25,546 matches
-
amintim, retrospectiv: Moartea paharelor de cristal (nuvele polițiste, 1974), Singurătatea calului Troian (roman polițist, 1976), O anchetă ratată (roman polițist, 1990), A patra punte. Cacialmaua (cartea întâi, roman de investigație, 1991), Capcana ucigașă (1993), Misiune ultrasecretă (Spionaj - contraspionaj, 1995), Braconierul („Povestiri de vânătoare”, proză scurtă, 2007). Un volum colectiv: Taina spovedanie (1993). Un volum de reportaje: Adevăr și metaforă (1988). Literatură pentru copii: Taina bătrânului fort (1989). Deopotrivă, amintim textele risipite în presa literară, dar și multe manuscrise - inedite, care își
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
și prozatori, în diverse locuri și momente, să le vorbesc sau să scriu despre volumele domniilor lor. Dacă în poezie găsim structuri de formă fixă:sonet, haiku, ritm și rimă sau vers liber, proza are în conținut de la nararea amintirilor la povestiri și până la compoziția eseului filozofic. Toate acestea sunt îmbrăcate în haina creatorului matur, a profesionistului în modelarea cuvântului liric sau epic pentru lectorul de azi și de mâine. Totdeauna o antologie colectivă este liantul care unește timpul, spațiul și creatorul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93839_a_95131]
-
aici Joyce definitivează în 1939 monumentul cel mai mare și cel mai greu de citit al modernismului:” Finnegans wake” (Veghea lui Finnegan). Amestecătura de patruzeci de limbi a lui Joyce nu este doar un roman scris în exil. Prin ”întoarcerea” povestirii biblice a turnului Babel este, de asemenea, un roman despre exil. Barierele lingvistice și împrăștierea popoarelor pe toată suprafața pământului a fost pedeapsa lui Dumnezeu pentru poporul lui Sinear ca urmare a proiectului lor arogant de a construi un turn
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
articol tipărit în ”Fântâna Blanduziei”, în 1889, L. Gh. Nicoleanu (”Eminescu și Fântâna Blanduziei” 4) mărturisea că textul umoristic evocat mai sus a fost tradus de Eminescu din opera lui Mark Twain. O afirmație clară, fără dubii, însoțită de o povestire nostimă, care demonstrează că Nicoleanu știa de la Eminescu aceste detalii. Redactorul ”Fântânei Blanduziei” nu a precizat, însă, din ce limbă a prelucrat Eminescu această scurtă povestire a lui Mark Twain. Cel mai probabil, o traducere din limba germană. Dar tot atât de
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
Eminescu din opera lui Mark Twain. O afirmație clară, fără dubii, însoțită de o povestire nostimă, care demonstrează că Nicoleanu știa de la Eminescu aceste detalii. Redactorul ”Fântânei Blanduziei” nu a precizat, însă, din ce limbă a prelucrat Eminescu această scurtă povestire a lui Mark Twain. Cel mai probabil, o traducere din limba germană. Dar tot atât de plauzibil ar putea să fie și ipoteza conform căreia poetul a avut la dispoziție un text în limbile franceză sau engleză. Se știe că o serie
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
apoi foarte răspândită printre locuitorii din Boston, în mijlocul studenților de la Harvard dar și în străinătate. Ulterior, ”A Literary Nightmare” vede lumina tiparului în volumul ”Old Times on the Mississippi, editat în anul 1876 prin grija editurii canadiene Rose-Belford &co. Aceeași povestire este publicată, cu titlu schimbat, în anul 1878, în cartea ”Punch, Brothers, Punch! And Other Sketches by Mark Twain”( Slote, Woodman & Co, New York, 1878). Revenim la întrebarea esențială: din ce ediție a preluat Eminescu schița lui Mark Twain ? Suntem puși
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
autori români vor transpune la rândul lor din lirica acestui mare scriitor american, desigur având în fața ochilor, traduceri franțuzești: T. Maiorescu, I.L.Caragiale (The Devil in the Belfry)13, Al. Macedonski 14 și, desigur, Eminescu. În acest context, reamintim o povestire tipărită de controversatul Octav Minar în cartea ”Eminescu povestind copiilor”15 ( Ediția I, Socec & co, București, 1928), conținând povești prelucrate de Mihai Eminescu în 1885 (12 august-12 septembrie), în perioada în care se afla internat la Odesa, pentru tratament. Aceste
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
Aceste povești au fost trimise prietenului său prof. Novleanu, la Iași, în vederea publicării. În ediția a doua a cărții, Octav Minar adaugă o poveste, purtând numele ”Comoara misterioasă”, atribuită lui Eminescu, despre care editorul spune că este o prelucrare după povestirea ”Gold Bug” (”Cărăbușul de Aur”) a lui Edgar Allan Poe. Această ”adaptare și localizare”16 ar putea fi prelucrată după textul lui Ch. Baudelaire (1856), cu titlul ”Histoires Extraordinaires”. Eminescu schimbă numele unor personaje din romanul lui E.A. Poe (titlul
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
Gold Bug” (”Cărăbușul de Aur”) a lui Edgar Allan Poe. Această ”adaptare și localizare”16 ar putea fi prelucrată după textul lui Ch. Baudelaire (1856), cu titlul ”Histoires Extraordinaires”. Eminescu schimbă numele unor personaje din romanul lui E.A. Poe (titlul povestirii ”Gold Bug” este, în adaptarea lui Eminescu, ”Comoara Misterioasă”, eroul principal, William Legrand devine contele William de Sex, povestitorul este botezat prințul Glinka, iar insula Sullivan devine un ținut de la gurile Dunării). Lucrarea originală a lui E.A.Poe este memorabilă
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
vedea dacă sunt bune de tălmăcit și pe limba lui. Am hotărât împreună să scoatem o carte de povești pentru copii, și fiind singur aici, unde mă coc cu glodul pe mine, m-am învrednicit să traduc din Pușkin aceste povestiri. Tu interesează-te și vezi ce face și când se apucă de lucru, căci în toamnă mă gândesc să fac rost de un librar, ca să le tipărească, fie la Iași, fie la București, unde cu ajutorul prietenilor să pot să fac
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
sensibilitate. Invitații Alina Ionescu-Graff, Petru Lucaci - Președintele Uniunii Artiștilor Plastici, criticii de artă Tudor Octavian și Mihai Plămădeală, Sorin Radu, Ruxandra Garofeanu și Alexandru Ionescu au venit cu alte detalii și dezvăluiri despre opera deosebit de vastă a pictorului, sau cu povestiri ale unor amintiri personale evocând evenimente trăite alături de Vlaicu Ionescu. Momentul culminant al acestei lansări, ,,regizat’’ și ,,provocat’’ de Doina Uricariu a fost discursul Dnei Nina Stănculescu, care a vorbit direct din sală, creînd pentru vreo cincisprezece minute un fel
DOINA URICARIU – VLAICU IONESCU The Artist / Pictorul [Corola-blog/BlogPost/93887_a_95179]
-
Todea, directorul Teatrului „Ion Creangă” din București - funcție pe care a ocupat-o din 1991 -, a decedat la vârsta de 76 de ani. Cornel Todea Printre spectacolele montate de Cornel Todea la Teatrul „Ion Creangă” se numără: „Cărăbușii”, după o povestire de Stanislaw Ignacy Witkiewicz, „Un lup, o capră și trei iezi”, după Ion Creangă, „Albă că Zăpadă și cei șapte pitici”, „Harap Alb”, după Ion Creangă, „Pinocchio”, după Carlo Collodi. 31 august - poeta Constantă Buzea Poeta Constantă Buzea, fosta soție
CRONOLOGIE: personalităţi române decedate în 2012 [Corola-blog/BlogPost/93845_a_95137]
-
și la toate nivelurile. Aș fi putut chiar să emigrez în SUA dacă voiam”, se lăuda Voicu. Revoluționar dintr-o minciună Mihai Voicu este personajul care a pătruns în sediul Televiziunii Române, pe 22 decembrie 1989, spunând că e securist. Din povestirile sale dar și ale martorilor acelui eveniment, Voicu a trecut de paza militară spunând că este fost ofițer de Securitate. A pătruns în clădire spunând că vrea să deschidă Televiziunea și să vorbească populației. A vrut să devină liderul revoluționarilor
Mihai Voicu s-a ales cu DOSAR PENAL [Corola-blog/BlogPost/93991_a_95283]
-
Najibullah Quraishi, un journalist și regizor afgan, a declarat că s-a întâlnit cu peste 100 de familii care și-au vândut ficele pentru a plăti traficanții. În documentarul sau din 2012 intitulat “Opium Brides” (Miresele Opiumului), arată mai multe povestiri sfâșietoare a câtorva fete alături de datoriile familiilor de fermieri atunci când guvernul a decis să le distrugă fermele de mac. În urmă retragerii truelor americane și posibilitatea reîntoarcerii talibanilor în diferite părți ale Afganistanului, unii analiști prezic un alt bum al
AFGANISTAN – TARA UNDE FEMEILE SE VAND [Corola-blog/BlogPost/94008_a_95300]
-
mamei și al tatălui, obiceiurile satului, credințele și superstițiile rustice). Imaginile din copilărie, îmbrăcate în vraja duioasă a amintirilor, respiră, ca și la Creangă, un aer de nostalgie. La Creangă - o nostalgie cutreierată de unde joviale; la Cipariu - una gravă, solemnă. Povestirea unor întâmplări năstrușnice se încheie la Creangă, de obicei, cu proverbe și zicători populare ce deveneau un fel de concluzie aforistică, având un înțeles pe deplin luminat în context. Cipariu apelează la sentințe biblice sau citate din clasicii greci și
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
firești și de previzibile subiectele Iorga sau sămănătorismul în rândul revizuirilor lovinesciene, pe atât de nefiresc și nejustificat mi se pare, ca obiect al contestației în trei numere din august 1915 în "Flacăra", debutul lui Gala Galaction cu volumul de povestiri Bisericuța din Răzoare, apărut în 1914 sub patronajul revistei "Viața românească" și deci al lui G. Ibrăileanu, adversar activ al lui E. Lovinescu. În revistă, articolul apare cu dedicația "D-lui Barbu Delavrancea", al cărei tâlc îl deslușim mai târziu
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
exagerată de exemple. Titlul enigmatic al articolului de revizuire prematură, S. P. L., s-ar traduce prin "Societatea pentru Protecția Limbii", societate care ar trebui să fie Academia, iar aceasta în loc să ne apere de o monstruozitate, cum este volumul de povestiri Bisericuța din Răzoare, o premiază: "Dintre scriitorii noștri de azi, nimeni nu pângărește limba română cu o stăruință mai barbară decât dl. Gala Galaction" - afirmă tăios și prăpăstios criticul. Abia dacă vede câteva "părticele de frumos înecate în putregaiul unei
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
scriitorii noștri de azi, nimeni nu pângărește limba română cu o stăruință mai barbară decât dl. Gala Galaction" - afirmă tăios și prăpăstios criticul. Abia dacă vede câteva "părticele de frumos înecate în putregaiul unei limbi corupte", singurele care rezistă fiind povestirile Moara lui Călifar și La Vulturi!. În rest, o deșănțată lipsă de talent literar și "crimă împotriva limbei"; se găsește ceva acceptabil totuși în "poezia fantastică" și atât. Niciodată nu a primit E. Lovinescu cu atâta cruzime și ostilitate un
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
tânărului și talentatului prozator? Mai sunt totuși la mijloc și alte motive, care pot fi chiar "motive personale", drept cauze ale acestei virulențe - cauze mult prea omenești, deloc estetice, ale revizuirii unei valori ce nu se impusese încă. Nuvelele și povestirile lui Gala Galaction din volumul Bisericuța din Răzoare au fost propuse la Premiul Academiei, cu sprijinul lui Barbu Delavrancea, iar E. Lovinescu a fost mereu prejudiciat de această onoare. În vara anului 1915, cartea de debut a lui Gala Galaction
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
Femei, moartea nu sperie și dragostea nu obligă. Sînt lucruri care se întîmplă, în viață, și nu trebuie să te ostenești prea mult să le înțelegi și, cu atît mai puțin, să faci din ele prilej de teorii indigeste. Prin povestirea, sfîrșită rău, despre Irimia C. Irimia, trece, de altfel, o dungă de ironie adresată "băieților deștepți" care, cu toate artificiile lor, nu pot egala măreția firească a unui om la locul lui. Micul roman întreține, permanent, un joc "de societate
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
dat curaj să ne trimită, în anul următor, Esmeralda. Șase sau șapte luni am tot făcut și desfăcut volumul în redacție, pentru că îi schimba continuu conținutul, ba adăugînd, ba scoțînd din el cîte ceva. A schimbat, de pildă, un titlu: povestirea La capătul liniei 14, apărută ca atare în Apostrof, a devenit La capătul liniei 9, pentru că, zicea Vona, 14 e vulgar, doar există expresia "ți se rupe-n paișpe". Nu avea încredere în el însuși ca scriitor, era un Kafka
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
ziua cînd autorul lor închidea ochii pentru totdeauna), operă ce nu-și găsește nici astăzi, în întregime, echilibrul și unitatea. Exemplificările sînt la îndemînă, atît din proza cît și din poezie. Din volumul de debut se rețin mai ales două povestiri: Descîntecul și Cravata de cînepă. Dacă prima bucată este receptată ca o ilustrare a tradiționalismului (mimat, parodiat sau chiar adoptat în legitimă concordanță spirituală), Cravata de cînepă pune în valoare ingeniozități asociative cu absurdul urmuzian încorporat. Idila dintre prințesa Logica
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
a coordonat un foarte interesant volum-dicționar - prețios instrument de lucru pentru studenți /elevi, dar nu numai - , intitulat 111 romane celebre într-o singură carte - dicționar de autori și opere. Anul acesta, ea revine pe piața editorială cu o carte despre povestirea tradițională, publicată în colecția "Deschideri" a Editurii Paralela 45, care confirmă seriozitatea și eleganța condeiului autoarei. Orice s-ar crede, nu simpatizez cu discursul științific brut, sec, lipsit de nuanțe, care face dovada exactității fără să transmită cititorului ceva din
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
s-ar crede, nu simpatizez cu discursul științific brut, sec, lipsit de nuanțe, care face dovada exactității fără să transmită cititorului ceva din compoziția intelectual-afectivă a celui care scrie. Barthes, nu Greimas. Privită din acest unghi, cartea Ruxandrei Ivăncescu, Paradisul povestirii - memorie și realitate trăită în povestirea tradițională, e o adevărată delectare. Introducerea în esențele povestirii (înțeleasă ca epos, nu ca gen în sine) pe care o face autoarea dintr-o perspectivă antropologic-comparatistă nu se citește mai anevoios decât un discurs
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
discursul științific brut, sec, lipsit de nuanțe, care face dovada exactității fără să transmită cititorului ceva din compoziția intelectual-afectivă a celui care scrie. Barthes, nu Greimas. Privită din acest unghi, cartea Ruxandrei Ivăncescu, Paradisul povestirii - memorie și realitate trăită în povestirea tradițională, e o adevărată delectare. Introducerea în esențele povestirii (înțeleasă ca epos, nu ca gen în sine) pe care o face autoarea dintr-o perspectivă antropologic-comparatistă nu se citește mai anevoios decât un discurs ficțional, pentru că scriitura mizează, subiacent, pe
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]