sisinie, în credințele și cântecele funerare doar unele plante/animale întâlnite de suflet în peregri- narea-i postumă sunt benefice și adjuvante. Altele, în schimb, refuză să-l ajute. În cântecele funerare românești, bradul, de exemplu, refuză să treacă sufletul peste „Marea fără nume/ L-ailaltă lume”. În unele variante, bradul cedează doar când e amenințat cu tăierea (39
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
internaționale : tăierea capului era o modalitate „arhaică de a omorî”, era considerată ca fiind o moarte „cinstită” (spre deosebire de moartea prin spânzurare - considerată ca „necinstită”) ; „moartea prin decapitare constituie și o dovadă de nevinovăție”, ea „permite continuarea vieții, îngăduie o existență postumă” etc. (48). Or, toate aceste caracteristici ne îndreptățesc să credem că decapitarea a fost folosită mai ales în riturile sacrificiale. La studiul lui Ion Taloș adaug o excelentă carte a lui Paul Henri Stahl, în care etnologul prezintă foarte sistematic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dintr-o aventură primejdioasă de pirații ciclieni și vîndut ca sclav în Smirna (Agathon, cartea I, cap. I) Domnul Pickwick călătorește la Ipswich și are ocazia unei aventuri cu o doamnă de vîrstă mijlocie cu bigudiuri galbene de hîrtie (Documentele postume ale clubului Pickwick, cap. XXII). Așa cum am menționat anterior, titlurile de capitol de tip narativ conțin, de regulă, un semnal care arată că vom avea de-a face cu o narațiune: titlul însuși îi atrage atenția cititorului cu privire la intermedierea narațiunii
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
carta aXII-a, cap. XII). Explică în mod onorabil absența domnului Weller, descriind o serată la care acesta a fost invitat; de asemenea arată cum acestuia i-a fost încredințată de către domnul Pickwick o misiune privată delicată și importantă (Documentele postume ale clubului Pickwick, cap. XXXVII). Formula narativă "arată cum", care semnalează narațiunea, își păstrează funcția de semnalare chiar și atunci cînd este prescurtată la "cum". Titlul de capitol stereotip din romanele timpurii care încep cu "Wie/Comment/How/Cum" este
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]