1,599 matches
-
se răspundă. Dacă totuși i se răspunde, cu riscul deja semnalat mai sus, răspunsul sună abrupt și elementar. „Sigur că intelectul nu poate să-l gândească, nu șil poate închipui, iar când acesta este vestit, nul poate înțelege, ci doar presimți că acesta i-ar putea însemna pieirea.“<ref id="170">Ibidem, p. 64.</ref> Deși nu poate înțelege paradoxul absolut, intelectul presimte că tocmai acesta i-ar putea anunța sfârșitul. Presimte așa ceva în măsura în care nu-și pierde complet propria pasiune. „Multe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
poate să-l gândească, nu șil poate închipui, iar când acesta este vestit, nul poate înțelege, ci doar presimți că acesta i-ar putea însemna pieirea.“<ref id="170">Ibidem, p. 64.</ref> Deși nu poate înțelege paradoxul absolut, intelectul presimte că tocmai acesta i-ar putea anunța sfârșitul. Presimte așa ceva în măsura în care nu-și pierde complet propria pasiune. „Multe are intelectul de obiectat împotriva acestuia [a paradoxului], pe de altă parte, în pasiunea sa paradoxală, intelec tul își dorește propria sa
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
când acesta este vestit, nul poate înțelege, ci doar presimți că acesta i-ar putea însemna pieirea.“<ref id="170">Ibidem, p. 64.</ref> Deși nu poate înțelege paradoxul absolut, intelectul presimte că tocmai acesta i-ar putea anunța sfârșitul. Presimte așa ceva în măsura în care nu-și pierde complet propria pasiune. „Multe are intelectul de obiectat împotriva acestuia [a paradoxului], pe de altă parte, în pasiunea sa paradoxală, intelec tul își dorește propria sa pieire.“ În ce constă totuși o asemenea dorință? Așa cum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
felul de interpretări sigure pe supozițiile și ideologia lor. Omul de la țară dorește să vadă ceva ce nu a văzut niciodată, crezând că și alții doresc acest lucru („Toți se străduiesc, vezi bine, să afle cei legea“, va spune singur). Presimte că încercarea este dificilă, însă acest lucru nu l împiedică să pornească la drum și să aștepte sine die în fața primei intrări. Nu ar proceda astfel decât cel care, probabil, ar dori să vadă Legea ca atare. Știe că dacă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
idei. Logic vorbind, absurdă este socotită tocmai gândirea care se contrazice pe sine. Aș adăuga imediat: care se contrazice pe sine fără să știe sau fără să țină cont de așa ceva. Uneori, gândirea se contrazice fără să știe, alteori, deși presimte ceva suspect în propria judecată, nuși face nici timp și nici griji în această privință. Să revedem însă consecințele absurde despre care vorbește Aristotel atunci când apără cu fervoare principiul noncontradicției. Ce ne spune în acest sens? Dacă mintea omului ar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
i se răspundă. Dacă totuși i se răspunde, cu riscul deja semnalat mai sus, răspunsul sună abrupt și elementar. „Sigur că intelectul nu poate săl gândească, nu șil poate închipui, iar când acesta este vestit, nul poate înțelege, ci doar presimți că acesta iar putea însemna pieirea.“<ref id="170">Ibidem, p. 64.</ref> Deși nu poate înțelege paradoxul absolut, intelectul presimte că tocmai acesta iar putea anunța sfârșitul. Presimte așa ceva în măsura în care nuși pierde complet propria pasiune. „Multe are intelectul de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
intelectul nu poate săl gândească, nu șil poate închipui, iar când acesta este vestit, nul poate înțelege, ci doar presimți că acesta iar putea însemna pieirea.“<ref id="170">Ibidem, p. 64.</ref> Deși nu poate înțelege paradoxul absolut, intelectul presimte că tocmai acesta iar putea anunța sfârșitul. Presimte așa ceva în măsura în care nuși pierde complet propria pasiune. „Multe are intelectul de obiectat împotriva acestuia [a paradoxului], pe de altă parte, în pasiunea sa paradoxală, intelec tul își dorește propria sa pieire.“ În
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
închipui, iar când acesta este vestit, nul poate înțelege, ci doar presimți că acesta iar putea însemna pieirea.“<ref id="170">Ibidem, p. 64.</ref> Deși nu poate înțelege paradoxul absolut, intelectul presimte că tocmai acesta iar putea anunța sfârșitul. Presimte așa ceva în măsura în care nuși pierde complet propria pasiune. „Multe are intelectul de obiectat împotriva acestuia [a paradoxului], pe de altă parte, în pasiunea sa paradoxală, intelec tul își dorește propria sa pieire.“ În ce constă totuși o asemenea dorință? Așa cum spune
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
felul de interpretări sigure pe supozițiile și ideologia lor. Omul de la țară dorește să vadă ceva ce nu a văzut niciodată, crezând că și alții doresc acest lucru („Toți se străduiesc, vezi bine, să afle cei legea“, va spune singur). Presimte că încercarea este dificilă, însă acest lucru nu l împiedică să pornească la drum și să aștepte sine die în fața primei intrări. Nu ar proceda astfel decât cel care, probabil, ar dori să vadă Legea ca atare. Știe că dacă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
o bună parte din populație e împotriva Constituției. Sunt, în primul rând, nobilii, care nu văd cu ochi buni ascensiunea politică a unor elemente cu trecut dubios (cei mai mulți pactizaseră cu armatele franceze) și astfel reacționează împotriva unei uzurpări în care presimt ghilotina. Sunt, apoi, preoții și catolicii înverșunați, care se temeau de persecuții religioase sau se simt chemați de o misiune "apostolică", pentru restaurarea creștinismului romanocatolic persecutat și zdruncinat de revoluția franceză. De asemenea, reacționează împotriva constituționalismului acei puțini Portughezi conștienți
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pară lovitura cu scutul, se roti fulgerător pe piciorul stâng și lovi apoi cu dosul săbiei, fără măcar să privească, despicând apărătoarea de la ceafă a coifului adversarului său, în momentul în care acesta, împins de propriul elan, trecea pe lângă el. Gualfard presimțise lovitura și se împinsese înainte, rămânând aplecat, astfel că sabia lui Sebastianus îl atinse când aproape că ieșise din bătaia ei, lăsându-l nevătămat; deși puternic dezechilibrat, se răsuci prompt, vrând să se pună în gardă, dar nu avu timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un mod onorabil, își înfipse bine picioarele în pământ și-și strânse sabia în mână; însă, în vreme ce îl privea pe barbar galopând înspre el cu brâul cel verde fluturând în vânt, observă un alt cavaler ce venea chiar din spatele său. Presimțind un pericol, încercă să se răsucească într-o parte. Putu astfel să vadă, mai devreme cu o fracțiune de secundă, lațul cavalerului dușman care venea peste el din înălțime, ca să-i prindă umerii și să se ridice apoi, sugrumându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
crezut că urma un atac la ziduri în acele condiții. Când ațipi, afară ploaia biciuia caldarâmul cu rafale violente. 17 Sebastianus fu trezit de zgâlțâitul lui Vitalius: — Prefectule! Prefectule! — Ce ? Ce se întâmplă? întrebă, ridicându-se brusc în capul oaselor, presimțind un pericol. Era încă întuneric și în jurul său, la lumina chioară a singurei lumânări ce mai ardea încă, câțiva bărbați se mișcau fără o logică clară, dar cu o frenezie care îl alarmă. Un atac, anunță Vitalius, la Poarta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Calea Lactee, Încât sufletul bătrânei se Înfioră, cuprins de o bucurie fără margini. Gânduri dintre cele mai ciudate Îi zumzăiau În cap, asemenea unui roi de albine. Cuvintele spuse În surdină Îi revărsau În suflet miere, dar și fiere. Bătrâna Își presimțea apropiatul sfârșit și acesta era pentru ea o alinare. Viața de după moarte Însă o neliniștea peste măsură. Până acum știa una și bună: o parte din suflete merg În sânul lui Avraam, altele sunt sortite să se perpelească În flăcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu Îi plac. Ia scaunul drept, unchiule. Astea Îți plac mai mult. Trebuie să discut ceva cu tine. Sammler trase scaunul sub el, Îndepărtându-se de lumină - nu suporta să stea cu fața la fereastră dacă nu se vedea decât cerul albastru. Presimțea că vor fi probleme. El Însuși agitat, era sensibil la toate semnele. O altă femeie s-ar fi aprins la față; Angela era albă ca ceara. Vocea senzuală, amuzantă, care poate o copia pe-a lui Tallulah, nu mai reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de idei ce își înghit singure oazele doar morgane clipesc lasciv din gene prelungi precum cadânele deasupra iașmacului istoviri de neputință ne-au înlănțuit în carcera a ceea ce încă nu s-a gândit și voi o știți doar s-o presimți și te cuprinde o teamă năucă eu încă mai tânjesc după un loc unde ei să-mi strige ațâțați da acesta este cel huiduit de prea multele gândite și rostite prea puțin Teribilul marelui nimic entuziasmul s-a subțiat o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
s-a părut interesant că-ți merge mintea, că ai ales tocmai localul acela... ca să-l cercetezi... și cutia de chibrituri. Văzîndu-te acolo, abia atunci am realizat că pe cumnatul meu nu-l interesa cafeneaua, ci parcarea aceasta. Imediat am presimțit ceva. El era un mecanic teribil de priceput. Avea autorizație categoria I... Repara mașini pe care scotea bani serioși. GÎnd Îi dădea tîrcoale norocul și-i cădea un hîrb În mînă, Îl cumpăra pe nimica toată, Îl punea la punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mașină și am deschis aeroterma. Nu mai Îmi era frig, În schimb parcă mi se instalase amorțeala În toate măruntaiele. Senzația de năruire a tuturor speranțelor se transformă Într-un tremur neîncetat pe care nu-l mai puteam controla și presimțeam că nu sînt În stare să mai conduc. Răbdarea mi-a fost pusă la grea Încercare din cauza traficului intens, așa că m-am hotărît să-mi las mașina În parcarea din fața stației S. Am trecut pe lîngă un cinematograf și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vale, mărginit la est și vest de dealuri. Soția tuși de cîteva ori și se ridică. S-a făcut lumină În oficiul poștal. Mi-am aprins o țigară și-au urmat cîteva secunde de tăcere, premergătoare bîrfei pe care o presimțeam. — Ia uite cum se termină și cu proiectul de construcții din circumscripția a doua! S-a anunțat oficial că vor da drumul la gaz În oraș. Ce se mai dezvoltă locurile astea!... O adevărată suburbie! Se extinde... și o dată cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
atenției, ca și cum nimic nu se întâmplase, pentru că era ascuns, și anume că proprietarii acestor magazine, cârciumi și restaurante, purtători ai comerțului, deși erau în majoritatea lor aceiași, nu mai semănau cu ei înșiși, cei dinainte; o nesiguranță le tăia ființa, presimțeau ceea ce nu îndrăzneau să-și spună, căci în comerț se simte și presimte pulsul adevărat al vieții, uraganul ce avea nu peste mult să le joace din țâțâni firmele de tablă, apoi - pe drept, pe nedrept - să le dea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
acestor magazine, cârciumi și restaurante, purtători ai comerțului, deși erau în majoritatea lor aceiași, nu mai semănau cu ei înșiși, cei dinainte; o nesiguranță le tăia ființa, presimțeau ceea ce nu îndrăzneau să-și spună, căci în comerț se simte și presimte pulsul adevărat al vieții, uraganul ce avea nu peste mult să le joace din țâțâni firmele de tablă, apoi - pe drept, pe nedrept - să le dea peste cap, nisipul mișcător pe care luneca, fără să se observe, îndeletnicirea lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în 1941 nu-și mai revenea, lucrurile nu se mai reașezau la temelie, o amânare a ceva ce se aștepta să se întâmple și nu se mai întâmpla, el - timpul - curgea de la o zi la alta, cei care începuseră să presimtă viitorul îl priveau, unii, ca pe un mare bolnav, iar alții ca pe o femeie gata să nască în văzul mulțimii. 11. Priveam de la fereastra biroului. Pe gardul de peste drum de tribunal apăruse, lipit de cu noapte, un afiș imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
credeți, că mai știu eu ce. Până la urmă am avut dreptate. Iertați-mă, aveți carte multă dar ați văzut puține în viață, sunteți prea tânăr, n-aveți experiență; experiența îți dă al șaselea simț, era prin ’30-’32 când am presimțit războiul, cum presimt șobolanii cutremurul de pământ. - Nu vă uitați, întrerupse glumind doamna Pavel de-alături, prin ușa deschisă a bucătăriei, așa este el, prăpăstios. Ce-a fost, a fost, și gata, bine c-ați scăpat; ce putem face? După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
știu eu ce. Până la urmă am avut dreptate. Iertați-mă, aveți carte multă dar ați văzut puține în viață, sunteți prea tânăr, n-aveți experiență; experiența îți dă al șaselea simț, era prin ’30-’32 când am presimțit războiul, cum presimt șobolanii cutremurul de pământ. - Nu vă uitați, întrerupse glumind doamna Pavel de-alături, prin ușa deschisă a bucătăriei, așa este el, prăpăstios. Ce-a fost, a fost, și gata, bine c-ați scăpat; ce putem face? După dânsul, de tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de serviciu. Ce să înțeleagă? Era în 1948. De aici de unde eram nu se putea vedea încă drumul lung și pustiitor ce avea să urmeze, între înșelări, cimitire și învierea din urmă. Sărmane domnule președinte, și dumneata domnule Pavel, care presimți exact ce urmează, ca șobolanii cutremurele de pământ, dar refuz să te confirm acum din superstiție, ori pur și simplu de frică. 6. Timpul părea, în continuare, să treacă nepăsător, el care știa ce avea să urmeze, asemeni Celui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]