1,376 matches
-
Banu"46, Arghezi își precizează fără echivoc poziția în raport cu preopinentul său, justificându-și intrarea în polemică. De asemenea, lectorul primește indicații despre numele real al adversarului și despre modul în care autorul se raportează la el, în acord cu anumite presupoziții semantice și pragmatice. Acest enunț vine după un titlu complet ambiguizat prin asociere parodică "Constantin cel Bun...", și are rolul de a conecta lectorul la lumea imediatului, a factualității subiectiv asumate. Dimensiunea pragmatică a discursului polemic derivă tocmai din această
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
indirectă". Autorul insistă asupra dublei funcții a metaforei: expresivă și ideologică, semnalând că "alegerea câmpului metaforic departe de a fi determinat doar de legile analogiei poate apărea ca o simptomă ideologică și, la limită, ca un acte manqué revelator de presupoziții imperfect asumate", op. cit., pp. 258-259 ș.u. 310 Tudor Arghezi, "Neamul românesc și Facla jidovească", în Scrieri 23, p. 111. 311 Marc Angenot, invocând definiția dată de Bahtin polifoniei, și anume "unitatea de interacțiune a conștiințelor multiple", demonstrează potențialul dialogic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Publicitatea comercială este criticată pentru acțiunea ei, descrisă drept seducție, pervertire, intimidare, poluare, ocupație, condiționare etc., pe baza unei petiții de principiu rareori explicate, aceea că ar avea cu adevărat o acțiune asupra publicului. Publifobii și publifilii împărtășesc măcar această presupoziție. Și fiecare se comportă ca și cum ar fi adevărată. Niciun sociolog nu poate măsura științific influența atât de trâmbițată a "violenței televizuale" asupra delincvenței adolescenților. Dar toți sunt se pun de acord că imaginea ghetourilor americane transmisă de televiziune a indus
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
noștri cei mai pozitivi, istoricii de artă cei mai refractari la ideile generale, anglo-saxoni în chipul cel mai sobru, ar fi ei înșiși "vizionari ai altei lumi"? Creditul și tonul lor condescendent par, pentru un profan, a se baza pe presupoziții oarecum arbitrare, subiective și doctrinare, și anume 1/ că există un concept unic de artă care traversează civilizațiile și epocile, 2/ că poate exista deci o istorie unică și continuă a acestei entități și 3/ că această istorie poate la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pornește, în cazul lui Eliade (dar și în cazul lui Otto), este aceea că se consideră de la sine înțeles binomul sacru- manifestarea (sau manifestările) sacrului, reversul neavând aceeași legitimitate: profan- manifestarea (sau manifestările) profanului. Doresc să ilustrez prin acest exercițiu presupozițiile necritice ale demersurilor celor doi autori, pe baza cărora se clădește întreg eșafodajul privitor la sacru și la înțelesurile lui. Cu alte cuvinte, se pot recunoaște cel puțin două trepte de inadecvare, ambele izvorâte din propensiunea pentru împietrirea în „obiect
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
am perceput aici ca fiind provocator s-a transformat, pe parcursul cercetării acestei problematici, într-o încercare de "pozitivare" a ideologiei. În diferite etape ale scriiturii, un astfel de obiectiv a părut a fi, realmente, de neatins. Nu în puține rânduri, presupozițiile luate drept certitudini s-au dovedit a fi veritabile "drumuri fără ieșire". Iar certitudinea de a fi reușit să duc la capăt această tentativă nu este nici acum pe deplin cucerită. Ceea ce am câștigat însă pe parcursul analizei pe care o
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
pentru descrierea unei relații cu un adevăr care transcende umanul, eliberat, așadar, de orice influență socială. Este vorba despre o viziune pe care lumea occidentală a primit-o ca pe o moștenire: Noi suntem moștenitorii acestei tradiții obiectiviste, centrată pe presupoziția că trebuie să ieșim în afara comunității noastre suficient de mult timp pentru a o examina în lumina a ceva care o transcende, și anume, a acelui ceva pe care îl are în comun cu oricare altă comunitate umană reală sau
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
condițiilor în care este practicată epistemologia. Obiectivitatea absolută rămâne deci un ideal și în cazul domeniului care își propune să identifice criteriile de demarcație dintre știință și ideologie. Desigur, atunci când ne referim la știință, avem cel mai adesea în vedere presupoziția că orice investigație specifică procesului de cunoaștere trebuie să fie bazată pe anumite reguli metodologice, dacă este să fie etichetată drept "științifică". Același lucru este valabil și în științele sociale, cel puțin din momentul în care Durkheim a scris Regulile
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
este utilizat pentru a reprezenta anumite interese. Revenind însă la Giddens, cea de a patra teză pe care acesta o enunță decurge din primele trei și exprimă rezerva teoreticianului față de existența unui consens ideologic între clasele sociale. În opinia sa, presupoziția că ordinea socială proprie societăților contemporane rezidă într-un consens normativ amestecat cu elemente ale coerciției legitime, reușind astfel armonizarea intereselor sectoriale ale diferitelor grupuri este perfect chestionabilă. Tezele lui Giddens referitoare la conceptul de ideologie par să lase puțin
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
socio-politice, ci la modul în care, în planul structurii sociale, înțelesul formelor simbolice poate configura relațiile de putere specifice, de altfel, oricărei societăți. Modelul cognitiv de analiză discutat aici este unul interpretativ în măsura în care implică o hermeneutică a fenomenelor socio-politice, asumând presupoziția că, "în cazul investigației sociale, constelația problemelor este semnificativ diferită față de aceea proprie științelor naturale, de vreme ce aici obiectul investigației este el însuși un domeniu pre-interpretat. Lumea socio-istorică nu se constituie doar într-un domeniu-obiect care ni se prezintă pentru a
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
asupra veracității spectacolului la care asista, își vor concepe piesele reprezentanții barocului. Convinși, invers decât Platon, că nu putem scăpa de iluzie, ei vor exploata sistematic în teatru aceste jocuri de oglindă între realitate și imaginile ei. Plecând de la aceste presupoziții filosofice, ei vor crea un procedeu dramatic de o mare fecunditate. 2.2. Punctul de vedere al moralistului Condamnarea fără drept de apel lansată de Platon în Republica, în privința "poeziei", adică a ceea ce noi numim astăzi literatură, poate să surprindă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a mesajului e pregnantă și pentru că transmiterea lui se face printr-un mijlocitor care, în afara stupidității de care dă dovadă, determină nerealizarea a încă uneia din acele "felicity conditions" ale comunicării, prin faptul că nu are nici o legătură cu destinatarul. Presupoziția formulată în termenii "stăpânul feciorului este Costică Popescu" fiind falsă, întreaga discuție este lipsită de fundament întrucât interlocutorii nu se raportează la același referent. Violarea maximei calității deschide contradicției un câmp larg de acțiune, augmentând efectul comic al fragmentului: Feciorul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
M. Arcade, autor al unor piese precum Ultima cauză a marelui Just (La Crypte et la Chèvre) scrisă în 1971, Scrisorile lui Condurică, Revoluția oarbă în care grotescul și absurdul devin instrumente de încriminare a marxismului. 1 O sinteză a presupozițiilor legate de influența acestor scriitori asupra creației urmuziene sau a similitudinilor dintre aceștia și obscurul scriitor român poate fi desprinsă din paginile studiului Urmuziana, inclus de Nicolae Balotă, în mod semnificativ, în lucrarea Literatura absurdului, ediția a II-a, editura
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
niște treburi pe care a vrut să le discutăm, i-am spus. —Probleme? —Doar afaceri. —Vă înțelegeți cu partenerul? Am aprobat din cap. Cum ați intrat împreună în afaceri? În taberele DP, dacă se vorbea despre trecut, se foloseau doar presupoziții, „dacă“. Dacă aș fi fost în fața rândului în acea dimineață și nu la coadă. Dacă aș fi rămas în urmă, în loc să o iau înainte. Dacă nu aș fi fost primul care și-a desfăcut pantalonii atunci când ofițerii SS au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ale UE. Pe de altă parte, europartidele n-au așteptat să le fie propice cadrul instituțional pentru a se mobiliza și a contribui conștient sau inconștient la reducerea triplului deficit. Implicațiile analizei PSE atestă acest fapt și pun la îndoială presupozițiile teoriilor interguvernamentală, instituțională și neofuncțională despre contribuția partidelor europene. În registrul legitimității, PSE a ajutat la legitimarea indirectă a guvernării economice europene, contribuind la dezvoltarea politicii locurilor de muncă în Uniunea Europeană. De asemenea, a ajutat la legitimarea politicii UE, în
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
reprezintă, În termeni științifici moderni, o absurditate demodată: prin interpolările sale personale, prin judecățile vagi, prin interpretările greșite ale probelor, prin amestecul frecvent de erudiție umanistă și rigurozitate științifică - citatele din Horațiu și Virgiliu În mijlocul unui tratat de silvicultură. Însă presupoziția generală, fie ea și inconștientă, care se afla Îndărătul aproape Întregii științe pre-victoriene - și anume că ea este prezentată de o ființă umană integrală, cu toate complexitățile ei, unui public format din alte ființe umane integrale - a fost prea repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
se schimba nici o virgulă (procedeu relativ rar), la foarte frecventa întrețesere de paragrafe copiate din două surse, inversate între ele. Destul de rar se face efortul de a mai schimba chiar cuvinte în frazele preluate cu copy & paste. Plagiatul are anumite presupoziții, destul de grave: de pildă, că un text publicat (fie și pe internet, fie și pe un site de referate pentru clasa a VIII-a) e în sine mai bun decît nimic sau decît încercarea de a scrie ceva personal. Cred
Corectînd lucrări... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8382_a_9707]
-
că e foarte răspîndită și convingerea că textele nu au marcă de individualizare, că nu pot fi recunoscute: o dată scoase din context și fără numele autorului alături, sînt un bun comun. Mi-e totuși greu să înțeleg mecanismul psihologic și presupozițiile cognitive care stau la baza copierii din cel căruia i se înmînează referatul. Și în acest caz, plagiatorul presupune că nu există stil, ci doar conținut; așadar, dacă profesorul e pus în fața propriilor fraze, va experimenta o fericită regăsire a
Corectînd lucrări... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8382_a_9707]
-
cărora țin să mă situez, putem considera drept neglijabile problemele tradiționale ale metafizicii și ale epistemologiei, dat fiind că nu au nici o utilitate socială. Și aceasta nu pentru că ar fi lipsite de sens sau pentru că s-ar întemeia pe niște presupoziții false, ci pur și simplu pentru că vocabularul metafizicii și al epistemologiei nu au nici o funcție socială." (p. 63) Într-un cuvînt, problemele filozofiei sunt inutile. Și cum adevărul este o problemă tradițională a metafizicii, în ochii lui Rorty ea trebuie
Spinosul și inutilul adevăr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8694_a_10019]
-
centralși est-europene diferite ca istorie și care au răspuns diferit la comunism. Datele din sondajele de opinie publică introduc un al doilea punct fundamental: diferențe de opinie se găsesc în fiecare țară, fapt evident în urma alegerilor libere. Sondajele avertizează în privința presupoziției implicit totalitare că toată lumea într-o țară gîndește la fel sau împărtășește părerea guvernului. Ultima secțiune introduce Barometrul Noilor Democrații, sursa datelor analizate în capitolele următoare. Deoarece BND pune aceleași întrebări în țări diferite, el poate identifica nivelul la care
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
de exemplu Cohen, 1991; Morganstern, 1963). Cel mai important, prin sondarea unui eșantion reprezentativ de populație se evită "eroarea ecologică" formularea de concluzii privind atitudinile sau comportamentul indivizilor pornind de la statisticile economice sau de la declarațiile politicienilor. Se evită totodată și presupoziția tehnocratică potrivit căreia indivizii sînt participanți pasivi în procesul politic, avînd reacții predictibile și uniforme la inițiativele elitei. Sondarea sondajelor Prăbușirea regimurilor comuniste face posibilă transformarea povestirilor în date, întrebîndu-i pe oameni ce fac și ce cred despre ceea ce se
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
el introduce amenințarea, care face (plasat între aceste două realități, adeziune și represiune) imposibilă gândirea ta liberă și opoziția față de abuzuri." Rămăsei stupefiat pomenindu-mă că îi dădeam dreptate, deși simțeam în forul meu interior că nu avea. "Exces de presupoziții, spusei în cele din urmă și amintindu-mi de discuția lui cu Matilda adăugai: ostrețe! Nu pot să presupun că adeziunea maselor e totală, asta ar fi imposibil, și nu pot să presupun că ești singurul care n-ai fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
infantile și totale, se topise din pronunția ei pentru mine? Dar nu, surpriza veni... "Ci, ci, o auzii spunând, la mulți ani, ta-taaa!" "De ce nu-i răspunzi fetiței?", zise Matilda observîndu-mă cu un ochi cercetător care sticlea de supoziții și presupoziții alergîndu-i foarte sprintene și viclene prin minte (desigur, n-o mai iubeam pe Silvia, acum când iubeam pe altcineva, a știut ea totdeauna că...). Dacă i-ași răspunde, zisei, tu de ce ai mai avea să te miri?" Nu mă miră
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sunt deplin rezolvate odată ajuns în canon, aici intervin alte neajunsuri. Din acest punct de vedere, prețul canonizării reprezintă pierderea unei interacțiuni nemijlocite și înlocuirea cu o admirare necondiționată pentru că lectura canonică riscă să devină o simplă actualizare a unor presupoziții de lectură sub presiunea stereotipilor interpretativi. III.4. Idei și ideologie Secolul XX poate fi considerat dintr-un anumit punct de vedere și epoca marilor reducționisme: sociologice, economice, ideologice etc. Reprezintă un moment de maximă ideologizare a ideii de literatură
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
dacic: "unitatea politică era expresia unității etnice și lingvistice fundamentale a neamului daco-get, precum și a unității sale de civilizație (ibidem, p. 31). Această unitate dacică totală își are corespondentul peste milenii în unitatea românească totală. Tradiția naționalismului românesc, insuflată de presupozițiile filosofiei herderiene, a văzut în limbă expresia sublimă a sufletului național. Ca suflu expresiv al spiritualității naționale, "unitatea limbii poporului român pe întregul teritoriu român" trebuie necesarmente subliniată. Încercând parcă să probeze calitățile expresive ale limbii române, autorii manualului de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]