1,913 matches
-
locuite, ca locuri de iradiere: marile orașe de coastă și interne precum Antiohia, Edesa, Efes, Smirna, Philippi, Tesalonic, Atena, Corint, Alexandria, Roma aveau să fie cele dintâi sedii atinse de predica misionară creștină. Întrucât în aceste orașe iudaismul fusese deja predicat, creștinismul a trebuit să se dezvolte ținând seama de acest aspect. Astfel, în marile orașe ale Mării Mediterane iudaismul a făcut cunoscut Vechiul Testament și începuse realizarea integrării dintre cultura elenistică și credința iudaică, fapt explicitat de cazul lui Filon din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
profunde de răscumpărare a omenirii din acel timp, care trebuie să-și fi plecat auzul atunci când i s-a oferit mântuirea veșnică din partea unui Mântuitor care, despuiat de orice măreție pământească, era superior din acest motiv oricărui salvator imaginat sau predicat de religiile antice și care putea să ofere chiar și o izbăvire trecătoare. În fine, puternicul impuls spre monoteism, care apare evident în lumea religioasă a elenismului, a constituit un punct de plecare ideal pentru predicarea misionară creștină prin țările
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a-i ajuta să învingă dușmanul, după cum ne mărturisește cazul lui Iosua pentru cucerirea cetăților Ierihon (cf. Ios 6) și Ai (cf. Ios 8). Primele două cărți ale Macabeilor preamăresc faptele războinice ale poporului evreu și ale conducătorilor săi legitimi, predicând dreptul natural de apărare a pământului și a instituțiilor proprii împotriva invaziei dușmane (cf. 1Mac 2). Aici ni se vorbește explicit despre patrie, religie și familie, lucruri sfinte pe care iudeul trebuie să le apere chiar cu prețul propriei vieți
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Apostolilor trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni (Fap 4, 19 și 5, 29). În discursurile despre situația politică a vremii, ne vorbește ca cetățean roman și nu ca iudeu, detașându-se complet de conaționalii săi care predicau insistent rebeliunea față de autoritățile romane. Pe când redacta Scrisoarea către romani, evreii luptau împotriva lui Nero pe diferite căi. Revoltele iudaice din timpul lui Isus împotriva autorităților romane au fost aspru pedepsite, provocând și mai mult indignarea iudeilor, care, scandalizându-se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și cazuri singulare. Se pare că, cel puțin la început, nu a existat o interdicție categorică a serviciului militar pentru creștini, opinie confirmată până astăzi de inexistența unei literaturi creștine în acest sens. Și cu toate acestea, învățătura lui Isus, predicată de misionarii creștini, interzicea orice fel de răzbunare și insultă, iar insistența asupra practicării blândeții și răbdării desăvârșite pare să fi fost cea care a influențat conștiințele primilor creștini. Nu era oare meseria soldatului, în opinia comunităților creștine, disprețuită tocmai
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
prin folosirea forței îndeplinea o misiune civilizatoare, instituind obiceiurile sale celor barbare, rămânea concomitent un simbol de oprimare și de violență. Imperiul roman era văzut rău de creștinul care, în adâncul sufletului său, se credea liber prin principiile de libertate predicate de Evanghelie și prin evaluarea personalității umane proclamate de Isus, care, în fața unei societăți compuse din asupriți și asupritori, îi numea pe toți deopotrivă frați și fii ai lui Dumnezeu, membrii ai unei societăți spirituale superioară celei trecătoare, întrucât nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
încât nu se poate elibera de acesta nici măcar după moarte, care nu ar fi altceva decât momentul trecerii sale dintr-un trup într-altul (influența budistă), ca dintr-o lumină într-alta. Prin urmare, negau judecata și învierea trupului, adevăruri predicate în principal de sfântul Paul, pentru că, în opinia lor, sufletul se purifică prin metempsihoză. Supraevaluarea vieții umane i-a determinat pe acești doi gnostici să considere orice ucidere păcat, războiul imoral, iar meseria armelor josnică. Nu știm dacă au fost
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pacifiste care își află originile la începuturile tetrarhiei (293), iar continuitatea până la perioada lui Iulian Apostatul (361-363). Scopul acestei mișcări pacifiste era acela de a slăbi tirania oricărui împărat, care își făcea din armată instrumentul principal pentru nimicirea creștinismului. Pacifiștii predicau în principal rezistența pasivă, care se revelase foarte utilă în perioadele furtunoase prin care a trecut Biserica, fiind păstrată și pe timp de pace. În timp ce în Imperiul roman de Orient, condus de Licinius, mișcările pacifiste erau susținute tacită de ierarhia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
asigura prin directive și instrucțiuni declanșarea și derularea acțiunilor. Comunicarea trebuia să se facă printr-un limbaj convențional, descris în Ghidul scurt pentru ungurii din străinătate. Între instrucțiunile primite se enumeră cele cu caracter general/imediat precum „dreptul la autoapărare”, predicate de preoții maghiari prin citate religioase, ce propovăduiau „iubirea aproapelui (aproapele fiind de fapt maghiarul)” sau cele transmise prin comunicări „confidențiale de la om la om” De asemenea, toate organizațiile, inclusiv cele locale, trebuiau să se îngrijească de aprovizionarea cu articole
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
cum este aceasta trăită. Nu se acceptă să se trișeze sau existența unei contradicții între ce spune o persoană și ce face aceasta. Reproșul adus siste-mului socio-economic: acesta este bazat pe căutarea profitului și a competiției, în timp ce marile forțe spirituale predică dra-gostea pentru aproapele și dreptatea. "Morala burgheză" este respinsă din același motiv. Ea este esențial o morală a aparențelor: totul e în regulă atâta timp cât fațada este intactă. O societate de indivizi liberi și pluralistă, în care coexistă o mulțime de
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
la credință, dar, încetul cu încetul, acestea pătrund și în sentimentele pe care ființele umane le au unele față de altele (în dragoste, în prietenie, într-un grup, într-o instituție...) și sunt afișate în toate mediile. La fel, egalitatea era predicată printre copiii Domnului și în primele comunități creștine, dar nu guverna raporturile sociale. Abia odată cu Iluminismul și, mai târziu, cu doctrinele socialiste, va obține o semnificație socială. La fel se întâmplă cu fraternitatea: toți oamenii sunt frați, deoarece sunt copiii
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
să ajungă la Constantinopol, visul care l-a avut și Petru cel Mare, Voltaire o încuraja s crii nd: „ exemplul pe care îl dă împărăteasa Rusiei este unic în această lume. Ea a trimis patruzeci de mii de ruși să predice to lera nța, cu baioneta în vârful puștiiʺ... iar mai târziu, același, îi scria chiar ei: „îngerul Gabriel mi a dezvăluit (ateistul?) între aga înfrângere a armatei otomane, căderea Hotinului și mi a arătat drumul spre Iași. Sunt realmente, Doamnă
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
scopul în măsura în care stimulează și îndeamnă la acțiune, la faptă mântuitoare. Adevărata teologie nu este cea care se înalță pe culmi abstracte și se detașează de realitatea vieții creștine actuale, ci este cea ancorată în viața creștinilor de zi cu zi, predicând și promovând cuvântul Mântuitorului: „cel ce va face și va învăța: acesta mare se va numi întru Împărăția cerurilor” (Matei 5, 19). Sfinții, numai înțelegând și aplicând în chip exemplar acest cuvânt, au realizat că în centrul teologiei tronează persoana
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
neschimbată frumusețea chipului sădit în noi, devenim mai tari în lupta cu ispitele, învățăm să ne dovedim împlinitori ai cuvintelor dumnezeiești și nu numai auditori sau grăitori ai lor, pentru ca „viața noastră să fie pe măsura învățăturilor iar învățăturile să predice viața”<footnote Ibidem, omil. a II-a, V, p. 44. footnote>; învățăm că „Dumnezeu ne-a dat multe căi de mântuire și să nu le nesocotim”<footnote Idem, Omilii la Faptele Apostolilor, XXI, 4, P. G. LX, col. 169. footnote
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
direcții noi în cultura română", a fost lansarea revistei Observator Cultural sub direcția lui Ion Bogdan Lefter. Înainte de asta, deși grupări bazate pe afinități sau conjuncturi existau, ele păreau să prelungească sau să relanseze niște dispute tradiționale în cultura română, predicând modelul Generației '27 sau lovinescianismul, persistând în retorica "autonomiei esteticului", propunând "apolitismul" (favorabil regimului Iliescu) drept singură atitudine a "adevăratei intelectualități" sau un fel de "rezistență prin cultură" în condiții de libertate... V. N.: Hai să te întrerup aici, apropo
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
nu a fost dată uitării. Preoții baptiști, Niculescu și Ion, care, în 1977, acuzaseră Bucureștiul de discriminare și-au continuat criticile. În februarie, regimul Ceaușescu a exercitat presiuni asupra Bisericii Baptiste și celor doi li s-a interzis să mai predice 1925. Pentru a contracara numărul din ce în ce mai mare de articole apărute în Occident despre discriminările din România, Ceaușescu a invitat Amnesty International să-i viziteze țara în februarie 1978. Guvernul coopera cu organizația de supraveghere a respectării drepturilor omului, iar în
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
trăiască în pace. „Într-un ținut necunoscut al lumii, barbarii învață prin tine să cânte cu inimă romană pe Hristos și să trăiască puri în pace senină”. Expresia „corde Romano” = „cu inimă romană” indică nu numai faptul că Sfântul Niceta predica în limba latină, dar și munca sa remarcabilă de latinizare printre „neamurile barbare”, care își petreceau viața în războaie, furturi și jafuri, ceea ce era echivalent pentru vremea aceea (secolele IV-V) cu un act de cultură și civilizație. Niceta dezgheța
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pe malurile mănoase” (ale Dunării - n. n.). Precizarea de mai sus este deosebit de prețioasă în legătură cu fixarea „ariei misionare și apostolice” a Sfântului Niceta. Astfel, eruditul arheolog Vasile Pârvan a ajuns la concluzia că Sfântul Niceta de Remesiana, dacoroman de origine, a predicat învățătura creștină „pe cele două maluri ale Dunării”, fiind „apostolul dacoromanilor: din dreapta și din stânga Dunării”. Pe lângă mărturiile lui Paulin, el se bazează și pe informația lui Ghenadie de Marsilia, potrivit căreia Niceta a alcătuit un catehism latin, într-o
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
din Nola (Italia) care îl numește „învățător și tată” al său (magister et pater), misionar încercat și pasionat, Niceta din Remesiana a convertit la creștinism pe daco-romanii (încă neîncreștinați n. n.) de pe ambele maluri ale Dunării, pe goți și bessi. El predică și scrie în limba latină timp de aproape o jumătate de veac și poate fi, pe drept cuvânt, socotit ca apostolul nostru național. Cu atât mai mult, cu cât și prin naștere el era daco-roman”. Făcând o critică judicioasă izvoarele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
fie meditate în inimă”. Cei ce cântă tainele lui Dumnezeu sunt inspirați de Sfântul Duh care sălășluiește în inimile curate și nevinovate ale copiilor. Curăția sufletului a fost întodeauna izvorul faptelor bune și al bunei înțelegeri între oameni. Biserica a predicat mereu această virtute cu orizont ecumenic, care sporește pacea și iubirea în lume. Slujba, împodobită de o cântare frumoasă, se aseamănă cu un ospăț duhovnicesc, căci „Ce este mai plăcut decât această desfătare? Căci și cu psalmi ne desfătăm, și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
duce pe cei păcătoși la pocăință, naște evlavia, populează pustiurile, întemeiază mănăstiri, îndeamnă la o viață curată, conduce la blândețe, învață iubirea aproapelui, slăvește dragostea, îndeamnă la răbdare, înalță sulfetul către cer, întărește Biserica, sfințește pe preot, izgonește pe diavoli, predică viitorul, inițiază în tainele dumnezeiești și învață Treimea”. Sfântul Niceta de Remesiana sublinia, de asemenea, funcția educativă a cântării în comun, precizând, între altele, că „Sfântul Duh a prevăzut în ce fel pot să primească inimile mândre și împietrite, ca
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
putea să scoată de la mințile omenești, sunt destăinuite prin dulceața cântării. Căci ceea ce învață legea, profeții și însăși Evanghelia se află meditat într-o dulceață plăcută în aceste cântări. Dumnezeu se arată, chipurile idolește sunt luate în râs; credința se predică, viclenia se înlătură; dreptatea se instaurează, nedreptatea se îndepărtează; mila este lăudată, cruzimea cade; adevărul este cercetat, minciuna este condamnată; înșelăciunea este acuzată, nevinovăția se recomandă; mândria se leapădă, smerenia se înalță; se predică pocăința, se arată că pacea trebuie
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
sunt luate în râs; credința se predică, viclenia se înlătură; dreptatea se instaurează, nedreptatea se îndepărtează; mila este lăudată, cruzimea cade; adevărul este cercetat, minciuna este condamnată; înșelăciunea este acuzată, nevinovăția se recomandă; mândria se leapădă, smerenia se înalță; se predică pocăința, se arată că pacea trebuie urmată; se cere protecția împotriva dușmanilor, se făgăduiește eliberarea (sclavilor); se nutrește o nădejde sigură și ceea ce este mai presus decât toate acestea, sunt cântate tainele lui Hristos”. În viziunea nicetană, psalmodierea are un
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
puternică în regiunea în care făcea misiune episcopul din Remesiana. Dacă cele două lucrări s-ar fi păstrat, ele ar fi pus la dispoziția cercetătorilor istoriei religiilor elemente interesante cu privire la credințele, riturile și superstițiile care existau la populațiile în mijlocul cărora predica Sfântul Niceta. În celelalte lucrări, foarte puține sunt locurile care ne-ar putea oferi o privire de ansamblu asupra ideilor sale cu privire la închinarea la idoli și la superstiții. „Atunci când Dumnezeu se arată - spunea Niceta - idolii sau închipuirile idolești sunt luați
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
că trebuie să fii iubit”. Într-adevăr, Hristos a adus pacea pe pământ, în fiecare om de bunăvoință și în toți laolaltă, după cum au cântat îngerii la Nașterea Lui (Luca 2, 14). Această pace, temeluită pe dragostea lui Hristos, o predica Sfântul Niceta într-o vreme de neliniște, credincioșilor săi, proveniți uneori dintre oameni cu „suflete mai dure decât gheața”. Pacea și dragostea sunt darurile primite de credincioși de la Dumnezeu. Marele misionar din Remesiana îi îndeamnă pe toți să se roage
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]