2,230 matches
-
Prin amintiri, Ce încă Ne țin minte, Ne facem drum, Cu pași Mărunți și goi, Simțind arsura Nisipului Fierbinte. Puterea De-al străbate, Există Doar în noi. Nu ești învins Când inima-i rănită, Și nici când ochii, Lacrimi au Prelinse. Învins, ești doar Atunci Când prea ușor, Ai renunțat, Definitiv la vise. Referință Bibliografică: Să nu lăsăm... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 268, Anul I, 25 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marin Bunget : Toate Drepturile
SĂ NU LĂSĂM... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355678_a_357007]
-
rozariu-s mătănii din lacrimi, În palmele mele lucesc, șovăielnic... Aștept, răbdătoare, momentul prielnic Să scap de sclavia nebunelor patimi. Și gânduri vibrează pe struna durerii, Arcușul suspină în mâna beteagă, O lacrimă-n ochii-ți mistere dezleagă, Apoi se prelinge pe umărul serii. Mătănii, mătănii,-mbrăcați nouă haină, Ca soarta să-mi fie mai dulce, mai bună, În șir argintiu, pe o scară, spre lună, Urmați a destinului ultimă taină! Referință Bibliografică: Al sorții rozariu / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN
AL SORŢII ROZARIU de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346186_a_347515]
-
inimii! Buzele-aș pune pecete, frunții tale ne-ndoios Și-aș lăsa, să mă îmbete roua ei, miraculos! Mâinile mi te-ar cuprinde într-o lungă-mbrățișare Și în noapte aș aprinde cel mai sfânt dintre altare! Flacără-ființă vie m-aș prelinge-n focul său Descriind, o vâlvătae către cerul panaceu. Noapte violetă Flori de zâmbet dăruind din a soarelui paletă, Ochii-n lacrimi mi-i surprind, aplecați spre-o violetă. Mi-ai trimis-o pe-o clipire și descopăr și în
NOAPTE ALBA DE MATASE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356060_a_357389]
-
2017 Toate Articolele Autorului S-au mătuit de mult ferestrele știute Din sufletul ce-și suie dorința către cer Răsună rugi prin temple vechi pierdute Tălăzuind mirosuri de smirnă și mister. Cheamă Domnu cu glas de alăută, Cu sunet blând prelins în trup de lut Ne aduce tainic priveliștea știută A unui ev ce a fost sau doar ni s-a părut. Vibrând în noi atunci cu tinerețe Pluteam semeți, idei în zbor de vulturi beți De-a clipelor noastre fluidă
METHEXIS de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368847_a_370176]
-
taină ce se revarsă ca un șuvoi de lumină peste toți cei aleși. Pururea Fecioara este surâsul înrourat de floare ce înmiresmează verdele privirii surprins în fiorul de foc ce leagănă destinul misterios al nemuririi. În inima Ei pravoslavnică se prelinge roua din lacrimi de Hristos, de îngeri, de sfinți, de oameni, de turturele, de calofir, de legăminte, de albăstrele și de păpădii. Fecioara Maria zămislește frumosul în Fecioare, hărăzind avântul de porumbiță ca al stegarului dârz ce înfășoară zările dace
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
surâd ca un zbor și cântec de păsărele ce-aduc din luminile depărtărilor stelare zâmbetul răsăritului în zori. Femeia frumoasă răsare în sufletele alese, primăveri care desfată inimile duioase. În ochii de safir ai fermecătoarei Femei sclipesc picurii de rouă prelinși de pe brocartul purpuriu al trandafirului regal. Inima Ei e Dorul nețărmurit fluturând ca pânza unei corăbii însetată de zări. În Treimea Frumosului Feminin: Fecioara-Femeia-Mama, numai divina MAMĂ creștină atinge sentimentele desăvârșirii dumnezeești. În Mama creștină înmuguresc, înfloresc și rodesc toate
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
vizitat aici, într-o înălțime/ hoinari miriapozi, căutători de sens// În mers târâș ori înălțând sprâncene/ Ei aurul tăcerii l-au sorbit și-au mers// Spre alte câmpuri cu alți sori și zmee/ Iar urma lor pe dale s-a prelins// Din zalele croite-n mii de catifele/ Mărunt, un strop de abur s-a subțiat, s-a stins". În același timp, "zaiafeturile negustorilor de vieți" amintesc acel balcanism nu întotdeauna benign care internalizează rătăciri și cutremurări. Dacă ar fi numai
MUZICALE de BAKI YMERI în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368977_a_370306]
-
am lipsă de mine robotica viață sufletu-mi învață... COPAC OPAC (din volumul " Pasărea din tâmple") copac opac lasă-ți frunzișul DEOPARTE DE O PARTE a truchiului tău NODUROS NODU' ROS de carii va ajunge moale, și SEVA SE VA prelinge printre crengile tale prea albe... copac opac, tu ai rădăcini adânci și DUREROASE DURE, ROASE, îți sunt amintirile despre soare și OAMENI O AMENInțare este ochiul meu CONCENTRAT CON CENTRAT pe elipsa dintre viață și moarte opac copac, mâine vei
NECUNOSCUTE... CUNOSCUTE (POEME) de BOGDAN NICOLAE GROZA în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368996_a_370325]
-
e-o poezie Care plânge și suspină, E un gust trist de vioară, E un dor ce se închină. Viața-mi e-un zbor în patimi, E un plânset ne-ntrerupt, E un vers ce curge-n suflet, E un amurg prelins în lut. Viața mea e-o așteptare, E-un poem plin de iubire Ce e picurat de doruri În răni de dezamagire. Viața mea e numai jale, E un geamăt în surdină, E o lacrimă ce moare, E o noapte
VIAȚA MEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369086_a_370415]
-
deveneau în câteva secunde țurțuri ce se zgâlțâiau aprig sub asaltul necruțător al crivățului. Unul dintre cei mai sensibili deținuți politici ai Canalului era poetul basarabean Robert Cahuleanu-Andrei Ciurunga, un spirit profund cu un suflet de floare peste care se prelingea ca o mireasmă lacrimile de azur ale camarazilor ascultători ai versurilor sale pline de duh și de dor de Basarabia. Poemele Canalului, ca toate marile poeme ce s-au născut în temniță au fost elaborate în duh și mintal. Autorul
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
Umbre sub un colț de cer, Toți paiațe, toți artiști, Trăiesc un vis efemer. Gânduri multe sau puține Bezna minții o răscoală, Între rău și între bine Stă o literă pe-o coală. Clipe dulci, clipe amare, Prin clepsidre se preling, În secunde de uitare Doar destinele se sting. Fapte bune, fapte rele Între suflete liant Lacrimile-or să le spele Pe cărarea spre neant. Sclavi trufași sau sclavi mărunți, Înrobiți de pasiuni, Fac cu trupurile punți La granița dintre lumi
OAMENI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369117_a_370446]
-
În casa sunt îngeri și sfinții-au sosit E noapte, e cald și e bine. AM CURS Am curs în nădejdi frumos colorate Și-n clipa ce trece a curs dor din EU. Am curs și în lacrimi fierbinți, înnodate, Prelinse pe cupa oftatului greu. Am vrut să ajung la apa cea mare Și perle să iau din adâncul ocean. Să duc celor dragi zăplaz în uitare Și eu să-mi hrănesc doinitul alean. La lacrimi nu vreau să pot avea
LA CEAS DE VECERNII (POEME) de DOMNICA VĂRZARU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370804_a_372133]
-
În casa sunt îngeri și sfinții-au sosit E noapte, e cald și e bine. AM CURS Am curs în nădejdi frumos colorate Și-n clipa ce trece a curs dor din EU. Am curs și în lacrimi fierbinți, înnodate, Prelinse pe cupa oftatului greu. Am vrut să ajung la apa cea mare Și perle să iau din adâncul ocean. Citește mai mult LA CEAS DE VECERNIILa ceas de vecernii se sting trandafiri.Petalele curg vânturate.Mă bucur de crezul a
DOMNICA VĂRZARU [Corola-blog/BlogPost/370824_a_372153]
-
șoptitSe-ntoarce-ncărcat de miresme alpine.În casa sunt îngeri și sfinții-au sositE noapte, e cald și e bine.AM CURSAm curs în nădejdi frumos colorateși-n clipa ce trece a curs dor din EU.Am curs și în lacrimi fierbinți, înnodate,Prelinse pe cupa oftatului greu.Am vrut să ajung la apa cea mareși perle să iau din adâncul ocean....
DOMNICA VĂRZARU [Corola-blog/BlogPost/370824_a_372153]
-
inimii! Buzele-aș pune pecete, frunții tale ne-ndoios Și-aș lăsa, să mă îmbete roua ei, miraculos! Mâinile mi te-ar cuprinde într-o lungă-mbrățișare Și în noapte aș aprinde cel mai sfânt dintre altare! Flacără-ființă vie m-aș prelinge-n focul său Descriind, o vâlvătae către cerul panaceu. Suflet deschis Atâtea bogății am strâns în ochii-mi blânzi și părul nins Dar când furtuna a venit doar o epavă-am devenit! Căutătorii de comori m-au ocolit de-atâtea
CRINUL, FLOAREA SUFLETULUI MEU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370864_a_372193]
-
lovi disperată, cu palma, cu pumnul, hotărâtă să stingă din fașă, incendiul, combustia acea stranie. După lupta de-o secundă cu flăcările, deși biruitoare, Dacia se simți înfrântă ca o armată în retragere. Bănuțul ei de aur se topise, se prelinse ca un abur în aer. 8 * * * Nu mai era țipenie de om în tot trenul, apoi nu mai era nici tren și nu era gară pe afară, nici peron cu felinare dincolo de albul zăpezii ce se repezea-n pământ cu
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
absorbite-n neant... * Mă uimește persistenta senzație că viața e doar gri pentru mine. Orice trăiesc deviază de la alb către suriul ăsta blestemat! „Bate ora-n alt tărâm,/ Zile, nopți trec, eu rămân...” Sunt pe pod. Privesc apa. Sena se prelinge liniștită, fermă. Deasupră-mi norii, la fel. Mă simt potrivnic așezat în fața curgerii universale. „Bate ora-n alt tărâm,/ Zile, nopți trec, eu rămân...” Refrenul mă obsedează. Ridic intrigat privirea. Între pământ și tării se profilează pasiv le Pont Mirabeau. Podul
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
deschis pântecele navei de biserică veche. Un disc imens, acum golit de publicul care, în parte, s-a retras în sanscrita, locul unde se cinstește evenimentul cu vin turnat direct din damigeana așezată pe lespedea criptei. Vinul roșu, gros, se prelinge din pahare peste literele încă lizibile din epitaful care nu interesează pe nimeni dintre cei vii. ,,Non nobis Domnine non nobis, șed nomini Tuo Da Gloriam!!,, Silabisenște Mărțina din memorie. Se bucură că încă se află dincoace. Râde și în
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
Mărțina e răvășita, nervoasă. A tras curelușa poșetei pe umăr și simte cum aceasta îi sapă în carne. Durerea fizică îi priește. O dezmeticește. S-a dezlipit de dalele pe care părea înmărmurita. Face drumul în arc de cerc, se prelinge de la un exponat la alt exponat... A făcut deja turul sitului cu arme, pe cel de la însemne și trofeie vechi, militare. - Nimic de valoare! Spune aproape cu răutate și pentru că știe că nu are dreptate, încearcă și să se autoconvingă
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
de păpădii roiuri de fluturi valsând agale prin dimineți de Paște ce poartă arome de tămâie și-un nesfârșit dor de bine... pe-un colț de pagină ruptă dintr-un măr înflorit scriu cu picuri albiți de așteptare ce se preling din curcubeie de suflet infinitul iubirii de frumos de locuri de oameni și de bine ... FEERIE DE MAI În dimineți sfințite cu limpezimi de rouă Pe brațele tăcerii cu flori de liliac Iubite-n taina nopții de-un arc de
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
Acasa > Stihuri > Semne > VIS DE VARĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1284 din 07 iulie 2014 Toate Articolele Autorului eram prin rai printr-un lan de grâu, vara ne furase toate visele, sângele macilor ni se prelingea printre degete, ucideam candoarea lor, eu stăteam pe marginea zilei, pe cer siluete de cai albi zburau spre apus, tu stăteai sub sălcii pletoase, somnambulo, și dormeai, părul ți se împletise peste ramurile tremurătoare, ca o amforă stăteai plină de
VIS DE VARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371035_a_372364]
-
același cu tata/ între noi sunt doar câteva iluzii și/ un somn care înspăimântă” („semne pe suflet”, p. 35); „un genunchi așezat pe/ muchia uscată a lutului/ cere îndurare” („viața dă înapoi câte ceva”, p. 42); „simt greutatea cerului cum se prelinge în oameni” („câteodată, și Dumnezeu rămâne singur”, p. 55); „spărtura dintre noi e doar liniștea dintr-o rugă” („arest la domiciliu”, p. 93) etc. Privit în ansamblu, Azil într-o cicatrice pare a scădea valoric față de cel anterior, Moartea, un
GEORGE PAŞA DESPRE CARTEA: AZIL ÎNTR-O CICATRICE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369876_a_371205]
-
sunetele ei, alunecând ușor, spre suflet, făcându-l, să tresară, întrebând, unde-i iubirea sinceră, de-odinioară ? Ploua și primăvară, dragul meu, mi-am imaginat, c-ai spus și vară, desculț, dansând în ploaie, ți-am răspuns. Fiori, ce se preling, prin simțuri, miracolul vieții, dorința, să te pot visa... Ce pot eu, face-acum, dacă, nu te mai pot iubi iar tu, închisă-ntre lăcáte parcă fermecate, nu mă poți ierta ? Undeva departe 25 octombrie 2016 Sursă foto-Pinterest Referință Bibliografica: Dând
DÂND SENS VIEȚII de COSTI POP în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369991_a_371320]
-
slăvesc. Gânduri-fapte-graiuri, doruri mână-n mână slujind Crezul nostru cel dumnezeiesc, se prind ca-ntr-o horă în Vestea cea Bună, credința, nădejdea în Tine le-adună, cu harul iubirii în Tine înfloresc. În stihuri de aur graiuri românești se preling în vinul Sfintelor Potire. Ctitorii, pisanii, hrisoave cerești, stiharul ce-nbracă Dacoromânia să liturghisească aleasă mărire Prea sfintei Crăiese- Fecioara MARIA! -------------------------------------------- Gheorghe Constantin NISTOROIU Brusturi, Neamț 15 August 2014 Ziua Sfintei Marii Referință Bibliografică: Gheorghe Constantin NISTOROIU - CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
roată și strigă îngrozită la părinți: “Măi, Traian! Fa, Ghenă! Vi se îneacă fata!”. Când fetiței îi cam dispăruse inspirația, cuvintele-i cam alunecau în hăul din fântâna adâncă de vreo treisprezece metri până la apă și vreo șase de apă, prelingându-se cu forța cu care corpul este atras de pământ și de apă, mătușa Safta întinse, în sfârșit, o mână, scăpându-și adorata din gheara morții chiar în secunda-n care mânuța acesteia pierduse lupta, pierduse ultima fărâmă de putere
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]