876 matches
-
stilul chinezesc de viață și influențele externe au vitalizat arta chineză, fără a-i distruge trăsăturile esențiale. Unele caracteristici ale artei chineze, cum ar fi înclinația pentru o gamă coloristică subtilă sau textura netedă a jadului, sunt regăsite încă din preistorie. Marea artă chineză datează însă din 1500 î.Hr., în timpul dinastiei Shang, când se afla în circulație o versiune timpurie a manuscriselor chineze și conducătorul își câștigase rolul său semidivin, de "fiu al cerului". În perioada ce a durat cam 500
Artă orientală () [Corola-website/Science/308977_a_310306]
-
Gotland, Öland ș.a.). Are frontiera comună cu Norvegia la nord-vest (1619 km de lungime), Finlanda (586 km) la nord-est, Marea Nordului împreună cu strâmtorile daneze la sud-vest și Marea Baltică la est. Are o suprafață de 449.964 km². Capitala Suediei este Stockholm. Preistoria Suediei începe în era caldă Allerød, cca 12.000 î.Hr., atunci când taberele unor vânători de reni, aparținând culturii Bromme din Paleoliticul Târziu, au fost găsite la marginea gheții în ceea ce este acum provincia cea mai sudică a țării. Această perioadă
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
o epocă în care arta s-ar fi născut din propria ei cenușă, pornind de la presupoziția că între Antichitate și Renaștere artă a fost moartă. De exemplu, cultura greacă ortodoxă a fost văzută în Renaștere ca fiind un fragment de “preistorie”, față de care Occidentul (mai cu seamă zona Italiei) ar fi progresat; artă bizantina fusese artă „orientala”, adică o producție artistică străină de idealurile renascentiste. Cenino Cennini, un alt autor important, era de părere că Giotto a modernizat pictură de la practica
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
fel de sport național. Un alt sport autohton este și Hornussen, o combinație între baseball și golf. Steinstossen este varianta elvețiană a aruncării greutății, un concurs de aruncare a unei pietre grele. Practicat doar în satele de munte încă din preistorie, acest sport este atestat documentar în Basel în secolul al XIII-lea. El este punctul central al Unspunnenfestului, festival ce se ține începând cu 1805 și al cărui simbol este piatra de 83,5 kg botezată "Unspunnenstein". Bucătăria tradițională elvețiană
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
agricole, aur, diamante, argint, cupru, zinc, nichel, cobalt), vegetație bogată în păduri de pini și o fauna alcătuită din cerbi, elani, leoparzi, urși și tigri siberieni. Însă istoria Siberiei este și mai bogată decât credem chiar dacă nu prea este mediatizata. Preistoria Siberiei este marcată de o varietate de descoperiri arheologice ce indică existent unor civilizații și culturi. Conform cercetariilor privind genealogia genetică, primii oameni au locuit în Siberia în anul 45 000 i.en., oameni ce aveau să populeze America de Nord dinspre
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
Este de asemenea capitala Federația Bosniei și Herțegovinei și a Republicii Srpska, cât și centrului Cantonului . Orașul este celebru pentru diversitatea religioasă, cu o populație islamică, catolică și ortodoxă care coexistă pașnic de secole. Cu toate că așezarea își are rădăcinile în preistorie, orașul modern a fost construit ca o fortăreță otomană în secolul al XV-lea. Sarajevo a atras atenția internațională de câteva ori în istorie: În 1914, în Sarajevo a fost asasinat Arhiducele Francisc Ferdinand al Austriei, incident care a dus
Sarajevo () [Corola-website/Science/297224_a_298553]
-
Afrique Noire (Institutul francez al Africii negre) are o bibliotecă la Douala care este specializată în sociologia, etnologia și istoria Africii. Muzeele Diamare și Maroua au colecții antropologice legate de poporul sudanez iar Muzeul Camerunului din Douala are exponate din preistorie și istorie naturală. Printre organizațiile culturale se numără Asociația Culturală Cameruneză, Societatea Culturală Cameruneză și Centrul Lingvistic și Cultural Federal. Există de asemenea numerose asociații ale femeilor, tinerilor și asociații sportive. Între sărbătorile mobile se numără: Creștine: Vinerea Mare, Duminica Paștelui
Camerun () [Corola-website/Science/298083_a_299412]
-
bune opere creatoare la un nivel internațional. Instituții precum UNESCO, care a întocmit acea listă de locuri din patrimoniul mondial, contribuie la conservarea celor mai valoroase monumente de artă ale planetei. Primele produse artistice create de om datează încă din preistorie, când diverse forme de exprimare vizuală sau prin sunet (cântatul ritmic sau transformarea unor obiecte în instrumente de percuție, dansul, vopsirea unor zone ale corpului) au fost încercate de acele ființe hominide, care, prin selecție naturală, au ajuns la un
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
figuri ca în Evul Mediu, , și în Renaștere, Mansart, , Hardouin-Mansart, Gabriel și în perioadele clasică și neoclasică, , și în secolul al XIX-lea și și în epoca modernă. Dacă producțiile artistice sunt atestate în spațiul corespunzător Franței actuale încă din preistorie, nu se poate vorbi despre o „artă franceză” înainte de debutul celui de al II-lea mileniu al erei noastre, în perioada când au început să se formeze statul și un poporul francez. Începând de atunci, artele franceze vor evolua, în
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
ultimii ani o secetă crescândă. Insula este bogată în resurse naturale, având protejate mii de specii pe cale de dispariție. Istoria Sardiniei pornește din cele mai vechi timpuri. În 1979 resturi umane au fost găsite datând din 150.000 î.Hr. În preistorie locuitorii Sardiniei au dezvoltat comerțul în obsidiane, o piatră folosită în producția primelor unelte aspre, și această activitate i-a adus pe sardiniei în contact cu majoritatea locuitorilor Mediteranei. În timpurile neolitice până la Imperiul Roman, civilizația nuragică a luat o
Sardinia () [Corola-website/Science/296711_a_298040]
-
este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (87,14%), cu o minoritate de romano-catolici (1,64%). Pentru 9,85% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Cele mai vechi urme de locuire umană ce datează din Preistorie se regăsesc pe teritoriul actual al orașului în așezarea de la Poiana Cireșului (pe culmea Cernegura - spre gura de vărsare a pârâului Bâtca Doamnei), datată din mezolitic (cca. 12.000 î.e.n.). Antichitatea este reprezentată inițial prin fragmente de ceramică, obiecte de
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
un material sintetic care arată și se comportă că pielea umană. Este un material poros și nu poate fi sterilizat. Fructele și legumele cu forma de falus, cum ar fi bananele sau castravetele au fost folosite ca dildo-uri, posibil din preistorie. Orice obiect care are fermitatea și forma corespunzătoare poate fi, în mod ipotetic, folosit că dildo. În mod convențional, multe dildouri au forma penisului uman cu diferite detalii (vene, scrot) iar altele sunt făcute pentru a se asemănă falusului unor
Dildo () [Corola-website/Science/317785_a_319114]
-
ul este un tip de locuință semiîngropată, cunoscut în România și în țările vecine sub numele împrumutat de la români. Este cea mai veche locuință permanentă cunoscută pe teritoriul României, identificată în situri arheologice din preistorie până în vremurile noastre. A coexistat din vechime până după primul război mondial cu casa de suprafață, dominând în câmpia Dunării. Câteva exemple muzeale de bordeie vechi sunt salvate în Muzeul Satului din București, Muzeul Viticulturii și Pomiculturii din Golești precum și
Bordei () [Corola-website/Science/319307_a_320636]
-
Dorothy Annie Elizabeth Garrod () a fost arheoloagă și cercetătoare britanică a preistoriei. A studiat epoca paleolitică , culturile paleoliticului timpuriu in Europa și ale mezoliticului în Palestina. A fost a doua femeie, după Johanna Mestorf (1828-1909) care s-a dedicat studiului vieții omului primitiv și a fost cea dintâi femeie numită profesor la
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
mezoliticului în Palestina. A fost a doua femeie, după Johanna Mestorf (1828-1909) care s-a dedicat studiului vieții omului primitiv și a fost cea dintâi femeie numită profesor la Universitatea Cambridge(1939). Ea a fost și cea dintâi cercetătoare a preistoriei care a deținut o catedră universitară în ansamblul universitar Cambridge-Oxford. La bătrânețe, atunci când o cunoștință a remarcat că ea a avut noroc în viață, a obiectat: "«nu noroc, ci curaj și perseverență»" ("pas la chance, c'est courage et perseverance
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
Tatăl ei servea pe insulă ca director al spitalelor militare britanice. Încurajată de el în a se îndrepta spre domeniul arheologiei Dorothy a asistat la excavațiile arheologului maltez Sir Temistocles Zammit (1864-1935) și sub influența acestora, a devenit pasionată de preistoria mediteraneană.. În 1921 familia s-a mutat la Oxford în urma obținerii de către Archibald Garrod a unui post de profesor la facultatea de medicină de acolo. Cu acest prilej Dorothy a devenit discipolul antropologului Robert Ranulph Marett (1866-1943) de la care a
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
Institutul de Paleontologie Umană din Paris, sub îndrumarea exigentă a lui Henri Breuil. Aici ea a legat relații trainice de prietenie cu Pierre Teilhard de Chardin (1881-1955) care cerceta în acea perioadă schelete de pe continentul asiatic. Perfecționându-se în studiul preistoriei, a participat prima dată activ la niște săpături, la La Quina, (Charente) sub îndrumarea lui Léon Henri-Martin, de asemenea la Eyzies-de-Tayac (Dordogne) în cursul excavațiilor conduse de Denis Peyrony (1869-1954). În anii următori a lucrat la cartea ei "The Upper
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
a fost profesoară, șefa catedrei de arheologie Disney a universității Cambridge. În felul acesta, ea a fost cea dintâi femeie numită în funcția de profesor la una din universitățile Cambridge și Oxford. În această calitate ea a pus bazele învățământului preistoriei la Cambridge. Din 1948 i s-a permis, ca femeie, să fie și "membră a Universității". Nu s-a simțit adesea în apele ei în poziția ierarhică universitară, mai ales in ceea ce privește răfuielile în probleme administrative , fiind cel mai
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
arheolog britanic, devenit renumit prin descoperirea în anul 1925 a unui fragment din cel dintâi craniu de om preistoric în Palestina - așa numitul Om din Galileea din urmă cu 250,000 ani. Turville-Petre a efectuat primele săpături de explorare a preistoriei în Palestina, în peșterile Zutiye și Amira din Wadi al Amud (Nahal Amud). Turville-Petre a fost vreme de câțiva ani și un activist pentru drepturile homosexualilor și, de asemenea, un prieten apropiat al scriitorilor Christopher Isherwood, Stephen Spender și Wystan
Francis Turville-Petre () [Corola-website/Science/316541_a_317870]
-
pe sabie este un "sabrer". Lupta între doi trăgători este un "asalt". Când contează scorul, este vorba de un "meci". Pe echipe, se numește o "întâlnire". Lupta cu arme din lemn, apoi din piatră și din metal, este atestată din Preistorie. Din acest punct de vedere, istoria scrimei, adică a tehnicii și a artei de a mânui armele albe, este foarte veche. Primele competiții de scrimă cunoscute, cu scrimeri, arme „false”, reguli, arbitri și spectatori, datează din Egiptul antic. Totuși, scrima
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
mai noi ale cărții sale asupra teoriei radiației adopta prezentarea lui Albert Einstein din 1917. Aceasta face uz de anumite concepte cuantice intrate ulterior în uz, ca acela de nivele de energie si stări staționare. Cea mai cunoscută descriere a "preistoriei" mecanicii cuantice (1995-1901) și a primilor ei pași (1905-1920) este aceea a lui L.Rosenfeld (1936); în timpurile mai noi, articolele lui M.J.Klein cuprind o descriere vie a climatului intelectual din perioada 1895-1910 și pun accent asupra rolului remarcabil
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
Se poate ajunge din Aiud, pe drumul ce duce la Ponor. Din Brădești se coboară pe drumul ce duce la Vânătările Ponorului- Huda lui Papară sau invers, din Sălciua pe drumul ce duce la Brădești. Peștera a fost locuită din preistorie. Au fost descoperite urme de cultură din epoca bronzului târziu. A fost explorată și cartată de Viorel Roru Ludușan în 1982 după informațile luate de la localnici. Este o peșteră fosilă care nu are un curs de apă organizat cu o
Peștera Dâlbina () [Corola-website/Science/318776_a_320105]
-
comun: firul natural-vegetal sau animalier și artificial; de aici și denumirea de arte ale firului. Dacă broderia și, mai ales, imprimeul pe suport textil nu s-au ivit în mod exclusiv din nevoi practice vitale, țesătura își are originea în preistorie. Pentru a îmbrăca și proteja atât corpul cât și spațiul de locuit împotriva modificărilor climei și, implicit, ale mediului ambiant, omul a învățat - descoperind unele sugestii în natură - să împletească fibre din coaja copacilor și fire de blană răsucite. Așa
Arte decorative () [Corola-website/Science/316236_a_317565]
-
non-metalice care devin solide, dure și durabile prin încălzirea la temperaturi ridicate a unui amestec de compoziție specială și de consistența unui aluat căruia i s-a dat anterior arderii o formă de obiect util sau decorativ. Îndeletnicire începută în Preistorie ca una din primele dovezi de umanizare a naturii, modelarea argilei - și a altor materii cu proprietăți plastice modelabile - nu are doar origine utilitară, păstrarea alimentelor, ci și una spiritual estetică. „Modelarea lutului a mers dincolo de satisfacerea nevoilor fizice... mâna
Arte decorative () [Corola-website/Science/316236_a_317565]
-
1219 și 1295 tratează înființarea și perioada timpurie a primului stat lituanian, Marele Ducat al Lituaniei, în intervalul marcat de semnarea păcii cu Galiția-Volînia (1219) și începutul domniei lui Vytenis, în 1295. Începutul secolului al XIII-lea a marcat sfârșitul preistoriei în Lituania. Începând cu această etapă, istoria Lituaniei este menționată de cronici, tratate și alte documente scrise. În 1219, douăzeci și unu de duci lituanieni au semnat un tratat de pace cu Galiția-Volînia. Acest eveniment este acceptat în mare parte ca fiind
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]