898 matches
-
mă laud și eu, la petreceri, colegii, studenții și familia mă somează să mai zic de-alea cu Vancea). Aș fi ipocrit să zic că-mi erau necunoscute (circa) jumătate din întîmplările cărții: le știam ori din alte surse, ori povestite tot de el sau citite în revista "Harababura", unde Sebi are rubrică. Cu toate acestea, harul lui epic m-a făcut să citesc din nou trăsnăi cu actori hedoniști și să mă (re)amuz mai de fiecare dată. Subiectele? Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
e vorba de a fi conform pentru a fi autentic, pentru că autenticitatea nu se măsoară prin gradul de adecvare a reprezentării la obișnuințele noastre de gândire. Obiectiv, povestea care se scrie Își conține propriul adevăr ca poveste, nu ca realitate povestită. Reconcilierea dintre lume și literatură are loc cu multe rezerve: În primul rînd, Jauffret Își interzice recursul la orice metafizică literară conform căreia reușita literară se măsoară din perspectiva unei estetici normative (ca În clasicism) sau transcendente (a geniului). Adept
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
subjugat lumii, deci de stările care atrofiază ființa poetei. Într-o artă poetică explicită, aceasta recunoaște că doar prin poveste, prin logos trece din materie organică în materie numenală, într-un fel de eter, de esență a cunoașterii absolute: "doar povestite,/ toate mi se supun/ și de teroarea lor mă curăț.// noaptea, când galopul inimii/ sub coaste mă umple de forță,/ scriu despre un bărbat/ pândindu-mă zile și zile/ dintr-un clin al casei:/ un șuvoi de sânge curge atunci
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
detalii, aceasta din urmă va suporta, în schimb, destul de multe consecințe, prin faptul că este întreruptă [...] suspendînd timpul și creînd o dimensiune nouă, perpendiculară; descrierea oprește cursul acțiunii. J. Ricardou, 1978, p. 75 Această mișcare de încetinire a ficțiunii (istorie povestită) printr-o suplimentare textuală (inserția unor veritabile secvențe descriptive și nu a unor simple micro-propoziții) are ca efect o diminuare a vitezei 13 ce poate chiar să meargă pînă la oprirea totală a evenimentelor povestirii. Nu există în acest sens
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
forța lui de altădată constituie slăbiciunea lui azi: împiedicîndu-l să se întindă de-a lungul rîului Charente, întăriturile și povîrnișul prea abrupt al stîncii l-au osîndit la cea mai nefericită imobilitate. Cam pe vremea cînd s-au petrecut cele povestite aici, guvernul încerca să împingă orașul înspre Perigord, clădind de-a lungul colinei, palatul prefecturii, o școală de marină, cîteva așezăminte militare, și deschizînd noi șosele. [...] Sus Noblețea și Puterea, jos Comerțul și Banii; două zone sociale care se dușmănesc
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
În ce privește relația dintre metaforă și metonimie, J. Neefs (1973) distinge două tipuri de metafore descriptive, după felul în care sînt, extra-diegetice sau intradiegetice. Sînt extradiegetice procedurile comparative al căror atribut comparativ se referă la un dat spațial exterior contextului istoriei povestite (diegeză), fie că aparține microuniversului ideolectal al autorului, fie că face parte dintr-un ansamblu cultural sau ideologic mai vast. Astfel se întîmplă că în inima Emmei "amintirea lui Léon [...] scăpăra mai tare decît un foc al unor drumeți lăsat
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cronologie a evenimentelor") la un tot ("a da un sens") este realizată în ultima macropropoziție narativă, simpla situație finală (Pn5) sau evaluare finală (PnΩ) numită "Morală". "Morala" are funcția de a explicita finalitatea povestirii, de a da un sens istoriei povestite. Într-adevăr, "Morala" este punctul de plecare, cauza tuturor faptelor. Trebuie să înțelegem foarte bine termenul de "final" nu prin dimensiunea sa temporală (Pn5 este în ultima poziție din punct de vedere cronologic), dar mai ales prin dimensiunea sa configurațională
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a ultimului rege egiptean, Nehtinav, învins de Darie, împăratul perșilor. Aici, Nehtinav se îngrijește, împreună cu filosoful Aristotel, de educația lui Alexandru, moștenitorul regelui macedonean Filip. După moartea lui Filip, tânărul Alexandru urcă pe tron. În prima parte a cărții sunt povestite expedițiile lui Alexandru, dornic să cucerească lumea, în Solun, Antina, Râm, Țara Leșească, Eghipet, Persida și India. Victoria asupra trufașului Darie, cucerirea Persidei, războiul cu Por, împăratul Indiei, sunt cele mai însemnate isprăvi ale eroului. În partea a doua a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285243_a_286572]
-
ci va conduce spre judecăți, emoții, generalizări. Lectura cărților lasă în mintea elevilor dorința de a cunoaște „curiozități” din istorie. Cărțile sunt ca niște ospețe ale gândurilor, la care toți suntem poftiți în timpul liber. Anumite cerințe de tipul : explicați, motivați, povestiți, comparați, invită la comunicare ca și propunerile de studii de caz existente în unele manuale. Exemplu : Studii de caz: „Migratorii”, „ Lăcașuri de cult - Voroneț”, „Vestimentația în evul mediu”, „Adunarea națională de la Alba Iulia” etc. Dezvoltarea capacităților de exprimare și utilizarea
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
Suediei, pe-trecute în secolul al V-lea, cu doar câteva decenii înainte de convertire. Fiind compus cel mai devreme în secolul al VIII-lea, poemul se baza probabil pe memoria colectivă a poporului primitiv. Se presupune că unele dintre faptele povestite s-ar referi la bătălii reale, dar există puține date istorice care să confirme acest lucru, cu excepția informației potrivit căreia stăpânul lui Beowulf, Hygelac, ar fi murit în luptă în 520. Cum acesta din urmă a existat cu adevărat, înseamnă
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
bătălii reale, dar există puține date istorice care să confirme acest lucru, cu excepția informației potrivit căreia stăpânul lui Beowulf, Hygelac, ar fi murit în luptă în 520. Cum acesta din urmă a existat cu adevărat, înseamnă că și unele evenimente povestite, precum și rivalitatea dintre triburi sunt fapte care s-au întâmplat înainte de convertire. Astfel ar putea fi explicată coexistența trăsăturilor păgâne și creștine în text. Lectura poemului Beowulf oferă în același timp punctul de vedere precreștin al personajelor și vocea puternică
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
identității ca o operație narativă; pornind de la analiza autobiografiei, el constata că istoria unei vieți este refigurată de toate istoriile veridice sau fictive pe care subiectul le povestește despre sine. Această refigurare face din viața însăși o țesătură de istorii povestite. Altfel spus, individul sau comunitatea se identifică cu ceea ce se povestește despre el. De aici centralitatea semioticii narațiunii în epistema actuală. Dacă libertatea anticilor se baza pe egalitatea cetățenilor, libertatea modernilor este fundamentată de diversitatea socială și culturală a membrilor
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
este faptul că Miron Costin extinde asupra întregii sale cronici, adică asupra unei narațiuni istorice, care ar fi trebuit să fie obiectivă, adevărurile și concluziile la care a ajuns în poemul Viiața lumii. Istoria Moldovei din secolul al XVII-lea povestită de cronicarul Miron Costin devine, într-un fel, un ecou al concluziilor filosofice la care autorul ajunsese în poemul său Viiața lumii. Este foarte posibil ca însăși istoria Moldovei din acea perioadă să justifice viziunea profund pesimistă a autorului, dar
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
om lovit de necazuri" reprezintă variante sinonimice, generalizând polul negativ al unui destin marcat dramatic de contrastul dintre reușită ("oameni tare cumsecade, căsătoriți") și eșec (,,n-avusesă dăloc parte dă bucurii"). Acest conflict domină întreaga narațiune, nu numai prin natura întâmplărilor povestite (un destin reușit întrerupt brutal de împlinirea ursitei), ci și la nivel stilistic. Al doilea proverb (variantă la "Soarele că e soare și nu poate încălzi lumea." - G.M., 6829) [...] semnalează începutul declinului într-o viață până atunci în plină ascensiune
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
prin care se desemnează durata, succesiunea/simulta neitatea proceselor, fenomenelor, acțiunilor sau stărilor) îndeplinește funcții mul tiple în textul literar. - În opera epică, timpul narat/diegetic are rolul de a ordona seria de evenimente, repre zentând durata ficțională a întâmplărilor povestite; timpul narării organizează discursul, istorisirea acțiunii (cronologic sau prin acronii de tipul analepsei, al prolepsei - anticipări ale unor situații ori evenimente), prin elipse temporale (suprimarea unor durate intermediare între evenimente) ori prin fragmentarismul discursului. Categorie prin excelență narativă, timpul este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
relatarea, din perspec tiva unui (unor) narator(i), a unor întâmplări inspirate din realitate sau imaginare la care participă personaje. Textul epic numește o creație literară esențial narativă, care se structurează pe două niveluri. - Istoria, fabula, subiectul este stratul evenimentelor povestite, reale (povestire factuală) sau ficționale (povestire de ficțiune). Universul „povestit“ (ceea ce se povestește) se organizează întro serie evenimențială în care întâmplările relatate sunt dispuse întro succesiune temporală. În povestirea factuală, se adaugă și evenimentele denotate, adică universul citat, în timp ce în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ficțional (proza scurtă, romanele). - Criteriul relației dintre narator și universul narațiunii operează o disjunc ție semnificativă pentru proza secolului XX. Astfel, narațiunea heterodiegetică (hétero - diferit, diégesis - modul narativ de expunere) este discursul epic în care naratorul se situează în afara universului povestit (narator extradiegetic). Nararea se face la persoana a IIIa, planul naratorului este diferit de planul narațiunii, iar naratorul nu se proiectează în discurs prin indici textuali. El este un narator anonim sau narator reprezentabil, obiectiv sau subiectiv. Perspectiva narativă este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
un narator anonim sau narator reprezentabil, obiectiv sau subiectiv. Perspectiva narativă este omniscientă (focalizare zero) sau externă. Cea dea doua matrice textuală este a narațiunii homodiegetice (hómo - la fel). Aceasta numește creația epică în care naratorul se situează în interiorul universului povestit (narator intradiegetic). Nararea se face la persoana I, planul naratorului se suprapune planului narațiunii. Naratorul se proiectează în discurs prin indici textuali, fiind o prezență concretă în spațiul diegetic. Personajul narator poate fi protagonist sau martor al evenimentelor relatate, poate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
perspectivă narativă (numită și viziune narativă sau focalizare - G. Genette) sunt următoarele: Perspectiva omniscientă (focalizare zero/povestire nonfocalizată) se actualizează când: - Naratorul este omniscient, adică știe totul despre personaje - informații biografice, reflecții interioare, trăiri psihoafective etc. În relație cu „lumea povestită“ naratorul poate fi: neimplicat (narator anonim, creditabil, asumânduși numai funcția de narare și de regie), situație în care perspectiva lui asupra „lumii povestite“ este obiectivă (frecventă în proza realistă) implicat (narator necreditabil, având și funcție de interpretare) - comentează, califică evenimentele relatate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
chiar în timpul „real“ al lectorului, anulând distanța dintre cititor și personaj. În a doua secvență textuală, rolul verbelor prin care se activează valoarea stilistică a prezentului narativ constă în derularea unei narațiuni sincrone. Se suspendă astfel opozițiile temporale între timpul povestit, timpul povestirii și timpul lecturii. Prezentul narativ uniformizează straturile diegezei, aducând în același plan instanțele comunicării narative: naratorul, personajul, lectorul. 7. Pentru a o descrie pe Zenobia, Gellu Naum folosește următoarea comparație: Pentru Zenobia nimic nu e mărunt sau obișnuit
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
era contiderată ca o dovadă a intențiilor rele secrete, care duc la preferarea plăcerilor vieții trupești supraviețuirii "sufletului nemuritor". Legenda relatează faptele fabulos idealizate ale strămoșilor. Fiii trebuie să se supună din generație în gene-Itție actelor de voință ale strămoșilor, povestite și, în cele din urmă, ipostaziate de legende, pentru a intra la rîndul lor după moarte în legenda nemuririi. Cultul animist al strămoșilor divinizați constituie baza religiozității. Strămoșul-tată divinizat de animism va deveni în epoca mitică Tatăl-Spirit, Dumnezeu-Tatăl, toate ființele
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
care constituie modelul actanțial: un diamant poate reprezenta Obiectul căutării Subiectului, iar un imperativ ideologic poate funcționa ca Remitent. Deși termenul de actant e frecvent folosit cu referire la rolurile esențiale jucate de entități în universul de situații și evenimente povestite, el mai e uneori folosit și cu referire la rolurile de NARATOR și NARATAR: aceștia sînt actanți ai comunicării în opoziție cu actanții narării (Subiect, Obiect, Remitent sau Destinatar). ¶Courtés 1976; Culler 1975; Greimas 1970 [1975], 1983a, 1983b; Greimas, Courtés
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
din evenimente. O elipsă poate fi și explicită (subliniată de narator, ca în "Nu voi spune nimic despre ceea ce s-a întîmplat în acea săptămînă nefastă"), sau implicită (deductibilă dintr-o lacună cronologică sau o rupere în secvența de evenimente povestite). ¶Chatman 1978; Genette 1980; Prince 1982. emblemă [emblem]. Un procedeu de CARACTERIZARE prin care un anume eveniment din universul reprezentat este evocat cu fiecare prezență a unui anume PERSONAJ, devenindu-i astfel o marcă distinctivă. ¶Ducrot, Todorov 1979 [1996]. emițător
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
I" as witness]. Unul din cele opt PUNCTE DE VEDERE, în clasificarea lui Friedman. Cînd se adoptă (Lord Jim, Marele Gatsby), informația furnizată se limitează la percepțiile, sentimentele și gîndurile unui NARATOR care este personaj secundar în situațiile și evenimentele povestite. Întrucît naratorul-martor nu este PROTAGONIST, acțiunea e văzută de la periferie, și nu din centru. ¶N. Friedman 1955b. Vezi și NARAȚIUNE LA PERSOANA ÎNTÎI, EUL-PROTAGONIST. eul-narator [narrator-I]. "Eul" unui NARATOR HOMODIEGETIC în rolul său de NARATOR, și nu de PERSONAJ. În
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Unul din cele opt PUNCTE DE VEDERE, în clasificarea lui Friedman. Cînd este adoptat (Marile speranțe, De veghe în lanul de secară), informația furnizată se limitează la percepțiile, sentimentele și gîndurile unui NARATOR care este PROTAGONIST în situațiile și evenimentele povestite. Acestea din urmă sînt apoi reflectate dintr-un centru fix, și nu din periferie. ¶N. Friedman 1955b. Vezi și NARAȚIUNE LA PERSOANA ÎNTÎI, EUL-MARTOR. evaluare [evaluation]. În terminologia lui Labov, setul de însușiri dintr-o NARAȚIUNE care aduc în prim-
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]