5,618 matches
-
Extraordinara Elisabeta Rizea e următoarea prezență în această antologie. Această țărancă de o dîrzenie și de o tărie de caracter fără egal personifică o față a demnității României neștiute, peste care mulți comentatori trec fără să o sesizeze, victime ale prejudecății că țăranul român a rezistat în timp prin adaptare umilă. Despre ultima antologată, bucovineanca Anița Nandriș-Cudla, recunosc cu jenă că nu știam mare lucru. Ea a supraviețuit gulagului rusesc de la Cercul Polar și despre amintirile ei a scris Monica Lovinescu
România lui Dan C. Mihăilescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8995_a_10320]
-
tenori, soprane, mezzosoprane, bași cu voci puternice, bine definite. Relația cu orchestra e una specială, nuanțată. Cum să nu-mi întăresc, atunci, părerea că proiectul are în vedere o operă ca instituție, și nicidecum un teatru? Dragi cititori, am greșit! Prejudecata a fost iute. Mi-a întunecat mintea. "Gianni Schicchi" este premiera recentă a Teatrului Maghiar din Cluj! O bijuterie, o încîntare a auzului, ochiului, o demonstrație rafinată a umorului la scenă deschisă, o performanță specială a actorilor-cîntăreți. O bucurie! Nu
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
Boris Marian Spiritul inovator al evreului eliberat de prejudecățile ghetoului, dar și de ancestralul antievreism, atunci și acolo unde acest sentiment era învins de cultură și de morală, s-a manifestat din plin în literatură și în artă, în numeroase țări europene, inclusiv România, ale cărei legături culturale cu
Un secol de modernism by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/9018_a_10343]
-
Wagner face un slalom foarte curajos între poezie și publicistică, eseistică și roman. Cine i-a citit scrierile recente distinge un traseu tematic comun: pîrtia accidentată a unei actualități se învecinează constant cu valea unui trecut marcat de ideologii și prejudecăți. După volumul de poezie Madonna în oraș, autorul publică romanul cvasi-polițist Miss Bukarest, apoi strălucitul volum de eseuri Cerul gol. Călătorie în interstițiile Balcanilor. Urmează romanul Habseligkeiten tradus la Polirom sub titlul Catrafuse. Doi ani mai tîrziu, un alt volum
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
dar și aberațiile, patologia, mizeriile acestuia, în România și aiurea. Fiind vizat un public larg, jargonul de specialitate este evitat, iar Julia Kristeva și Roland Barthes nu sînt pomeniți defel. Destule pagini ce spun lucrurilor pe nume, demontînd cu calm prejudecăți și clișee adînc înrădăcinate, vor prezenta interes și peste douăzeci sau cincizeci de ani, indiferent de evoluțiile de pe Sena sau Dîmbovița. Mariana Neț e nemiloasă cu ceea ce o deranjează: absența spiritului civic, inerția, practica orientală a tocmelii, nepăsarea, impolitețea mergînd
Cultura și spectacolul vieții by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/9061_a_10386]
-
ale genurilor, dacă simțul comun condamnă gazetăria ca simplă efemeridă, dacă tehnicile de parcurgere rapidă a textului vorbesc despre răsfoire și despre metoda diagonalei, dacă literații se feresc naiv de superficialitatea alunecoasă a cotidianului, Radu Cosașu răstoarnă calin toate aceste prejudecăți veniale. Și o face punând la bătaie talentul unui mare stilist și al unui scriitor de o rară subtilitate. Arsenal de supraviețuire. Atunci - în anul primei ediții - ca și acum.
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
bani reflexe funebre - oare nu se-arată gloria Milionarului la o reuniune ce seamănă bine a parastas, Soldaților pe care lumea i-a pomenit așa și nu i-a fost, firește, comod să-și mai schimbe părerea - dovadă de cum trăiesc prejudecățile mai mult decît obiectele lor. Oameni văzuți numai pînă la genunchi care, probabil, nici nu trăiesc mai departe de acolo. Molcome bîjbîiri după identitate. Vizite anunțate pe cartoline de carton, etichetă, plictiseală. Un tablou exact al iernii meteorologic-culturale, cu tabloul
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
iar crucile de toate felurile și soboarele de preoți ortodocși s-au răs-pîndit cam peste tot, ultimele căpă-tînd o slăbiciune pateti-că pentru chipurile cioplite, drept pen-tru care și-au tot scuturat busuiocul pe unde au fost convocate, fără crîcnire, fără prejudecăți și, mai ales, fără pic de rușine. Doar Timișoara și Bucureștii au scăpat de această epidemie a pseudomonumentului, aici rea-li-zîn-du-se și cîteva dintre cele mai reprezentative lucrări de for public din ultimii cincizeci de ani. Dacă la Timișoara lucrurile sînt
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
ne exprimăm simbolic solidar cu dinamica acestuia, aspirația noastră este retroactivă și arogantă, ea încercînd mai degrabă să recupereze ceea ce nu s-a făcut la vreme și să se refugieze la adăpostul poncifelor, decît să construiască fără angoase și fără prejudecăți. Cele cîteva lucrări de for public care s-au ridicat pînă acum și care sînt, simultan, forme ale timpului și creații de mare anvergură pot fi numărate pe degete: Discul lui Paul Neagu din Piața Televiziunii, Iuliu Maniu al lui
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
proeminente n-au lucrat mână în mână cu criminalii comuniști. Ceea ce fac acum înaltele fețe bisericești e un lucru cu potențiale consecințe catastrofale pentru întreaga societate românească. Aruncând vălul complicității peste toți membrii BOR, clica din jurul lui Daniel Ciobotea consolidează prejudecata că, de sus până jos, oamenii bisericii au fost pătați de păcatul de a-și fi trădat enoriașii. Invocând puerilul motiv al "contextului extrem de ostil" în care a activat Biserica, Patriarhia îi blamează pe toți ceilalți români: doar ea a
Agenții secreți ai divinității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9113_a_10438]
-
în particular, avangardele începutului de secol XX au dovedit cu prisosință că artistul plastic poate fi un teoretician și un estetician la fel de abil pe cît este de îndemînatic în practica propriu-zisă, inerțiile noastre mentale nu ne-au eliberat încă de prejudecăți segregaționiste. Așa cum scriitorul este încă plasat, conform acestei scheme, din punct de vedere al abilităților manuale și al acțiunilor practice, într-un adevărat spațiu al infirmității, artistul plastic - și sculptorul cu precădere - continuă să rămînă, pentru multă lume, o forță
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
fluent programul și opțiunile, dacă își formulează teoretic proiecte, dacă, altfel spus, iese obraznic și coerent din captivitatea misterioasă a materiei și din ceremonialul taciturn (și exclusiv) al manualității. Din fericire, însă, artistul nu este doar produsul percepțiilor, așteptărilor și prejudecăților noastre, ci și - dacă nu chiar în primul rînd - modelatorul acestora, agentul viu al unor noi construcții mentale și creatorul discret al altor orizonturi morale. Oricît de mult ar mai încerca astăzi firile nostalgice și sensibilitățile pastorale să păstreze arta
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
formulând întrebarea, câtă încredere poți acorda unui critic subiectiv, capricios și narcisist? Aș admira mult - spune frumos și ferm Mircea Martin - pe criticul care ar avea tăria să nu-și principializeze particularitățile, să-și recunoască defectele constitutive, să-și depășească prejudecățile atunci când o operă literară autentică i-o cere. La noi, Lovinescu a fost mai aproape decât alții de un asemenea ideal" (p. 311). Expresivitatea discursului metaliterar nu înseamnă "exhibiție egolatră, ci frumusețe subordonată, propedeutică adevărului"; iar obiectivitatea nu este sinomină
Despre obiectivitate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9138_a_10463]
-
ca pictor și s-a afirmat în cea mai dificilă dintre epocile artistice ale secolului trecut, și anume în plină ofensivă propagandistică a anilor cincizeci, Ion Nicodim este esențialmente un creator de spectacole vizuale, prodigios în identificarea temelor și fără prejudecăți în ceea ce privește expresia, tehnica sau genul. Sprijinit de o viguroasă și dinamică memorie culturală, dar și de șansa enormă de a trăi direct experiențele artistice europene prin prelungita sa ședere la Paris, el urmărește cu predilecție metamorfozele motivului prin schimbarea unghiului
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
Sigur că înțeleg, dragă Cioran. Nu vreau să fiu rău cu el. (Și mai ales nu aici - la ce ar servi?) E un caz interesant. E chiar mai mult decît un caz: e un om interesant, remarcabil de inteligent, fără prejudecăți și cu o dublă doză de cinism și lașitate, amuzant reunite". Intervine o eroare. Cioran n-a deținut niciodată postul de atașat cultural în capitala Franței! Despre legionari însă cîteva rînduri dureros-dezolate în exactitatea lor ce recunoaște și un important
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
Ion Simuț Nu-l pot reciti pe Eugen Barbu decât cu scepticism din start, ceea ce poate însemna că nu-l pot reciti fără anumite prejudecăți. Nu trebuie să le spun pe toate cele legate de autor. E de ajuns plagiatul din Incognito, care e o culpă profesională gravă pentru orice scriitor. Cum să-l mai creditezi? Cum să mai speri că o nouă lectură ar
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
de de nepotism teoretic, la urma urmei. Apoi - iertați-mi elitismul - am mari dubii că tonusul unui recenzent de bună credință se poate întreține exclusiv cu poezie delicată și cu infinit lejere povestioare de consum. Și, în sfârșit, deoarece - contrar prejudecăților vehiculate pe sub mână - avem asemenea cărți. Critica literară începe să-și recapete dacă nu gloria, măcar demnitatea. Profesională și profesionistă. Pun cu încredere toate aceste argumente înaintea discutării proaspetei cărți a lui Paul Cernat: Contimporanul. Istoria unei reviste de avangardă
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
palpabil," așa cum îl înțelegem noi astăzi. Arta concretă este, așadar, o alcătuire severă, o structurare în care prevalentă este ordinea rațională și nu tentația afectivă sau orice altă formă de exteriorizare emoțională. La o analiză mai atentă, lipsită de orice prejudecată născută din experiențe directe sau livrești, lucrurile se limpezesc, însă, chiar în absența acestor utile argumente de ordin filologic. Pentru că, în pofida oricărei percepții comune, cu adevărat concretă este doar geometria, forma care se exprimă exclusiv pe sine, fără convenții asumate
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
bătrânicios morală & ipocrit religioasă a dezumanizării prin bani ? Nu și pe aceea a rețelei de circulație a monedei, a tipului de investiție făcut, a legităților și algoritmilor economici. Explicații pentru această lipsă există și nu sunt deloc dificil de bănuit: prejudecăți etice pe de-o parte, tabuuri politice pe de alta. Să revenim însă la Daniel Vighi și la remarcabila sa desțelenire critică. Față de toate celelalte provincii românești, observă el, Banatul a dezvoltat de timpuriu o matrice mentalitară capitalistă. Nearistocratică. Nesupusă
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
comentatorului. Dar, printr-o convenție tacită, firească între colaboratorii unei colecții cu profil general bine stabilit, "devierile" nu depășeau limitele unor particularități specifice. Alături de exemplul colecției "Clasicii români comentați" aș propune, deși oamenii preferă, din lene, în locul judecăților critice lucide, prejudecățile, și exemplul colecției "Clasicii români", colecție publicată, după 1952, de Editura de Stat pentru Literatură și Artă, ale cărei ediții, apărute, multe din ele, sub supravegherea unor intelectuali de prestigiu și a unor eminenți profesioniști (Tudor Vianu, P. P. Panaitescu
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
legate de potențialul revoluționar al românilor: "Străinii când veneau la noi se mirau. Cum, nici o răzmeriță? Nici un vulcan, cât de mic? Nici o statuie? Nici măcar un jaf? Ce vreți, nu eram orgolioși. Noi nu aveam mulțimi. Nu ne adunam laolaltă. Aveam prejudecata spațiului. Ca să ne simțim în largul nostru, aveam nevoie de spațiu între noi. Chiar dacă nu eram orgolioși, aveam și noi marota noastră, ca toată lumea. Nouă ne plăcea să păstrăm distanța între noi". Cel mai mare inamic al dictatorilor de tot
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
erau bogăția sau confortul, ci calitatea relațiilor umane. Ele se înjghebau repede, se dezvoltau cu simplitate și se desfăceau de cele mai multe ori fără dramă. O bunăvoință însoțită de oarecare discreție făcea ca un nou venit să fie întâmpinat cu o prejudecată favorabilă, și doar dacă intervenea ceva cu adevărat condamnabil în comportamentul lui se vedea evitat, dar nu mai mult decât atât. Prieteniile erau tolerante, antipatiile la fel. Falsele idealuri nu măturau încă lumea întreagă, cu aripa lor candidă sau uniform
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
și direcționate instinctiv spre atingerea unor scopuri concrete (îndepărtarea bolii, răului, nedreptății) sau a unor praguri spirituale evoluate (iertarea, smerenia, împăcarea)". Împăcarea cu rosturile lumii "prin înțelepciunea care exclude resemnarea, dar ține mintea trează, curioasă, deschisă", prin renunțarea la orgoliu, prejudecăți și suficiență, prin blândețe, toleranță și iertare, nu vine neapărat din cărți sau din filozofie. "Bunicii noștri acordau importanță fiecărui cuvânt pe care îl scoteau pe gură... erau mânuitori genuini ai metaforelor existenței". Nu degeaba, scrie Carmen Firan, în credința
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
bagatelizeze scopul urmărit. Nu mult înainte de a părăsi conducerea sindicatului, s-a ocupat personal de organizarea corului. A făcut un adevărat concurs de probe vocale, alegînd și cîteva voci feminine. A trebuit să lupte cu timiditatea, dar mai ales cu prejudecățile femeilor, pentru care a cînta pe stradă alături de bărbați era de neconceput. înaintea lui, Ștefan Gheorghiu le învățase să strige lozinci, și în această privință dădeau chiar dovadă de umor și imaginație proprie, dar să cînte pe stradă li se
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
urăște o va câștiga. Iisus Hristos Să nu-ți pară rău niciodată după ceea ce, pierzând, poți cumpăra înapoi, cu bani, sau cu orice altceva de tăria banului. Ceea ce trebuie să pierzi, Pentru a câștiga Viața, este eul, acest pachet de prejudecăți, orgolii, frică, instinct al posesiunii, fugă după securitatea materială, mentală, sentimentală. Trebuie să scapi de acel Ceva despre care ai fost educat că trebuie preamărit. Ah, legea sufletului, de nepipăit este. Iar dacă nu ești sub o lege, dacă nu
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]