2,533 matches
-
ca să se reîmprospăteze un drept câștigat, dar un vot nul al unei Camere ca cea cu surprinderea excedentelor de sus să se privească ca un drept câștigat și rămas în desuetudine numai? Dacă e vorba că negustoria de principii și prăvălia de fraze produce o rentă oarecare, destul au adus prăvălia "Romînului". Publicul apreciază, îi place marfa, o plătește cu mărunțișul, 20 bani "Gogoașa patriotică". Dar statul? Ce are a face statul cu toate acestea? {EminescuOpXI 115} Ce are a face
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
al unei Camere ca cea cu surprinderea excedentelor de sus să se privească ca un drept câștigat și rămas în desuetudine numai? Dacă e vorba că negustoria de principii și prăvălia de fraze produce o rentă oarecare, destul au adus prăvălia "Romînului". Publicul apreciază, îi place marfa, o plătește cu mărunțișul, 20 bani "Gogoașa patriotică". Dar statul? Ce are a face statul cu toate acestea? {EminescuOpXI 115} Ce are a face țăranul care nu știe citi și asupra căruia frazeologia d-
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
putem zice, aproape esclusiv la producțiunea agricolă - nourii cerului, vânturile și preste tot schimbările din aerul atmosferic au o însemnătate cu mult mai mare decât pentru alte popoare. Dacă n-o ploua - ferească Dumnezeu - de unde hrănim breasla patrioților reversibili și prăvăliile de principii? S-ar usca Pătărlăgenii și Costineștii, spre paguba mare a patriotismului, pe când - daca plouă - câtă schimbare! {EminescuOpXI 139} Grâul leagă floarea-n spic, iar patrioții dezleagă limbile spre a numi reacțiunea trădătoare și înțeleasă cu străinii, iar reacțiunea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Vorba ceea: nici n-au tăiat vițelul și le vin mușterii după piele. De-acu mai poftească reacția asupra patrioților cu vorbe ca d-alde "ține-te pânză să nu te rupi" sau "haina asta străină a ta este? " sau "prăvălie cu chirie și marfă pe datorie" sau altele de-astea din înțelepciunea lui Nastratin. De acum-nainte sânt oameni cu greutate, partid serios, capitaliști. Și când [î]și închipuiește cineva că toate aceste s-au ajuns de cătră marele partid
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
lefile ce și le-a creat cei trei directori ai drumului de fier, câteșitrei necompetenți în materie și căutând să măsure cu paragrafii codului Boerescu chilometrii drumului, de se potrivesc sau nu. E asemenea de rumoare publică cum calfe de la prăvălii de botine și mănuși, precum și o calfă de redacție cu patru clase primare, au ajuns directori de Banca Națională. Noi stabilim principiul, îndealtmintrelea în genere cunoscut, că, pentru un om care are conștiința datoriei, o singură însărcinare publică, bine sau
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
călătorie a perechii domnești în acea parte a țării ar mai îmblînzi nemulțumirile. Când însă toate s-ar înfunda, când Banca ar introduce curs forțat, administrația și-a[r] încurca roțile și ar sta locului, școlile s-ar preface în prăvălii, Adunarea în Bursă, Consiliul de Miniștri în teatru de păpuși, când ar suna ora falimentului negustoriei de principii mai rămâne un mare expedient pentru a distrage atenția publică, a scuza golul finanțelor, a electriza păpușile, a uita pe o clipă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și Pietraru și altul ca el în ajunul unei asemenea fapte și-ar putea ține un lung monolog, în care ar zice următoarele: "La 1848 oamenii cari stăpânesc azi în România au pus la cale asasinarea lui Vodă Bibescu. Din prăvălia unui pretins librar era să se tragă focul. În Franța d. Brătianu a luat parte la conspirația de la Opera Comică. La 1876 oamenii ce stăpânesc azi în România l-au sfătuit, printr-un actual ministru plenipotențiar, pe Domn să scutească
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nu mi-am putut reprima resuscitarea unei amintiri de un comic retro. Defel comic atunci, în îndepărtații ani. Era unu' Fișel, de-o vîrstă cu mine, cam șaisprezece ani, cu care "definitivasem" un scenariu: pîndeam cînd unul intra într-o prăvălie și celălalt, fulgerător, îi ardea, de la spate, una peste ceafă, după care o rupea la fugă. Dacă aș fi extremist ceea ce e de-a dreptul imposibil aș marșa cumva pe rîca interetnică, sugînd din subiectul dorohoian mult suc hrănitor. Da
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
negustori, care au avut comerț cu ridicata sau amănuntul, care au fost expropriați sau ale căror bunuri au fost naționalizate pe baza legilor în vigoare. Trebuie atenție ca să nu fie incluși în această categorie foști negustori, care au avut mici prăvălii de detaliu, cu unul sau doi vânzători sau chiar fără nici unul. Au fost, de asemenea, cazuri când un mic negustor, chiar fără salariați, a fost expropriat sau i s-au naționalizat bunurile din anumite interese de Stat (localul era așezat
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
când un mic negustor, chiar fără salariați, a fost expropriat sau i s-au naționalizat bunurile din anumite interese de Stat (localul era așezat într-un loc unde era necesară lărgirea unui magazin de Stat sau casa în care era prăvălia a fost necesară unei instituții de Stat și s-a naționalizat etc.). Astfel de cazuri și altele similare nu trebuie să fie considerate că intră în criterii. Să vegheze ca să nu se facă abuzuri în sensul ca Partidul, organele de
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
duminical, în afară de C.F.R., farmacii etc. Dar pentru că vinzi chiloți, să ții salariați duminică cred că nu este just. La această problemă mi s-a răspuns că ei fac bucuros acest serviciu. Am intrat cu un cetățean de la Securitate într-o prăvălie duminică și am văzut că nu vindeau aproape nimic. De ce să răpim salariații de la familiile lor? Cu sistemul acesta, bărbatul de ex. lucrează duminica și e liber luni, iar soția lui e liberă duminica și lucrează luni și nu poate
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
atins în acea vreme același grad ca și al meșteșugarilor. Ea a avut loc într-o mai mare măsură în Iași, Galați și într-o mai mică măsură în celelalte orașe din zona agricolă. Îndeosebi negustorii care nu-și aveau prăvăliile în centrul orașelor cultivau, în cea mai mare parte a lor, un lot de pământ din moșia orașului și aveau și vite. În moșia orașului Bârlad, de pildă, se afla în 1856 o „hliză a neguțitorilor”, adică o porțiune de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
-a, aproximativ jumătate erau boieri. La 1841, mănăstirile din Iași posedau în capitală 157 de dugheni și locuri, iar Mitropolia avea în 1852 nouă dugheni de clasa I-a. Este însă neîndoielnic că, în acea epocă, marii boieri proprietari de prăvălii își aveau mai toate prăvăliile arendate, și, mai devreme sau mai târziu, arendașii deveneau și proprietari. Până atunci însă, o bună parte din profit revenea celor dintâi și, din acest punct de vedere, ei constituiau o piedică în calea acumulărilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
La 1841, mănăstirile din Iași posedau în capitală 157 de dugheni și locuri, iar Mitropolia avea în 1852 nouă dugheni de clasa I-a. Este însă neîndoielnic că, în acea epocă, marii boieri proprietari de prăvălii își aveau mai toate prăvăliile arendate, și, mai devreme sau mai târziu, arendașii deveneau și proprietari. Până atunci însă, o bună parte din profit revenea celor dintâi și, din acest punct de vedere, ei constituiau o piedică în calea acumulărilor bănești în mâna burgheziei. Ar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de tulburător de liniște publică”. Dacă orășenii îndrăzneau să se plângă de conduita eforilor, aceștia din urmă apelau la ispravnic și arătau „că unii din noi vorbim împotriva cârmuirii și că facem, comploturi”. Cei mai mulți însă, patroni de ateliere sau de prăvălii mai mari, se situau pe poziții antifeudale. Aceste două categorii formau în orașe așa-zisul patriciat, în înțelesul târziu al noțiunii, care însemna bogați, spre deosebire de restul comunității - săracii. Majoritatea covârșitoare a burgheziei orășenești o constituia însă mica burghezie: patentarii de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
oamenii sărmani nu mai aveau decât acea monedă care nu mai valora nimic. Văzând că pierderea lor este mare, unii își blestemau soarta în public și în secret, zicând ce voiau despre guvernanți. Mulți și aruncau monedele în Sena pe deasupra prăvăliilor zarafilor, pentru că nu mai valorau nimic". Jean Favier, Istoria banilor. Apariția omului de afaceri în Evul Mediu, Editura Artemis, București, 1994, p. 173. 531 Jörg Guido Hülsmann arată că "inflația sub forma devalorizării era modestă în comparație cu cea creată de sistemul
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
j. Sibiu - 1998, București), poet și prozator. Este fiul Anei (n. Aldea) și al lui Nicolae Dobrian, țăran, a cărui familie se mută în București. După câteva clase de liceu la Sibiu, D. intră în „școala vieții” ca băiat de prăvălie, tipograf, electrician, funcționar. Reușește totuși să urmeze și cursurile Academiei Libere de Arte Frumoase din București, pe care le-a absolvit în 1934. S-a profilat apoi pe grafică și gravură, expunând în diferite saloane sau publicând, din 1936, desene
DOBRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
CORBEA, Dumitru (pseudonim al lui Dumitru Cobzaru; 6.IX.1910, Sârbi, j. Botoșani - 26.III.2002, București), poet, ziarist și prozator. Este fiul Ecaterinei (n. Filipescu) și al lui Dumitru Cobzaru, țărani. Lucrează ca băiat de prăvălie, argat la un boier, ucenic la un meșter stoler, este și copil de trupă. Elev mai întâi la o școală de cântăreți bisericești, intră apoi la Școala Comercială din Botoșani, pe care reușește s-o termine, și este angajat pedagog
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
Princepelui, o serie inaugurată în 1972, din care, până în 1981, publicase șapte volume, atestând o tot mai pronunțată fază livrescă a scrisului său. În dramaturgie nu a excelat. După Sfântul, poposește fie în mediul negustoresc interbelic (Să nu-ți faci prăvălie cu scară, din 1959), fie închipuie alegoric o umanitate abstractă (Labyrintul, 1967) sau dramatizează câteva episoade din Groapa. Traseul romanesc al lui B. poartă tot timpul un mesaj insurgent și îi fortifică popularitatea. Personalitate puternică, contestatară, revărsând în pagină energie
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
aur, București, 1956; Balonul e rotund, București, 1956; Unsprezece, București, 1956; Pe-un picior de plai, București, 1957; Groapa, București, 1957; ed. București, 1982; Oaie și ai săi, București, 1958; Patru condamnați la moarte, București, 1959; Să nu-ți faci prăvălie cu scară, București, 1959; Șoseaua Nordului, București, 1959; ed. I-II, București, 1965-1967; Cât în șapte zile, București, 1960; Tereza, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1961; Prânzul de duminică, București, 1962; Facerea lumii, București, 1964; Jurnal, București, 1966; ed. 2
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
sublimă energiile dense, grele generate de gândurile negative și emoțiile conflictuale și le ridică în afara corpului, curățând, astfel, sistemul energetic uman. Este interesant de observat că în epoca medievală, în Orientul Mijlociu, textele medicale menționau faptul că persoanele ce lucrau în prăvăliile de parfumuri și de bețișoare parfumate erau singurele care nu erau niciodată doborâte de epidemiile ce afectau regulat lumea străveche și chiar și astăzi se observă adesea că oamenii care lucrează în florării par să se îmbolnăvească rareori de gripă
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
copil care încercase să-i fure un măr. Toți oamenii pe care îi întâlnea păreau că se năpustesc spre un țel necunoscut, asaltând trenurile, strivindu-se pe ambarcadere, sau că așteaptă nu se știe pe cine - în fața ușilor închise ale prăvăliilor, lângă porțile păzite de soldați și, uneori, pur și simplu pe marginea drumului. Spațiul pe care îl înfrunta nu cunoștea calea de mijloc: incredibila înghesuială omenească ceda pe neașteptate locul unui pustiu desăvârșit în care imesitatea cerului, adâncimea pădurilor făceau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
era mai aproape luna mai, cu atât sporeau inconștiența aceea fericită, nebunia aceea cheltuitoare. Am început să cumpăr de la negustorii de antichități mici obiecte vechi care, potrivit ideii mele, aveau să dea suflet acelei camere cu înfățișarea prea obișnuită. În prăvălia unui anticar, am găsit o lampă de masă. A aprins-o ca să-mi facă o demonstrație, eu mi-am imaginat chipul Charlottei la lumina acelui abajur. Nu mai puteam să plec fără lampă. Am umplut etajera cu volume vechi, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
este partea din prețul ce plătește consumatorul care merge la producent sau importor și ce mare e partea ce-o înghite distribuitorul. Oricine care-a avut ocazia de-a afla a câta parte din prețul pe care-l plătește în prăvălie pentr-un articol ajunge la persoana care-a produs acel articol cată să rămâie uimit de micimea acelei părți. E important a cerceta cauza... Aceasta nu vine de la dobânda extraordinară a capitalului. Vine din două cauze: una e marea, pot
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu riguroasa încasare a lefii la sfârșitul lunei. Apoi mai e un folos. Foiletonistul "Romînului" e - el zice - francez, însă nu știe franțuzește, pe când d. Filibiliu, numai român fiind, știe perfect limba aceasta, de vreme ce nu și-a pierdut vremea prin prăvălii de mărunțișuri și de pălării de paie. E drept, e o exigență a mai bunei instrucțiuni publice ca mărunțușarul pretins francez, vânzătorul de perii de dinți, de prafuri 72 {EminescuOpXIII 73} și de suliman să înlocuiască pe învățătorul român care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]