7,476 matches
-
afacerilor și finanțelor mondiale: „Corporațiile au apărut ca instituții dominante de guvernare a planetei, cele mai mari dintre ele ajungând practic în fiecare țară a lumii și depășind cele mai multe guverne în mărime și putere. [...] «Privilegiile prevăzute de lege sunt o povară sub care poporul britanic și cel al altor țări europene gem în mizerie»;” Societatea de afaceri de azi este o creație artificială care îi protejează pe proprietari și manageri, în vreme ce perpetuează privilegiile corporațiilor și existența lor. Artificiale sau nu, corporațiile
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mandatate de guvern îi încurajează pe producătorii de automobile și dispozitive casnice să-și asume responsabilitatea pentru dezmembrarea, refolosirea și reciclarea produselor lor. Pe lângă faptul că este sigură din punct de vedere ecologic, această practică îi scutește pe consumatori de povara de a se descotorosi de aceste obiecte, când nu le mai pot folosi; Putem rezuma globalizarea astfel: banii, tehnologia și piețele lumii sunt controlate și administrate de corporații mondiale uriașe; Cultura de consum aruncă oamenii într-o goană frenetică după
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
care au tras în populație, dacă au existat) și accesul la dosarele întocmite de fosta securitate. Aceste probleme au fost tergiversate cu bună știință și nu din lipsă de timp sau din alte motive. Noi trebuie să ne eliberăm de povara temerilor și grijilor prea mari. Unii, din neputință sau teamă au preferat o existență liniștită și cenușie în lipsa multor libertăți. Încă se păstrează la noi acea mentalitate veche de sclav și rămășițe din cultul anonimatului și egalității din perioada comunistă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
tind să devină o sectă sau un club excentric, desprinzându-se cu totul de realitate. Nu mai reușesc să vadă ce se întâmplă cu adevărat în societate. Cei săraci devin pentru ei practic inexistenți. Dar averea atrage după ea o povară greu de suportat: grija de a nu fi înșelat sau prădat, de a înmulți acești bani sau a cheltui, de a-i ascunde sau de a-i lăsa cuiva. Așa se ajunge ușor la materialism, egoism extrem și zdrobirea adversarilor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
întâlnit cu unul din ei. Fetița care ți-a adus apă. Copila care nu poate să meargă. Domnul J.L.B. Matekoni rămase tăcut. Își aducea aminte de fetiță, fusese foarte politicoasă și îi apreciase munca. Oare n-ar fi, însă, o povară prea mare să aibă grijă de un copil handicapat? Mma Potokwane nu pomenise nimic de asta când deschisese subiectul. Strecurase în discuție un copil în plus - fratele fetiței - iar acum pomenea în treacăt despre scaunul cu rotile, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
decît de monstruoasa urîțenie a răpitorului său. - Haide! porunci acesta. Și nu uita că, dacă scoți o vorbă numai, Îți retez beregata. Îl tîrÎ după el fără nici un fel de menajamente, ca și cum ar fi fost vorba despre un animal de povară, Înaintînd cu pas rapid și nervos, aproape În salturi, din stîncă În stîncă și prin bălării, făcîndu-l să se Împiedice și să cadă pe prizonierul său, căruia Îi era practic cu neputință să țină pasul cu el, pentru că era legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fi ucis un monstru ca Oberlus? El, Oberlus, era convins că, dacă judecătorul l-ar fi cunoscut personal, l-ar fi absolvit pe cel care ar fi sfîrșit cu el, inclusiv felicitîndu-l pentru a fi scăpat societatea de o asemenea povară. Să-l jignească, să-l insulte, să-l pocnească, să-l ofenseze, să-l biciuiască, să-l mutileze și chiar să-l omoare pe Iguana Oberlus nu ar fi fost condamnabil În ochii majorității oamenilor, și de aceea era valabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
el nu păru să dea atenție luminilor lui Oberlus și se Îndepărtă către sud, imperturbabil, lăsînd vîrful țărmului la multe mile distanță de babord. Aproape de zorii zilei, decepționat, furios și mort de somn și de oboseală, Iguana Oberlus Își abandonă povara, stinse felinarele și se retrase În peșteră, blestemîndu-l pe bătrînul căpitan și poveștile lui absurde. Cu toate acestea, În adîncul sufletului era convins că sistemul avea să funcționeze și că nu trebuia să-l Învinuiască pe marinar pentru un prim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să crîcnească, iar de cealaltă, portughezii, Împărțiți la rîndul lor Între latenta răzvrătire a lui Gamboa și tăcuta supunere a lui Souza și Ferreira. S-ar fi putut crede chiar că, pentru aceștia doi din urmă, captivitatea nu reprezenta o povară prea grea, de vreme ce nu se deosebea prea mult de viața pe care o duceau pe vapor, mereu la ordinele unui căpitan bețiv și autoritar, prost plătiți și Încă mai prost hrăniți. Aflîndu-se la bord numai pentru a supraviețui cumva, expuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
murit și eu și că sînt condamnat să trag la vîsle, ducîndu-te pe tine spre nicăieri... Spune ceva! Îi trase un șut lui Ferreira. Portughez nenorocit, spune ceva, sau te arunc și pe tine În apă. Nu ești decît o povară. Vorbește sau vîslește, dar fă ceva... Celălalt abia deschise ochii: - Mi-e foame, murmură. - Vai, vai, vai! Ce amuzant! exclamă Oberlus, batjocoritor. Ți-e foame... Asta nu-i nimic nou... Tuturor ne e foame, pentru că sînt deja trei zile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
viață nouă în Midwestul Muncitoresc. Totul foarte elegant și cu gust, una dintre vacanțele alea epopeice ale familiei Joad, numai că pe dos. Lăsând o dâră de accesorii aruncate, pantofi și mănuși și gulere scrobite și pălării, pentru a ușura povara așa încât să poată trece Munții Stâncoși, ăștia am fi noi. Asta-i după ce-a venit poliția, fără-ndoială pentru că managerul hotelului a sunat și-a spus că o psihopată mutilată amenința cu pușca pe toată lumea de la etajul patru. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
țări noi, mult mai mari, mult mai puternice și de aceea ascunzînd în tainițele sale mult mai multe primejdii pentru cei care o struneau. Era ca și cum un călăreț învățat să zacă în șaua unui cal domol, obișnuit cu frîul și povara, încalecă pentru prima dată un armăsar adevărat, spumegînd la capătul zăbalei, înfiorîndu-se la fiecare atingere. Nici unul nu știe a cui teamă e mai mare, freamătul și încordarea fiind la fel de năucitoare și pentru cal și pentru călăreț. Atunci e vremea pintenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zîmbet de recunoaștere. Fiecare își vedea de treaba sa, ori lăsa să se înțeleagă acest lucru, chiar dacă nu avea nici o treabă anume. Cel care socotea cît și cum muncea fiecare era Mihai Mihail și toți funcționarii îi lăsau, înțelepți, această povară pe umeri, să o ducă de unul singur. Dacă fuseseră de multe ori în aceeași echipă însemna fie că aveau aceleași calități, fie că aveau calități complementare. Era o concluzie normală și, după ce ajunsese la ea, începuse să-l privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
constituie o singură categorie, indiferent de partea cui se află deocamdată, indiferent ce parte a lumii îi adăpostește: ei sînt condotierii, ei sînt stăpînii războiului, stăpînii lumii. Dați-le, domnule ministru, posibilitatea să stea în lumină, cu fruntea eliberată de povara egalitarismului ori a ordinii plutocratice, dați-le posibilitatea să fie ceea ce sînt! Pentru că nu trebuie să uitați, dacă nu le oferiți șansa dumneavoastră, ei și-o vor crea. Fără a fi datori nimănui." Cuvintele lui Corvino sunară mai tare, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și de liliac înflorit, dulce-amar. Muzica se angajă într-un tango argentinian, un chelner aproape că-l somă să-și ia un pahar de pe tava grea de argint, insul era destul de obosit și de transpirat și voia să scape de povară, își făcu drum în apropierea lui Pangratty. Ministrul Coriolan Popa, ei, nu era chiar ministru, dar conta mai mult decît o jumătate de guvern, molfăia un pateu cu brînză, pe care îl ținea cu vîrful degetelor, împrăștiind firimituri în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
denumească un fel de a fi rămas doar în amintirea sa și cu totul străin de activitatea de pînă acum a Serviciului. S-ar fi putut spune că era un om norocos Leonard Bîlbîie, dacă tocmai pe el căzuse asemenea povară, să readucă la lumină, în plină realitate ceea ce pentru Mihail era o amintire încețoșată, iar pentru toți ceilalți membri ai Serviciului o poveste, o legendă chiar. Înțelegea, ori se străduia să înțeleagă, că Mihail se afla într-un moment crucial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
militar care gîndește. Trebuia să le spună ceva care să-i bucure, să-i amețească, dar care să nu însemne în fapt mare lucru. S-a întors brusc, iluminat parcă. Atunci cînd voia putea fi impresionant. "Domnilor, vă luați o povară grea, foarte grea pe umeri! E un plan măreț și aproape imposibil de realizat. Cine ar putea să-și asume asemenea responsabilități?!" Rotofeiul Artur Stavri deschise gura, avea totul în gît, îi plăcuse gîndul că i se recunoaște puterea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să fi găsit soluția în cazarmă, în viața de cazarmă, în lumea-cazarmă nimeni nu dă ordine, toți execută ordinele date. Chiar și cel mai înalt în grad, cel care deasupra sa nu mai are pe nimeni care să-i ridice povara de pe umeri dîndu-i un ordin, va bate cu degetul la timpul potrivit în coperta unei cărțulii roșcovane pe care se află imprimat un cuvînt magic, eliberator de suferințe Regulament. Acolo se află ascunsă misterioasa punte de trecere din Infern în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să o îndrume, să o arbitreze, politică fac papugiii, avocații și comersanții, Brătienii, Tătărăscu, Mihalache, Maniu, Vaida, inși care se înghesuie la plăcintă. Un Cantacuzino îngăduie plăcinta, îngăduie să fie înghesuială sau nu. De aceea luase asupra lui o imensă povară de a face curățenie, de a face ordine, de a veghea la disciplină și pace în țară. Pentru asta trebuia să se adreseze forțelor noi ale națiunii, celor care nu au apucat să fie mînjiți de politică. Și, slavă Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
apăsa pe suflet, îi producea o senzație de inconfort fizic, se simțea. prins între patru pereți, într-o cușcă fără ieșire, fără perspectivă. Aștepta să se petreacă ceea ce urma să se petreacă cu strîngere de inimă, fiind strivit de marea povară a secretului pe care credea că-l aflase. Era pentru prima dată cînd nu-și ducea datoria pînă la capăt și asta numai din cauza dragostei sale pentru Serviciu. Nu-și putea îngădui să riște soarta Serviciului, chiar dacă ăsta era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
personalul întreg acționa fără teama de a greși. Chiar dacă ar fi greșit cumva, știau că vor fi acoperiți, că nimeni nu-i va amenința ori pedepsi pentru ceea ce au făcut ori n-au făcut. Dar una dintre cele mai grele poveri pe care le duceau în spate, nu singura, ci una dintre cele mai multe, dar cea mai inhibitoare, teama de a greși, le era luată, nu-i mai apăsa, nu-i mai obseda, nu-i mai făcea să se încurce în propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
momentul potrivit să fie făcut public. Lumea se lăsa ușor convinsă că un lucru e bun atunci cînd la el participă inși despre care ea are o părere bună sau măcar au auzit că există. Asta le ia tuturor o povară de pe umeri, aceea de a fi obligați să-și dea cu părerea. Bîlbîie mi-a explicat că îi va fi imposibil să-și îndeplinească misiunea dacă nu va recruta pe cineva cu nume, pe cineva care să-i crească prestigiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o scuză, o motivație pentru orice ticăloșie. Iuda însuși își putea justifica vînzarea prin aceea că numai prin jertfa sa (orice trădare este un act nemilos, violent în primul rînd față de cel care o făptuiește!), că numai luîndu-și asupra sa povara îngrozitoare a vînzării îl poate ajuta pe Isus să-și îndeplinească menirea. Cum ar fi putut Isus să urce pe cruce și de acolo la tatăl său dacă nu ar fi fost vîndut, trădat de Iuda? Toate au un rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
clipă o realitate aspră, înspăimîntătoare, care putea ucide. Primul căzut a fost chiar el. Putea avea altcineva o vină în afară de Leonard Bîlbîie? Sigur că nu, doar de la început Serviciul stabilise regula "întotdeauna, mortul e vinovat". Parcă scăpase de o mare povară și avea chiar îmbucurătoarea senzație că se simte mai bine, că alunecarea sa către sfîrșit a fost pentru un timp suspendată. Prin geamul deschis răzbătea tropotul patrulelor călări, iar undeva în depărtare se auzea huruitul unei tanchete: "Au luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sub coate, urzeala era mai bățoasă, ca și sub călcâie ori sub pulpele țepene ca niște furci.PRIVATE Zăceau cu fața‑n sus, cu mâinile Împreunate pe piept, ca și morții, pe velința muruită și putregăită care se rărise sub povara trupurilor lor, căci arareori mai fremătau printr‑un zvâcnet involuntar adormiții vlăguiți de viață și mișcare, pe deplin adormiți; membrele Îi mai trădau uneori, ce‑i drept, tresăltând pe ascuns, iar pe alocuri velința se subțiase, acolo unde piatra stâncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]