3,357 matches
-
Bunica scosese blatul pentru Cocosana de la cuptor, pentru nepoțica ei dragă, când îi auzi pașii și glăsciorul: - Mamaie, ce frumos e afară! Eu și Pușa vrem să mergem și noi! - Draga lu’ mamaie! Am treabă acum, trebuie să-ți fac prăjitura. Când vin mami și tati de la servici, mergi cu ei, draga mea! - Mmmm! Începu ea să facă în timp ce se încrunta, făcând botic și să bată din piciorușe, eu vreau acum! Când o să vină mami și tati, Mioara și Săndel n-
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
vreau acum! Când o să vină mami și tati, Mioara și Săndel n-o să mai fie afară! Hai, te roog! - Draga mea, și vrei să te joci cu ei, așa-i? Eu înțeleg, dar cum să te las afară singură? - Lasă prăjitura, că o faci tu mai târziu! Hai, mamaie! Hai, te rog eu, din tot suflețelul meu! - Au, mânca-l-ar mamaie de suflețel! Și așezându-se în ciuci, în fața fetiței și sărutându-i obrajii roșii, îi spuse, eu voiam să
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
o faci tu mai târziu! Hai, mamaie! Hai, te rog eu, din tot suflețelul meu! - Au, mânca-l-ar mamaie de suflețel! Și așezându-se în ciuci, în fața fetiței și sărutându-i obrajii roșii, îi spuse, eu voiam să termin prăjitura până când vor veni ei de la servici. Dar așa ... - Lasă mamaie, că am să le spun că eu am vrut să mă joc afară cu zăpadă, cu Mioara și cu Săndel, da? Că și lor le place zăpada, ca și mie
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
zăpada, cu Mioara și cu Săndel. Apoi, dacă voi ați venit, eu merg acasă, să termin Cocosana suflețelului meu, da? Părinții Mălinei râseră când o auziră pe bunica, dar Mălina spuse: - Eu n-am lăsat-o pe mamaie să termine prăjitura. - Asta înseamnă că vei mânca mai târziu, draga mea, îi răspunse Alina, și tot mai târziu îi vei putea invita pe Mioara și pe Săndel pe la tine. - Daaa! - Lasă Mălina, că nu-i nimic, fetița mea dragă. Mâncăm cu toții mai
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
înseamnă că vei mânca mai târziu, draga mea, îi răspunse Alina, și tot mai târziu îi vei putea invita pe Mioara și pe Săndel pe la tine. - Daaa! - Lasă Mălina, că nu-i nimic, fetița mea dragă. Mâncăm cu toții mai târziu prăjitura ta preferată, când o termină mamaie, nu? O întrebă Andrei pe fetița sa. - Daaa! Răspunse Mălina bucuroasă și bătând din mânuțe, mai târziu o să vină și Mioara cu Săndel pe la mine! - Daaa! Veniim! Țopăiră și bătură din palme, cei doi
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
Mmmm! Măi tati, și tu ca și mamaie! Dacă nu vreau ca voi... - Exact! Îi spuse și Alina, dacă nu vrei să ne asculți, atunci copiii, Marius și Dana nu mai vin acasă la noi, și tu nu vei mânca prăjitură, ai înțeles? Mălina începu să se smiorcăie, apoi zise strâmbându-se toată, în timp ce pe ceilalți părinți îi pufnea râsul și prietenii ei îi priveau foarte serios. - Bineee! Se resemnă până la urmă Mălina, dar atunci, hai repede acasă! Și tatăl ei
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
începură să joace hora iernii într-o veselie, așa că cei care veneau acum acasă, simțeau pișcătura anotimpului alb în obraji și prin hainele groase, în timp ce Mioara, Săndel și părinții lor mergeau în vizită la Mălina, pentru a servi din delicioasa prăjitură Cocosana, făcută de mamaie Ana. Sfârșit Referință Bibliografică: Cocosana și anotimpul alb / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1147, Anul IV, 20 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Moșneanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
aspirație sau de teorie. Practica ne omoară, just au grăit strămoșii noștri ingineri. Și, pe deasupra, această Eveline, sau Eva, sau cum o fi chemând-o În realitate, care stă În fața mea, calmă și senină, mestecând cu delicii bucăți mici de prăjitură... - Dăunează la siluetă, mă aud spunând fără nici o noimă și fără nici o legătură cu ce gândesc și mă preocupă. - Domnul profesor Adam are ochi și pentru silueta contemporanelor sale? mă persiflează tipa. Ba bine că nu, Îi răspund, În gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe marginea patului. Și așa am trăit câțiva ani buni. Mi-a adus flori, crizanteme de toamnă târzie, Amália le-a pus în vază, apoi i-a spus să-și ia inima-n dinți și să aducă de la Alajos niște prăjituri. Apoi m-a întrebat de ce am întârziat. Pentru că el m-a așteptat la gară. I-am răspuns destul de greoi, pentru că nu aveam încă experiență în descrierea ordinii cotidiene și, pe de altă parte, m-am gândit că nu prea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
am spus cum că măicuța aceea care a avut grijă de mine, deci că măicuța aceea, fiind revoluție, a fost împușcată. Da, Adél. Iar atunci am văzut cum pălește și că eu îi povesteam despre fiica lui. Priveam împreună cu Amália prăjiturile. — Ce i-ai spus dumneata? — Că fiica lui a murit. — Doamne, Dumnezeule, niciodată nu va fi fericit. Două zile nu l-a văzut nimeni. Doctorul Egon a venit să-mi reducă doza, pentru că tratamentul nu poate fi întrerupt dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și l-a adus cu mașina și că nu a scos o vorbă tot drumul. „Vedeți că totul s-a terminat cu bine, necredincioșilor, ce vă tot frământați atâta?“ - ar spune Domnul acum râzând. Creșteam cu supă de carne, cu prăjituri și cu cărți. Amália gătea supa, prăjiturile erau de la Alajos, iar cărțile nu le alegeam eu și am simțit în asta o umbră de manipulare. Nu tu Kafka, nu tu Apocalipsa lui Ioan, ci numai lecturi ușoare, dar asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
că nu a scos o vorbă tot drumul. „Vedeți că totul s-a terminat cu bine, necredincioșilor, ce vă tot frământați atâta?“ - ar spune Domnul acum râzând. Creșteam cu supă de carne, cu prăjituri și cu cărți. Amália gătea supa, prăjiturile erau de la Alajos, iar cărțile nu le alegeam eu și am simțit în asta o umbră de manipulare. Nu tu Kafka, nu tu Apocalipsa lui Ioan, ci numai lecturi ușoare, dar asta nu mă deranja. I-am și spus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
care ni le citea o doamnă bătrână dintr-o carte pentru oameni mari pe care noi n-o înțelegeam. Mama a fost foarte primitoare în anul acela când am primit trenul. Toată lumea a fost servită cu câte o bucată din prăjitura ei cu fructe de care era foarte mândră. Spunea că a făcut-o după o veche rețetă de familie, dar am aflat mai târziu că a comandat prăjitura prin poștă de la o companie din Wisconsin numită Olde English Baking Company
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
am primit trenul. Toată lumea a fost servită cu câte o bucată din prăjitura ei cu fructe de care era foarte mândră. Spunea că a făcut-o după o veche rețetă de familie, dar am aflat mai târziu că a comandat prăjitura prin poștă de la o companie din Wisconsin numită Olde English Baking Company, Limited. Am descoperit asta când am învățat să citesc și am văzut-o în cutia poștală câteva Crăciunuri mai târziu, când nu am avut oaspeți și a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și scaunele, erau din fier masiv. Anul viitor pereții vor fi albastru închis și mobila, din lemn sau oricum va fi ultima modă la vremea respectivă. Din nefericire pentru silueta mea, mă așezasem lângă vitrina cu mâncare, vizavi de o prăjitură cu morcovi care parcă mă striga pe nume. Mă străduiam să ignor cântecul ei de sirenă când o voce a spus: —Scuză-mă. Era o fată cu părul des și scurt, blond decolorat, cu ruj roșu și o față foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
unei sărbători. Tora e sfântă și îi va inspira pe oameni, aducând un suflu de înnoire în comunitatea noastră. Judit n-a mai spus nimic, dar în acea zi, Noah a remarcat că supa i s-a servit rece și prăjiturile pe care Judit le făcea special pentru el lipseau de pe masă. Tot ce s-a mai întâmplat atunci n-a fost prea încurajator pentru Noah. Cu toate astea, el s-a așezat la masa de scris ca să mediteze la sulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Devenise o ocupație plăcută pentru Zaharel să meargă sâmbăta la sinagogă și duminica la biserică. Era ca și cum ar fi dus o viață dublă, în complicitate cu aleasa inimii lui. Chiar și eu, umbra lui Zaharel, am început să miros a prăjituri de Sabat și a lumânări de ceară, în același timp. Îl urmam pe Zaharel la sinagogă, sâmbetele, apoi pe el și Porumbița la biserică, duminicile. Recunosc că mă simțeam cel mai bine în biserică, acolo există o hrană specială pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
o oglindă unde se vedeau fără vârstă, fără timp. - Te voi urma până la capăt, spunea o femeie, jumătate în glumă și jumătate în serios. - Lasă totul pentru mine! - Nu pot, am copii, o casă și un soț! - Vrei să mănânci prăjitura și să o și păstrezi? Să-ți fie de bine! Toate răsuflările parcă deveniseră fierbinți. Se vedeau formele lor în aer în formă de nourași din care puteau ieși în orice clipă ființe noi. - Vino, i-a spus „Eros“ unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
după aceea vom fi fericiți stând pe o bancă în soare. Rudi surâdea din nou ca un nebun propriilor gânduri, fără să remarce că serviciul divin se terminase și oamenii se înghesuiau spre sala unde se servea vin, cafea și prăjituri de Sabat. Numai rabinul îl remarcase și râdea, îndreptându-se cu mâna întinsă spre el: - Am primit scrisoarea ta, totul se va aranja, promise el, neașteptat de amabil. Rudi nu-și putea crede urechilor. Cuvintele binevoitoare ale rabinului erau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
acest copil. Pe măsură ce aparatul se apropie de el printr-un trav lateral, vedem ce anume este acest altceva. Copilul e nebun de legat. Pe ușa camerei intră brusc bunica lui Ionel, Titi, 60, ce poartă cu sine un coșuleț cu prăjituri. Aproape indiferentă la importanța momentului și martoră involuntară a inactivității copilăriei unui personaj ce va schimba cursul istoriei, Titi reușește să facă o gălăgie infernală. - Să-ți dea bunica prăjiturele? întreabă ea, urlând înfiorător. Băiatul este brusc teribil de dezgustat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
minune! - Și pentru mine era o „minune“. Dar, ca întotdeauna, mă împotriveam din toate puterile acestei bucurii care mă invada. Când am trecut de Iar și au început să se vadă stâlpul de la stația de tramvai și ghereta ca o prăjitură în formă de melc, ca să treacă pe centură, birjarul s-a lăsat cu spatele pe noi și, strângând tare hățurile, a început să cânte cu un glas firav de femeie - prrră, prrră, prrră Am intrat pe pasaj la pas, zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
acolo, e minunat. Și arătă în direcția balconului. Se poate, nu-i așa? întrebă ea, iar Iag, înșfacă rapid și duse în balcon o măsuță rotundă acoperită cu un mileu de dantelă. O luă cu tot ce era pe ea: prăjituri, lichiorul verde într-o sticlă de cristal și niște păhărele roșii, a căror gravură amintea de niște vitralii turcești văzute din spate. - Cu plăcere, Sofia Petrovna, se întoarse Iag spre Sonia, ținând măsuța în mâini și punând-o apoi jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
e în aceeași barcă, iar populația... crede ce îi spune guvernul! Dar presa? Ești dezarmant de naiv. Ce înseamnă presa? O afacere. În spatele fiecărui ziar ori post de televiziune se află proprietarul său. Dacă are și el o bucățică din prăjitură, de ce să mai scormonească rahatul? Ăștia-s mai hoți ca noi! Da, dar ei fură în mod oficial și se bucură de protecția tuturor instituțiilor. Toți fură, asta fac oamenii dintotdeauna. Din acest motiv au fost inventate încuietorile, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se adaugă măsline, foi de dafin, piper. Se mănâncă rece, de unde și numele. Nu este o mâncare specifică, probabil că este cunoscută în multe zone ale țării, însă eu o știu de la Mama Boghioia și de la sora tatei, Aneta Breahnă. Prăjituri țărănești. Precizăm că erau puține prăjituri, dulciuri, în gospodăria rănească. Trebuiau trei ingrediente: timp, cunoștințe și multe altele. În Moldova, prăjitura universală a fost cozonacul. Multe femei știau să-l facă în diferite forme și cu umpluturi. De asemenea, știau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
piper. Se mănâncă rece, de unde și numele. Nu este o mâncare specifică, probabil că este cunoscută în multe zone ale țării, însă eu o știu de la Mama Boghioia și de la sora tatei, Aneta Breahnă. Prăjituri țărănești. Precizăm că erau puține prăjituri, dulciuri, în gospodăria rănească. Trebuiau trei ingrediente: timp, cunoștințe și multe altele. În Moldova, prăjitura universală a fost cozonacul. Multe femei știau să-l facă în diferite forme și cu umpluturi. De asemenea, știau să facă pasca, care nu-i
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]