1,456 matches
-
Își lipise spatele de nisip și rămăsese cu ochii ațintiți asupra cerului, care devenea din nou senin. Timpul trecea peste el, dar nu despărțit În secunde, minute, ore, ci infinit și greu, asemeni unui val imens care sosește de nicăieri, prăvălindu-se strivitor și invizibil, ca o forță din alt univers. Se simțea pierdut Într-o lume străină și pustie, o lume a elementelor pure, ca vântul și ca apa și ca focul... o lume a Începuturilor. Poate că adormise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o să plouă, nu? Își ridicară amândoi fețele spre cer. Și, ca răspuns, un strop de ploaie aterizează tocmai atunci pe fața lui Forrester. Foc și apă. Pământ și aer. Gândiți-vă la aceste elemente antagonice și încercați să le împăcați. Prăvăliți-le unele peste altele, dați-le brânci într-un tunel elicoidal, în întuneric, așteptându-vă să țâșnească înapoi ca un întreg ce poartă pecetea marii unități a lucrurilor, al cărui nume este Dumnezeu. Gândul doar, poate să călătorească astfel, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu o forță cum nu i-a mai fost dat să vadă, s-au rupt zăgazurile de parcă ar fi țâșnit sângele dintr-o rană deschisă. Totul a rămas în trecut. Acum nu mai există nimic, doar un torent de apă prăvălindu-se din înălțimi, luând cu sine însuși viitorul, suspendat în vâltoare precum trunchiurile de copaci și noroiul gros, roșiatic, pe care l-a spălat de pe munte. Curge cu o viteză extraordinară, de parcă ar fi împinsă în jos de o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aceasta îl va salva de la înec. Într-adevăr, de cum atinse zona lichidă, trupul său fu acoperit de o peliculă care, pe de o parte îl izola, iar pe de alta îi extrăgea din apă oxigenul. Violența cu care Homer se prăvălise în fluviu a fost totuși atât de mare, încât bietul om s-a pomenit din nou groggy. Poate că acolo, în adânc, s-a lovit de ceva (niciodată n-o să cunoaștem exact împrejurările), cert este că pojghița de protecție i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
nu mai e așa; Dar îmi voi aminti mereu, C-am fost și eu copil... cândva! Mi-este dor de tine... (Mamei mele) Stropi de ploaie leneși bat în geamul meu, Vântul suflă tare, când o să mai stea? Norii se prăvale, aerul e greu, Ploaia bate-n geamuri și pe fața mea! Moartea te atinse prea de timpuriu Și din vremi trecute, amintiri mă cheamă; Ploaia bate-n geamuri, s-a facut tarziu... Mi-este dor de tine, prea iubita mamă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
lui Israel! Dar care este nelegiuirea lui Iacov? Nu este oare Samaria? Și care este păcatul lui Iuda? Nu este Ierusalimul?... 6. De aceea, voi preface Samaria întrun morman de pietre pe cîmp, întrun loc de sădit vie; îi voi prăvăli pietrele în vale, și-i voi dezgoli temeliile. 7. Toate chipurile ei cioplite vor fi sfărîmate, toate plățile ei de curvă vor fi arse în foc, și-i voi pustii toți idolii: căci din plăți de curvă i-a adunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
picioare, se căpăta un pahar cu vin roș. Vesel, cineva ne îndemnă să bem. Am luat dintr-o strachină un ou fiert, apoi am ieșit în șosea. Ori de cîte ori, pe deal, se deschidea ușa bodegii, în jos se prăvăleau niște zbierete care îți înghețau inima. Părea că cineva a înjunghiat doi porci dintr-o dată. Un om ne-a dumerit că acolo se întrunise dăscălimea. Deodată, izbucni afară o namilă cu fața roșie și cozi înnodate pe creștet. În taior
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
că cineva a înjunghiat doi porci dintr-o dată. Un om ne-a dumerit că acolo se întrunise dăscălimea. Deodată, izbucni afară o namilă cu fața roșie și cozi înnodate pe creștet. În taior verde, părea, la fiecare pas, că se prăvale dintr-un pod. Șovăind către mocirla din șanț, femeia se prăbuși brusc. S-au repezit s-o ridice cîțiva țărani. Au proptit-o în picioare apoi, scîrbiți, au lepădat-o pe-o șiră de paie. Pe obrazul ei negru cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
am dat seama de năuceala mea. Punîndu-mi „batista” după gît, femeia mă tîra către paravan. - Să nu faci nasoale, îmi hotărî ea la ureche Sau oi fi din ăia care fac dragoste cu palma?!... Tremuram. Simțeam cum ard și mă prăvălesc în haos. Cînd totul se ilumină, descoperii o Madlen veselă. Ridica paharul. Zgomotoși, băieții ne-au urat să ne fie de bine. Cînd femeia se pregăti să plece, toți voiau s-o conducă. Am rămas eu cu Ovidiu. Simțeam în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
plece. Pe loc rămaseră doar instructorul utece, Tomulescu junior și nelipsitul Grigore Costan, edec politic de pe vremuri. După numai două păhărele, Grigore începea să răcnească: „A timpuri a muris, cum zicea conu Neculai. Trăiască!” și își căsca ochii în cap, prăvălindu-se peste tejghea. Cum pe Fărocoastă bătrînul pezevenghi îl distra, acesta ne îndemnă să-l cinstim. Instalat la Mitică acasă, bufetul avea pereții plini de rafturi cu sticle colorate. Un galantar cu pește sărat, pîinea cu gust de șoarec și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
rămășite de strune de țambal; dinții lungi, galbeni și ascuțiți ai altuia rămăseseră Înfipți În lemnul unui contrabas cu burta plină de găuri; dracii erau negri și jegoși, puțeau a pucioasă și a vărsătură. Cel mai urât dintre ei zăcea prăvălit În codirlă, cu picioarele atârnând și bălăbănindu-se În gol. Era prăfuit tot, blana de pe piept și burtă i se făcuse smocuri Încleiate și Împuțite. Din bot i se prelingeau bale tulburi care se Încurcau și atârnau În barba ciufulită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se cam Înfiorară. Tot la opintirea carului, codirla se rupse dintr-o țâțână și pe dracul ce dormea acolo Îl azvârli În mijlocul drumului. Se rostogoli de câteva ori, Își Înnodă Între ele Îngrozitoarele copite de dinapoi și coada și se prăvăli greoi În șanțul În care, beat și el, nea Mitu Păcătosul sforăia adânc somnul vinului din găleata zincată. În vreme ce carul, cu codirla atârnând, se Îndrepta către Răsărit, nea Mitu Începu să se trezească nu din beție, dar din somn. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
frecă la ochi cu palmele și căscă de-i trosniră fălcile și-i săriră doapele din urechi. Deși avea privirea Încețoșată, veselia nu i se ștersese de pe chip. Își dezmorți toate oasele și-și Întinse Încheieturile. Îl zări pe drac, prăvălit În șanț, sub tălpile lui goale. Îl cuprinseră mila și Înduioșarea. Se puse lângă țeasta diavolului, Îi luă căpățâna pe genunchi și porni să-i mângâie cu blândețe coarnele, părul Îmbâcsit, genele urduroase, barba Încâlcită și plină de turiță. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a luat-o la vale așa de lin că, după vreo sută de metri, casa rudarului ce se afla drept În mijloc era Încă Întreagă. După Încă puțin coborâș, acoperișul de trestie a luat-o la sănătoasa și s-a prăvălit peste țarcul caprelor. Noroc că respectivele caprine erau la păscut, păzite de mezinul familiei. Acela le păzea nu ca să nu le piardă, ci ca să nu le vadă pândarul IAS-ului că pășteau lucerna care era a statului, adică a noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de mine ca să nu țipe. Și-atunci n-am mai știut de nimic: am tras-o de umeri și m-am proptit În ea cu toată puterea. Cred că a și strigat, dar eu nu auzeam nici dacă mi se prăvălea cerul În cap. Noroc că grecu’ doarme vara În fundul curții, sub șopron, și n-a auzit nimic. O pătrunsesem, dar mă strângea de-mi ieșeau ochii. M-am mișcat de câteva ori, dar Începuse să plângă de durere. Am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să refuzi. În cele din urmă Îi numărai, cu durere În suflet, sutele albastre. Cei care vreau să-și aleagă marfa se Înfățișau la marele speculant cu un curcan gras În brațe, cu vreun clapon, cu o cegă sau păstrugă prăvălită Într-o ladă cu gheață, damigene cu vin nobil și curat, făcut din struguri furați de prin viile IAS-ului, pielicele de astrahan, borcane cu miere, purcei numai buni de băgat Întregi la cuptor, covoare și macate țesute de babele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mă-ta s-o iei, prostule!” Până În sat nu mai auziră decât ronțăitul mărunt al cauciucurilor În țărâna ca un mălai a drumului de pământ. * * * O singură zi pe an Satul cu Sfinți ieșea de sub puterea Celui ce Doarme, cel prăvălit sub tulpini țepoase de urzici din codrul vânăt și tremurat de Apa Morților de la Miazănoapte. Mintea Aceluia, de nimeni strunită, degeaba lucra, căci În ziua cu pricina Înceta să Înrâurească viețile și Întâmplările sătenilor. Atunci plămădea Tușa Ploconul și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a văzut bariera coborâtă numai el poate ști. Spuneau unii că trosnetul coastelor sale În salcâmul noduros al barierei s-ar fi auzit În tot satul și că inima i-ar fi sărit din piept pe gură, s-ar fi prăvălit În țărână și ar mai fi bătut de câteva ori. Pe Ploconul din anul care urmase, Tușa povestise Întâmplarea așa: Străinul, călare pe bicicletă, se proptea cu pieptul de trunchiul salcâmului; ochii se holbau Îngroziți la inima ce țâșnise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se bețivăneau Împreună În camera din dos a cârciumii. Popa Îi arătase, ca pe un zapis de mare preț, ce scrisese pe o bucată de hârtie un preot de demult, al cărui nume nu și-l amintea nimeni, căci se prăvălise și putrezise chiar și crucea de lemn În care fusese dăltuit. Învățătorul Îngâmfat se lăudase la divan cu povestea singuratică, rătăcită printre hârțoagele bisericii. Scria preotul rămas fără nume că Diavolul Își făcuse loc și Își găsise sălaș În pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întemeietorul a avut o idee care avea să Înrâurească hotărâtor destinul omenirii: a trimis o parte din cetași să aducă lângă sursa de hrană femeile și copiii. Socoteala luminatului la minte era bună: la poalele coastei pe culmea căreia se prăvălise monstrul se Întindeau nesfârșite stufărișuri și ochiuri de apă pline de pești și de zburătoare cu cărnița fragedă. Pe deal creșteau păduri de necuprins. Focul Îl cunoșteau demult, știau să-l facă și să-l păstreze. Așa că s-au așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
el n-a văzut ori nu și-a amintit mare lucru. Poveștile spun că, după ce băgaseră de seamă că mirele lipsea cam de multișor, porniseră prin Împrejurimi să-l caute cu felinarele. L-au dibuit În cele din urmă, inconștient, prăvălit de boală Într-un șanț. Mireasa, zice-se, văzând una ca asta, a plecat și dusă a fost. Căsătoria s-a desfăcut, conform legii, În primele douăzeci și patru de ore de la Încheiere. Așa era legea pe atunci. Ginerică nu avea amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Se ridică și porni spre dormitor. Sufletul, tulburat de dragoste și de rămășițele făcătoare de rău ale vinurilor din noaptea ce trecuse, Îl durea. Intră În baraca În care ceilalți sforăiau ori visau cu voce tare. Se culcă și se prăvăli Într-un somn greu. Dormi toată ziua. Spre seară, un plutonier veni să-l trezească. „Spală-te pe ochi, Cătănuță, că pleci În misiune, n-am ce-ți face. Nu e mare brânză. Porcii ăia de pe avionul de stropit s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
amintesc că-l privisem cu mare respect pe acel știutor și nu-mi trecuse prin cap că s-ar fi putut să Îndruge numai tâmpenii, ca să se dea mare. Baronu nu pățise nimica. A stat nițeluș cu ochii la cer, prăvălit În paie, cu brațele desfăcute În lături. Pe urmă a luat-o În patru labe Înapoi spre vârf, ca o maimuță, și s-a aruncat din nou, de data asta cu ochii deschiși. S-au luat și alții după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
domnule. Pe ăi din cabină, forța centrifugă, inculților, i-a azvârlit pe marginea drumului. Pe noi, cei din spate, În șanțul În care se Împiedicase dobitocul de Oaie. Numai că, așa, ca un fel de capac, peste noi s-a prăvălit ditamai camionul, proțăpit cu roțile-n sus. Eram prinși ca niște șoareci În acea adâncitură, Închisă În toate părțile de obloanele de lemn. Ne-am ridicat ușurel În capul oaselor, ne-am pipăit capetele, Încheieturile, ce credeam noi că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
avea să-i facă nimic slăbănogului de Hristu. În scurt timp ne-am binedispus cu toții, vinul era bun, masa Îmbelșugată. Pâinea cu coajă tare, coaptă În țest, ne ajutase să Înghițim celelalte bunătăți fără să ni se facă rău. Am prăvălit În noi bucăți de carne friptă, slănină, pastramă, pește sărat și afumat, telemea de oaie - toate foarte sărate, căci În vreme de vară, cu altceva decât cu sare nu puteai să păstrezi alimentele: frigiderele erau pentru sclifosiți. Dordonea cânta franțuzește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]