1,132 matches
-
poate demonstra, chiar dacă ele nu sunt contemplate (Patomäki și Wight, 2000). Criticile constructiviștilor la adresa ontologiei realiste se asociază cu aceste poziții realiste antiștiințifice. Această ultimă acuzație a evoluat în timp. Postpozitiviștii (de pildă, Ashley și Walker, 1990a), în cadrul dezbaterii cu pozitiviștii, deseori resping realismul, deoarece îl consideră pozitivist și, în consecință, incompatibil cu noile tendințe din relațiile internaționale. Dar un asemenea refuz este problematic dintr-o perspectivă constructivistă, deoarece orice fel de acuzație suficient de generală pentru a include teoriile realiste
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Patomäki și Wight, 2000). Criticile constructiviștilor la adresa ontologiei realiste se asociază cu aceste poziții realiste antiștiințifice. Această ultimă acuzație a evoluat în timp. Postpozitiviștii (de pildă, Ashley și Walker, 1990a), în cadrul dezbaterii cu pozitiviștii, deseori resping realismul, deoarece îl consideră pozitivist și, în consecință, incompatibil cu noile tendințe din relațiile internaționale. Dar un asemenea refuz este problematic dintr-o perspectivă constructivistă, deoarece orice fel de acuzație suficient de generală pentru a include teoriile realiste (de exemplu, Walt, 1987; Snyder, 1988) va
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
lui Hume și cu postmodernismul lui Nietzsche. Obiectivul acestei genealogii este de a prezenta o distincție radicală în gândirea realistă între domeniul lucrurilor observabile și gândirea morală. Într-un anumit sens, este o reluare a criticii că doctrina realistă este pozitivistă și că acest curent este incompatibil, în sens restrâns, cu realismul științific. Lucrările lui Morgenthau despre „știința” din științele politice par, într-adevăr, confuze, la o lectură superficială. În Scientific Man Versus Power Politics (1946), susține că „omul de știință
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
engleză au o moștenire intelectuală comună, ale cărei origini pot fi descoperite în ideile realiștilor clasici de la jumătatea secolului XX. Totuși, realiștii americani au preluat un anumit aspect al gândirii realiste clasice și l-au rafinat pe baza metodologiei lor pozitiviste. Nu ar fi nici o problemă, în principiu, cu acest procedeu, dacă ei ar fi decis în mod conștient să se distanțeze de adepții realismului clasic. Membrii acestei școli se asociază însă deseori cu tradiția realismului clasic, fără a părea să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ajunge la o „laicizare integrală” a școlii, principiul libertății Învățământului a rămas intact. Au subzistat Întotdeauna, pe lângă sectorul public, școli primare și secundare private, precum și universități catolice și protestante. Laicitatea școlară Părintele școlii laice este nimeni altul decât Jules Ferry. Pozitivist, francmason, partizan al educării fetelor, el a rămas cel care a promovat, pe lângă legea privind gratuitatea (1881) și cea privind obligativitatea (1882), legea privind neutralitatea Învățământului public: „Școlile primare Își vor Întrerupe activitatea o zi pe săptămână, În afară de duminică, pentru
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
au dreptate; nu este foarte riguros științific. Doar că el face uneori pași foarte mari; are niște intuiții uimitoare. Să fie vorba despre filosofie? Oricum, mie Îmi place foarte mult asta; este ceva mult mai poetic decât monografiile seci ale pozitiviștilor francezi” (Aimé Césaire, 1978, p. XVII). Cât despre Senghor, ceea ce Îl interesează pe el la Frobenius este teoria despre Paideuma, forța vitală care sălășluiește În om și care Îl face să participe emoțional la operele civilizatoare. Într-un foarte frumos
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unei diferențe de natură a „sângelui”, purtător invizibil al unor calități ereditare superioare sau inferioare. În teoriile rasialiste și În rasismele ideologice din secolele al XIX-lea și XX, aceste reprezentări, temeri și scheme vor fi regândite În cadrul unui proiect pozitivist sau materialist de creare a „științei despre om”, ce presupune nu doar existența clasificărilor naturaliste ale „raselor umane”, ci și descrierea „științifică” a „caracterelor distinctive” și a „aptitudinilor respective” ale acestora, ca și a moravurilor lor, de către etnografie și antropologia
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sociologiei În filosofia pozitivă. Există, ca să vorbim asemenea lui Comte, o continuitate În istoria umană și din această continuitate ia naștere solidaritatea. Și totuși, atribuind conceptului de dreptate un loc central, Bourgeois desprinde o serie de consecințe originale ale conceptului pozitivist de continuitate. Neîndoielnic, trebuie să vedem aici influența lui Rousseau, deosebit de explicită În teoria cvasi-contractului. Comunitatea ar fi astfel bazată pe un soi de contract tacit, care ar face din fiecare debitorul celuilalt. Acest cvasi-contract nu are ca scop nivelarea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
studiul disciplinelor clasice, al antichității grecești și tragediei antice. Prezentul este pentru el decadent, viitorul sumbru, doar trecutul, și anume tragedia antică, îi mai oferă calea spre afirmarea și triumful vieții. La sfârșitul secolului al XIX-lea, sub influența istoriografiei pozitiviste, a existat o tendință (Reimarus, Eichhorn, Paulus, Renan) de a-l recupera pe omul Iisus (der historische Jesus), în detrimentul personajului biblic. Preluând metoda lui Leopold von Ranke, ei vor nici mai mult, nici mai puțin decât să scrie o istorie
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
procesul mintal pe care procesul "computațional" îl poate facilita sub anumite forme. Totul este fondat pe intern. Se include realitatea exterioară. Autism. Știința cognitivă este astfel definită ca teorie a stărilor mintale deliberate. Comportamentul ar avea cauze mintale: ceea ce psihologia pozitivistă refuză cu energie, iar sensul comun admite ca metaforă. Dar, aici, știința cognitivă ia "cauza mintală" literă cu literă. Există o determinare directă între starea mintală și comportament, și această determinare se va studia. Totalizare, ba chiar totalitarism: orice cauzare
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
a relațiilor de dependență și de autonomie, a noțiunilor de hazard și de lege. Luat ca referent obiectiv al unei structuri interne a spiritului, calculatorul influențează puternic definirea proprietăților stării mintale și a reprezentării. Ciudat compromis între mecanismul simplu și pozitivist al lui H. Simon și bogata complexitate care frizează solipsismul a unui Varela, cognitivismul se află la intersecție. Nici unul, nici celălalt, și amîndouă în același timp, sfidînd criticile venite de pe margini. Vrînd să acopere toate disciplinele care se ocupă de
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
o dată trădată, foloasele ei le-au tras militarii, prin Napoleon și apoi les nouveaux riches, burghezii mici, mari și foarte mari! (Nietzsche, În Genealogia moralei, Începe să aibe dreptate, deși universitățile Îi retrag creditul: binele nu este, cum o afirmă pozitiviștii englezi, ceea ce face bunăstarea unei comunități sau a individului; nu, binele este pur și simplu „voința principelui”, a celui „puternic”. Răul este ceea ce „vine de jos”, de la păturile sărace, slabe, de la acel miselus care l-a dat În românește pe
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Englezii sau Francezii cu un secol sau două Înainte, oricum, de o creație majoră, absolută, În zone fundamentale ale conștinței și științei - filozofie, artă, muzică, literatură și știință -, producând piscuri ce vor fi cu greu egalate În viitor! Istoria „burgheză”, pozitivistă, ca și materialismul istoric marxist s-au grăbit - și mărginit! - de a explica aceste „fenomene bizare”, cum au fost nazismul sau legionarismul românesc, ca produse ale unui dezechilibru social-economic, ale crizei sau crizelor economice sau ale malversațiilor imperiilor „capitaliste”. Noi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mulți și buni de acum Încolo. Și nu cea mai iscusită rezolvare a ei este aceea de a-i nega realitatea sau importanța! După cum ușor poate constata lectorul amabil al paginilor mele, eu mă Înscriu, În problema identității, În „falanga” pozitiviștilor”, a romanticilor, a „naționaliștilor”, având bineînțeles grijă de a mă demarca Întotdeauna de cei care abuzează de idealurile naționale, de ceaușiștii de ieri sau de politicienii demagogi și profitori de azi! Revenirile mele pe teritoriul național, repetate și ciudate sau
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la fiecare pas în Dubla sacrificare a lui Eminescu. De ce este minimalizat, acuzat, jignit, înjosit Eminescu după Revoluție? Sunt citate grave în cartea lui Th. Codreanu care, strânse la un loc, dau o imagine de coșmar. Autorul încearcă (și reușește, pozitivist vorbind) să identifice o linie antieminesciană în cultura romană, o "galaxie Grama", o înlănțuire în timp a detractorilor lui Eminescu. Acest "de ce?" poate însă avea și un răspuns dincolo de date, cifre și citate, dincolo de pozitivismul nostru odihnitor cu alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
valuri toffleriene prin prisma raportului omului cu potențialul punct de sprijin al întregului, indiferent de forma pe care o îmbracă. Vom face trimitere, așadar, la un raport cu Dumnezeu în premodernitate, la unul cu universul în modernitate (până la amurgul ideologiei pozitiviste), respectiv la unul cu omul în ceea ce este cunoscut astăzi drept posmodernitate (Al Treilea Val). Pe rând, Dumnezeu și universul devin structuri fragmentare interioare, care hrănesc dorința patologică de împlinire prin sine. Ia naștere era "noului antropocentrism", în termenii cercetătorului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
simulacru. Iar meritul lui Theodor Codreanu este acela de a dezvălui că stadiul degradării organice (adică ceea ce e perceput ca amuzament, joc și/ sau simulacru) este necesar în depășirea crizei de identitate (a schizoidului postmodern) și de luciditate. Cosmosul modernității pozitiviste, rigide (în termenii lui Vattimo) este înlocuit treptat de haosmos: "o perpetuă "deconstrucție", ca să mă exprim în jargonul postmodernist, adică eufemistic, iar de-a dreptul spus, e distrugere, descompunere, marș entropic către nimic" (p. 36-37). Numai că, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
e o greșeală la mijloc. Era firesc, în acest context, ca scriitorul moldovean să analizeze responsabil un fenomen cultural mai aparte, așa-zis postmodernist (încadrat, însa, în modernismul forte, deșănțat în plin proces tranzitoriu al sfârșitului hegemoniei unei rigidități axiomatice, pozitiviste). Iar acest lucru se petrece, în special, prin analiza paradoxurilor postmodernismului românesc. Căci, dacă în Occident postmodernismul se instaurează prin platitudinea post-ideologică a sub-culturilor, în România fenomenul, aparent inexplicabil, îmbracă haina ideologică a avangardismului de refugiu în lupta împotriva comunismului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Prima reprezintă începutul unei dezbateri metodologice, care angrenează toate științele sociale, referitor la ceea ce înseamnă cu adevărat metoda științifică; aceasta duce la unele reorientări și la o mai acută conștiință a folosirii de tehnici orientate către traducerea imediată a postulatelor pozitiviste în programe de cercetări, măcar din punct de vedere cantitativ. A doua reprezintă afirmarea științei politice empirice ca obiectiv de bază: aceasta a implicat o reducere a "agresivității" și o prezență, mai mult sau mai puțin fructuoasă, alături de diferite alte
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
o manieră probabil corectă se confruntă mai multe moduri de a face teorie și mai multe teorii. Distincția cea mai clară se face între teoria înțeleasă, din perspectiva weberiană, ca un ansamblu de empatie și înțelegere numit Verstehen și teoria pozitivistă, definită într-un mod specific, de exemplu, de Kaplan [1964]. În viziunea acestui autor, o teorie este un "sistem de legi" și există două tipuri generale de teorii: în lanț și ierarhice. În cadrul celor dintîi, legile ce le alcătuiesc intră
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
cult celui pe care-l numește întruna „neasemuitul Dante”, în parte, probabil, și din rațiuni de ordin intim : iubirea platonică pe care i o poartă Clotildei de Vaux - pe care, după moartea ei prematură, a transformat-o în madona religiei pozitiviste - o reproduce pentru el, peste veacuri, pe cea a lui Dante pentru Beatrice sau pe cea a lui Petrarca pentru Laura : „Prin intermediul femeilor trebuie să pătrundă pozitivismul în Italia și în Spania”. De șapte ani, scrie el în 1853 (ceea ce
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
venit în contact cu familia Căminarului, istoria bisericii, întâmplări din viață care, într-un chip sau altul, se pot regăsi în ficțiunile lui Eminescu (de pildă, fuga unei frumoase vieneze, pripășită la Ipotești, cu un aprig răzeș local) etc. Excurs pozitivist, cercetare documentară, încercarea de a depista în operă semnele realului? Toate la un loc, cu scopul, neascuns, de a defini spațiul germinativ, cum ar fi spus Noica, primordial. Valentin Coșereanu reușește să-l determine, folosind cercetările de până acum ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pot să accept o discuție despre viața familiei Eminovici câtă vreme discuția se bizuie pe fapte doveditoare. Este ceea ce reușește să facă, în fond, Valentin Coșereanu cu devotament, pricepere și talent în acest studiu care evadează sistematic din cadrele lui pozitiviste. Eugen SIMION Preambul Timpul care bate-n stele Bate pulsul și în tine (Glossă, variante) Ideea depistării tuturor textelor eminesciene care implică direct sau indirect Ipoteștii a aparținut lui Petru Creția. În perspectiva evocată, cărturarul se adresa unei edituri bucureștene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
îndrăznețe decât acelea la care îl conducea intuiția propriuzisă...”3 Studiul istorico-literar dedicat lui Macedonski are toate atributele genului, având o primă parte strict biografică și o a doua dedicată evaluării axiologice a operei. Vladimir Streinu, istoricul literar de tip pozitivist, pune la contribuție un întreg eșafodaj documentar, etalând o nebănuită voluptate de biograf, care urmărește riguros ascendența poetului, anii formării intelectuale, relațiile cu contemporanii notorii (Alecsandri, Maiorescu, Eminescu, Caragiale ș.a.Ă. Încheierea este că poetul n-a avut relații de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
exacte. Dacă Șerban Cioculescu practică în cuprinsul aceleiași Istorii, cu voluptate, incursiuni istorice, deschizând adesea savuroase paranteze filologice, dacă Tudor Vianu cultivă excursul teoreticoideologic și estetic în baza unui instrumentar riguros și a unor îndelung cântărite valorizări, Vladimir Streinu cercetează pozitivist, fără exces, biografia autorilor, îngăduindu-și zborul planat asupra operei și contemplația estetică sistematică și consecventă. Trei autori diferiți ca structură intelectuală și ca posibilități exegetice au dat o Istorie unitară, ce-și afirmă cu superbă modestie organicitatea, coeziunea și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]