1,175 matches
-
ca tine. — Băga-mi-aș ! sări Chisăliță, cu pumnii strânși. I- auzi, Marchizo, necheză Calu. Ai un client... Marchiza râse, lovindu-se peste pulpele încrucișate turcește. Chisăliță se îmbujoră și lăsă pumnii jos. Citi în privirile înjumătățite ale lui Isaia presimțirile morții mici de care pomenise Bunelu și se așeză, cu năduf. Iadeș își goli buzunarul de semințe, le vărsă în fes și începu să le crape. Mierlă veni lângă el, privindu-l, cu buzele țuguiate. Sparse cu îndemânare semințele pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Atunci poate că ele au visat cifrele, încercă Jenică. Și nu mai aveți nicio problemă. Le lăsați pe ele să facă ce-or ști mai departe. Ce altceva decât să le joace la loto ? întrebă ea, confirmând cele mai rele presimțiri ale lui Jenică. Așa că, oricum ar fi, le-am luat-o înainte. Hai, repede, până nu le uit. Nu le-ați scris pe ceva ? Femeia închise ochii, concentrându-se. Un fel de gândaci îi mișcau pe dedesubt pleoapele. — Nu le-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cartea viselor, spuse, în fața privirilor ei nedumerite. Adună toată înțelepciunea lumii, de la egipteni și tibetani până azi. — Și ce zice ? făcu femeia ochii mari. — Uite ce zice : îngeri dacă visezi, de rele trebuie să te ferești. Cum ar veni, o presimțire rea. Legată de cifrele alea, adică. Păi, e tocmai pe dos ! — Așa sunt visele. Când dormi, lucrurile se petrec de-a-ndoaselea. Dacă ar fi ca atunci când ești treaz, de ce-ar mai trebui să dormi ? — Dar știi, încercă femeia să mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e cel mai important. Veni cu farfuria plină și i-o puse cu mândrie în față, așteptându-i reacția. El privi speriat să nu greșească. Așa că răscoli cu lingura până ce câțiva dintre miejii fierturii ieșiră la iveală. Parcă avusese o presimțire. — Ei ? întrebă femeia, aplecându-se ca pentru a inhala aburii calzi. — Ciorbă de linte... bâigui el, simțind că nu mai are nicio scăpare. Cu țelină... preciză maică-sa, când lingura se împotmoli într-o bucată mai mare. Apoi nu-l
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
râu, ca să nu le mai vadă vreodată. Dar asta nu-l mai ajuta cu nimic. Înțelese că mâna lui avea o putere ce depășea granițele lumii acesteia, într- un chip pe care nu-l putea îndura. Desenele lui purtau, unele, presimțirea morții, dar altele purtau amintirea morții. Crezuse că portretele lui vor fi totdeauna mai bătrâne decât modelele lor, căci moartea e ceva care va să vie. Acum desenase chipul unor ființe pentru care moartea rămăsese în urmă. Pentru care moartea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
purtau amintirea morții. Crezuse că portretele lui vor fi totdeauna mai bătrâne decât modelele lor, căci moartea e ceva care va să vie. Acum desenase chipul unor ființe pentru care moartea rămăsese în urmă. Pentru care moartea nu era o presimțire înspăimântată, ci o nostalgie. Dar nu putea spune asta nimănui, căci nimeni nu l-ar fi crezut. Și atunci pictorul, urcând, împleticit, treptele în spirală spre atelierul său, se hotărî să- și folosească ultimele puteri pe care le mai avea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fi un nonsens dacă viața, în accepția cea mai înaltă a cuvântului, n-ar fi transcendentă existenței fiziologice. Există deci o "viață" mai presus de viață și de moarte în termeni curenți și instinctul exultant al morții se explică prin presimțirea eternității spiritului. Toate neamurile nobile cred în veșnicie, națiile inferioare sunt ireligioase. Forma confesiunii e secundară. Germanii noului Reich nu s-ar scandaliza a primi cultul lui Wottan, s-au și făcut propuneri. Religia cea mai veche într-un popor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
față nouă a caracterului ei. Revelă o liniște tristă și decisă, o extraordinară capacitate de a se orienta în mijlocul dezastrului, în timp ce Ioanide, energic în treburile lui, dovedi în nenorocire apatie și dezgust. De altfel, doamna Ioanide n-ascunse că are presimțirea, certitudinea chiar, că Pica nu mai este în viață. Ioanide avusese dreptate, Gavrilcea era un criminal. Prințesa le primi la ora cinci, în picioare, lângă un fotoliu larg, pe rotile. Avea înfățișare de stareță bătrână jansenistă, din cauza rochiei largi și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fantasticului cu povestirea S.F.. Fantasticul generează un tip de emoție care exprimă o stare de confuzie, o tulburare, mai precis o criză pornind de la simpla neliniște și ajungând până la spaimă. Astfel, se produce o stare de confuzie și nesiguranță, de presimțire a unei posibile răsturnări de situație, în această împrejurare, elementul care ne invadează este senzația de inexplicabil, de straniu și mister, asimilat unei primejdii potențiale, iminente, apoi urmează frica, spaima, teroarea. Văzând toate aceste aspecte constatăm, așa cum spunea Ioan Vultur
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
o instituție care se metamorfozează, iar cu Întâmplări din irealitatea imediată, iar Max Blecher se situează la jumătatea distanței dintre fantastic și absurd, apărând în această operă tentația halucinantului, instalarea în nenorocire și acceptarea ei ca pe un lucru firesc, presimțirea, angoasa dezastrului, subiectivitatea autorului, atracția pentru stările limită convertite fantastic, prin intensificarea suprafirească a șocului insolit, dorința de mister, substituția enigmatică (realitate mască), transfigurarea ambianței. Așadar, făcând o sumară analiză a operelor fantastice din literatura română ajungem la concluzia că
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Și totuși, în curând chinurile îndoielii îl cuprind din nou pe hangiu care cade în aceleași fobii halucinatorii ca și Zibal. Autorul introduce acum un element psihic pe care îl va trata și în mod separat: percepția obscură a nevăzutului, presimțirea. Intrăm aproape în domeniul misticiei. Cu toate documentele, Stavrache simte că popa trăiește. Și într-adevăr preotul va apărea. Paralelismul cu O făclie de Paște este izbitor: hangiii, și într-o parte și în alta, așteaptă petrecerea catastrofei. Preotul tâlhar
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
dea odată în corpul meu, și pe urmă Karli va muri și mai înainte de asta o să mai avem încă un punct culminant. Știți ce este aia, un punct culminant? E ca o duminică în iad, este contrariul unui banc, o presimțire veselă a sfârșitului. KARLI (începe să dispere): Nu mai vreau în nici un iad mai mare. EA: Ia te uită, iubire, găgăuță ăla mai crede încă în iad. EL: Trebuie să recunoști, comoara mea, că azi te-am dus la cel
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
jefuit, m-ai uscat și amuțit pe veci... Ar fi trebuit totuși s-o sufocăm pe Mariedl, pe vremea când mai înota în burtoiul tău popular plin cu sos ca o groapă, mamă! La vremea lui a fost asta o presimțire parșivită, c-ar fi trebuit să ți-o scuip afară ca un polițist sexual din apa aia a ta de prăsilă. Intrată prea devreme în călduri, așa cum ai blestemat tu mereu, mult prea fără băgare de seamă trecută la bobocei
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cercetării este dezvoltarea teoriei. Totuși, cea din urmă poate folosi mai multe variante de ipoteze în procesul dezvoltării ideilor teoretice, dar acestea nu pot fi formulate în etapa designului cercetării. Formularea unei ipoteze bune presupune un demers teoretic laborios. Testarea presimțirilor sau percepțiilor personale ca ipoteze constituie un nivel mult scăzut al activității de cercetare și, prin urmare, cercetarea de bună calitate o evită. Astfel de ipoteze de obicei au o mică contribuție la starea curentă a cunoașterii sociologice. Dar repetăm
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
specia anima. Pentru ele, moartea este judecătorul suprem, anunțând și amenințând cu nemiloase represalii. Torturile infinite la care se supune Virginia Woolf au Întotdeauna o motivație irațională - sau, mai degrabă, motivația creează un scenariu al iraționalității care guvernează existența scriitorului. Presimțirea morții nu e doar o temă literară, ci tema Însăși a vieții - prin acel soi de paradox care a motivat-o pe autoare să-și asume, tragic, obsesiile literare. Femeia În negru, din ultima parte a vieții scriitoarei, e proiecția
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pozitivă și violentă, care implică o anumită desfășurare de forță musculară”20 (!), ceea ce coboară actul În regimul strictei mecanicități, ci... o temă literară! Nu se poate ca scriitorul, luat de avântul propriei sale expresivități, să nu-și trateze suferința (ori presimțirea acesteia) ca pe o temă literară. Nu de exhibiționism e vorba aici, cât de amânarea, ca pe o nouă povestire a Șeherezadei, a unei sentințe nemiloase. Atât Pavese, cât și Sylvia Plath (ca să luăm doar două exemple sugestive) trăiesc cu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
exact la antipodul intențiilor - declarate sau subînțelese - ale scriitorului. Autoportretul pictorului (ca și al fotografului ori al cineastului, pentru a ne referi la două exemple clasice) surprinde prin directețe, instantaneitate și chiar o anumită violență: e brutalitatea perceperii finitului, a presimțirii acumulării (aproape pe neobservate) a tensiunii creatoare. Autoportretul decupat În adâncimea paginii de jurnal e receptat În trepte, cu o anumită lentoare, cu diminuarea șocului imaginii-simbol constituită din aglomerările de cuvinte fixate zilnic În pagină. Însă din perceperea condiționată temporal
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a maniacalei exactități și a supremului adevăr. Adică a adevărului subminat de timp. Prin timp, prin gestul datării, jurnalul intim pune viața În ecuație matematică. Viața ca un număr, viața ca dată calendaristică Înseamnă, pentru cel care scrie, confirmarea unei presimțiri: a intuiției că ea poate fi repetată la nesfârșit, multiplicată după legea numerelor mari. A numerelor care, și ele, dau identitate vieții. Gradele elaborării Între timpul trăirii și timpul transcrierii există, desigur, un interval care, deși infim, Își lasă amprenta
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pământ și mai înțeleaptă decât el. Acest lucru îl determină pe Bidaru să facă ceva ce nu a făcut în fața nimănui, nici chiar în fața părinților. Își dezvălui pentru prima oară taina și, după ce i-a povestit cu lux de amănunte presimțirile sale, concluzionă: Deși nu am întâlnit-o încă, sunt sigur că fata cu valiza de carton este persoana pe care o aștept de trei ani încoace. Ea este soarta mea și sunt convins că nu mă înșel! Într-adevăr, acum
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fostei cooperative agricole și ferma de animale realizată cu multă trudă , se împrăștiau uneltele și mașinile agricole procurate cu mari sacrificii, se desființau livezileunele sădite de elevii și învățătorii școlii și se nimiceau plantații de poprire a povârnișurilor. Copleșit de presimțiri întunecate și încercat de neliniștile celor 90 de ani , peste al căror prag trecuse, retras ca un schimnic, într-o încăpere din spate, așternea pe hârtie ultimele gânduri. Ascultând veștile unui receptor portabil despre evenimentele ce schimbau , vertiginos, viața României
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
trimis în Statele Unite o delegație ca răspuns la vizita din anul precedent a guvernatorilor americani și a permis Agenției de Informații a Statelor Unite să organizeze o expoziție la Tîrgul de la București 1514. Și totuși, în ciuda acestor eforturi, cele mai rele presimțiri ale lui Ceaușescu erau pe cale să se împlinească. Fără ca România să fie vinovată de acest lucru, relațiile ei cu Statele Unite aveau să fie absorbite de problema mai amplă a relațiilor sovieto-americane. Senatorul Henry "Scoop" Jackson, un democrat conservator inveterat din
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
și gheață, se simte dominatoare, "puternică-n armura tinereții". Titlul plachetei Dogoarea și flacăra rezumă vădit combustia erotică; simțurile, toate ("cinci ursoaice cu nările aprinse") deschid porți sublimului; gândul însuși e "o dâră de sânge cald". Nopți de mătase (în Presimțiri de toamnă) refuză melancoliile, stările depresive: "Stele puternice se aprind și se sting: / Precum răsuflarea bărbatului tânăr..." POETICITATEA VISULUI. Cu tripticul Tirania Visului, disponibilitățile poetei ating cote maxime. Motive de vis? Orice moment al realului care transcende în ficțiune e
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ea trăia și cînd, la despărțire spune poetul "ca un stîlp eu stam în lună! Ultima strofă arată situația din 1872. Vocativele din ea amintesc, cu tristețe, acele mo mente fericite, pierdute pentru totdeauna. Triste țea lui atinge paroxismul, la presimțirea foarte lucidă că se apropie, cu pași mari, două nenorociri inevitabile: vînzarea Ipoteștiului și înstrăinarea cimitirului, cu tot cu mormîntul Casandrei. Aici se simte nevoia unei paranteze. La 5 ianuarie 1871, Gh. Eminovici a făcut cu ginerele său, Ion Drogli, o tranzacție
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fie vii: "Decît în ceruri singur, mai bine în infern./ Dar noi doi împre ună..."202. Cred că este foarte clar: "Noi doi împreună", se referă la Casandra, nu la Veronica Micle! De mai bine de patru ani, poetul avusese presimțiri negre cu privire la pierderea Ipoteștiului și la ruinarea familiei. Acum presimțirile i se adevereau. În ultimii trei ani, cheltuielile și încă de cele mari au fost făcute, de Eminovici, în lanț: înmormîntarea lui Iorgu, în 1873, apoi trei mii de florini
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Dar noi doi împre ună..."202. Cred că este foarte clar: "Noi doi împreună", se referă la Casandra, nu la Veronica Micle! De mai bine de patru ani, poetul avusese presimțiri negre cu privire la pierderea Ipoteștiului și la ruinarea familiei. Acum presimțirile i se adevereau. În ultimii trei ani, cheltuielile și încă de cele mari au fost făcute, de Eminovici, în lanț: înmormîntarea lui Iorgu, în 1873, apoi trei mii de florini cheltuiți de Aglaia și Harieta la băile de la Teplitz, care
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]