70,602 matches
-
un mare risc, atunci când te decizi pentru publicarea ei... De ce? Fiindcă, inerent și inevitabil vor apare tot felul de comentarii, mai cu seamă critice și nu întotdeauna constructive... Dar, până la urmă, orice lucru săvârșit în această viață, pe acest pământ, presupune efort, jertfă și sacrificiu... Așadar, important este să ne asumăm, fără lașitate și viclenie, toate cele spuse, scrise ori făcute de către fiecare dintre noi, fie protagoniștii acestei cărți fie oricare altul și alții, căci cu toții suntem pelerini pe fața acestui
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
astfel de exemplu mi-a venit în minte, prin chipul lui Dinu, care din bun senin, îndemnat și el de soție, imi spunea pe față, lăudându-se, că prin abilitate lui ingeniosă, el mă poate escroca târându-mă prin tribunale. Presupun că a renunțat fiindcă îl pusese la încercare un cancer pe piele. Și galeria viclenilor mi se perindă prin fața ochilor fără să am posibilitatea să închei lista. E o situație în care se află tot omul viețuitor pe acest pământ
VICLENIA UMANĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380793_a_382122]
-
reacțiilor emoționale sau capacităților de adaptare. Una este însă să reacționezi emoțional la o muzică oarecare și alta este să te adaptezi la solicitările ei. În definitiv, replicarea afectivă înseamnă informare, luare de cunoștință, în timp ce acomodarea cu un mesaj sonor presupune înțelegere și judecată. Nu este deci un secret că actul receptării operei muzicale solicită în mare măsură o întreprindere nervoasă complexă și doar într-o mică măsură se reduce la reflexe pur biologice din zona epidermică a senzorialului. Un senzorial
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
o lumină peste semnificația poemelor din volumul său de debut, A șaptea dimineață a lumii. Aș spune că, deloc întâmplător și câtuși de puțin surprinzător, cel mai consistent grupaj de poeme al volumului se numește facultatea de a pleca. Plecarea presupune, simultan, o îndepărtare și o apropiere, o închidere (despărțire), dar și o deschidere. În fond, orice plecare înseamnă un nou drum deschis spre cunoaștere. Ea poate fi o îndepărtare în spațiu și/sau în timp, dublată de o apropiere în
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
este o carte de mare coerență și profunzime. În poemul harta, care deschide volumul, plecarea bunicului spre alte zări (moartea sa, neenunțată ca atare, este sugerată prin verbele la timpul imperfect) îi dă posibilitatea poetei să colinde confortabil prin ceea ce presupune a fi imaginarul celui dispărut. Imaginarul poetei se insinuează în imaginarul bunicului, acesta se aprinde, iar plecarea sa se transformă în acută prezență. Vechile povești și obiceiuri revin în minte, sunt transfigurate poetic, iar cel plecat dobândește o nouă existență
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
solzoasă născut într-o noapte din/ molfăiala pieilor tale agonice, nelepădate". Un alt tip de plecare este visul. Pășind în vis, omul părăsește lumea reală, un întreg univers se deschide în fața lui, o altă viață poate să înceapă. Visul nu presupune neapărat somn. Poate fi vorba de un vis cu ochii deschiși, de un teritoriu al imaginației, evadare cu gândul într-un spațiu fictiv: "și acum evadare spectaculoasă/ prin ușa placentă din/ camera mea merg în portul/ Balcanbalta. colțul de elefant
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
putut fi întâlnit de mai multe ori în reviste franceze de lingvistică. Despre relația dintre identitate și globalizare, cu aplicație la cultura românească, am scris în "Semiotica"(2004). Acestea sunt exemple dintre cele mai recente, altfel sunt mult mai multe. Presupun că cei pe care i-ați menționat și-au scris articolele direct în engleză (respectiv franceză). Ar fi interesant să aflăm câți dintre universitarii noștri sunt capabili să-și redacteze în engleză un text din propria lor specialitate. Mă tem
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
Constantin Țoiu Schița foarte scurtă a lui Hemingway I guess everthing reminds you of something, - Presupun că orice trebuie să-ți aducă aminte de ceva - am citit-o în volumul de nuvele, The Heat and the Cold, - Căldura și Frigul - versiune în limba franceză, apărută în 1995 la Gallimard. Prefața este semnată de Philippe Sollers care
Un băiat care scrie bine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10292_a_11617]
-
ai putut tu să vezi specia aia de care scrii în povestea ta? - Mi-oi fi vorbit de ea tu, tată. - E o poveste foarte reușită. Mi-aduce aminte de una pe care am citit-o foarte demult. - Așa e, presupun că orice trebuie să-ți aducă aminte de ceva, zise băiatul. în vara aia, băiatul citise cărțile pe care tatăl său le ținea în bibliotecă. Când se întâmpla să lipsească, deseori băiatul spunea că scrisese. - Arată-mi ce scrii. Și
Un băiat care scrie bine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10292_a_11617]
-
necruțătoare a apăsat, așadar, asupră-mi, ținând locul ursitoarelor. Cel puțin a uneia dintre ele. Cea afurisită. Dacă posed dovada materială a momentului când am pus țigara în gură, nu mai știu când i-a succedat cea de a doua. Presupun că în timpul bombardamentelor americane din primăvara-vara anului 1944. în pitorescul sat din apropierea Bucureștilor în care ne refugiasem spre a nu complica sarcina fortărețelor zburătoare, undeva pe la margine exista o stație germană de ascultare. între servanții acesteia și localnici se stabiliseră
Ieri sclav,azi brav by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10267_a_11592]
-
secție (militară și de urmărire penală și criminalistică) au refuzat sâmbătă dimineața să transfere Asociației 21 Decembrie 1989, fotocopia dosarului Revoluției, deși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat cu claritate că accesul părții vătămate la dosarul de instrucție internă presupune și eliberarea de copii după documentele relevante, și a transmis la ora 16, 30 o scrisoare În acest sens. Astfel, după 20 de ani de tergiversare a soluționării dosarului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Înregistrează un nou
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
documentelor din dosarul Revoluției (nr. 97/P/1990), Teodor Mărieș, președintele Asociației „21 Decembrie 1989” și-a văzut azi În sfârșit dorința Împlinită. CEDO a trimis, prin fax, Guvernului României o explicație a termenului „acces efectiv”, subliniind faptul că acesta presupune, „având În vedere volumul important de documente”, dreptul reclamanților „de a obține copii după documentele pertinente pentru prezentarea plângerii lor În fața Curții.” Ceea ce ar trebui să fie suficient de clar chiar și pentru Parchetul general care a susținut constant, cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ansamblu de puncte, de numere cuprinse între două valori date") sau din muzică (,diferență de înălțime între două sunete muzicale", ibidem). Se întîmplă de multe ori ca o expresie să se constituie pornind de la o situație minoră, marginală; înainte de a presupune un proces complex de evoluție semantică, e de folos să cunoaștem cît mai multe detalii de viață cotidiană din mediile argotizante. În cazul de față, soluția etimologică - posibilitatea ca termenul interval să intre în expresia citată - vine aproape cu certitudine
"Pe interval" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10293_a_11618]
-
puse în geam de binevoitori. Să asiste la scene apetisante, cum ar fi cea a dusului gunoiului la tobogan: oamenii ies în șosete, intră în cămăruța tomberonului, lipăie în zoaiele de acolo și se reîntorc liniștiți în casă (e de presupus că în aceleași șosete și dorm. Să audă prin pereții subțiri ai blocului desele certuri conjugale însoțite de țipete. Să calce în balta de pișat sau, la ocazii mai deosebite, în căcatul care tronează în mijlocul liftului" (pp. 214-215). Pe alocuri
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
unde încăpeau coruri ce puteau cânta antifonic, o criptă sinistră - îmblânzită de geniul german și transformată în spațiu de concerte - și o mulțime de sculpturi, pendulând între naiv și morbid, între măreție și nebunie - de la călărețul adolescentin, despre care se presupune că este împăratul Heinrich al II-lea, la episcopul Dionisie, ce-și ține în mâini, cuviincios, propriul cap tăiat. Găsisem chiar o formulare simplă prin care să-mi exprim stupoarea cu privire la magia acestui loc, parafrază ieftină după un banc (la fel de
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
vă apropia de lingvistică ? Ca elev, eram pasionat de literatură, în special de poezie și de teatru. Dar această pasiune ascundea, în bună măsură, un interes pentru problemele limbajului, de exemplu eram mult mai atras de Arghezi decât de Blaga. Presupun, totuși, că înainte de limbaj și de literatură, v-a atras matematica, pe care ați ales-o ca profesie. Pasiunea pentru matematică a venit mai târziu, la vârsta bacalaureatului, când, luând cunoștință de geometriile neeuclidiene, am trăit aceeași stare de vertij
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
ei. Dar nu e deloc așa. Creația se află la antipodul existenței ca atare, manifestându-se în punerea în paranteză, secătuirea, sacrificarea acesteia. A fi artist înseamnă a avea curajul de a-ți jertfi condiția de om. Ceea ce e de presupus că destui autori simt difuz, autoarea Călcâiului vulnerabil afirmă peremptoriu: "Scrii, fiindcă, pentru a scrie, ai renunțat la nenumărate bucurii, ai redus fără milă tot ce s-ar fi putut opune, chiar și numai virtual, acestei operații aproape magice, acestui
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
și, cu puțină rea-voință, l-aș putea integra în această categorie pe dl Iorgulescu însuși. A luat premii în timpul comunismului, a publicat cărți în aceeași perioadă, iar în 1975 i s-a dat pașaport pentru o specializare în Italia, unde presupun că nu i s-a dat voie să plece în calitate de disident. Dl Iorgulescu n-a compus însă nimic pentru a pune umărul la glorificarea muzicală a Partidului Comunist sau a lui Ceaușescu. Și presupun că s-au făcut presiuni asupra
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
pentru o specializare în Italia, unde presupun că nu i s-a dat voie să plece în calitate de disident. Dl Iorgulescu n-a compus însă nimic pentru a pune umărul la glorificarea muzicală a Partidului Comunist sau a lui Ceaușescu. Și presupun că s-au făcut presiuni asupra lui, "să-și dea concursul", cu atît mai mult cu cît nu era un fitecine. Iar pînă la presiuni, compozitorul a rezistat tentației "drepturilor mecanice" pe care le aduceau orice cîntecel despre Ceaușescu. Drepturi
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
ale cărui cămări și sertare nu s-a pierdut nimic de-a lungul timpului. Și astfel, toate cunoștințele pe care mintea omului le-a descoperit într-o perioadă sau alta se află păstrate în aceste cămări. O asemenea reprezentare ar presupune ca un privitor, uitîndu-se în trecut și contemplînd evoluția cunoașterii, să poată vedea creșterea tulpinei cu ramurile ce s-au desprins din ea, cu singura deosebire că ar parcurge drumul în sens invers, dinspre ramuri spre tulpină și apoi dinspre
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
atunci ieșim în afara istoriei cunoașterii și o privim de sus, de pe poziția ochiului lui Dumnezeu, după care descriem reprezentarea unei plante pe care ne-o închipuim că Dumnezeu ar vedea-o dacă s-ar afla acolo, sus. De fapt, Dumnezeu, presupunînd că se află acolo sus, nu vede nici o plantă. Asta înseamnă că istoria filozofiei nu seamănă cu o plantă. Sau, dacă totuși păstrăm imaginea plantei, atunci e vorba de o plantă din a cărei tulpină s-au desprins tot atîtea
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
o formulă nedescoperită nici în Domine Non Secundum de Cesar Franck, nici în Carillon de Westminster de Louis Vierne), fie pentru că extractele din Gallia lui Charles Gounod ori Dies Irae-ul lui Luigi Cherubini nu sunt nicidecum compoziții politempice, care să presupună zone heteroritmice între ansamblul vocal și orgă. Unde mai pui că și atunci când soluția unui dozaj salvator ori când rigoarea ritmică se pogorâse peste traseele polifonice și omofone, restituirile au păcătuit printr-o intonație aproximativă, priponită de o intervalică vagă
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
a fost înregistrat de Fr. Damé, la sfîrșitul secolului al XIX-lea; îl regăsim azi, ca regionalism, în Noul Dicționar universal al limbii române (Editura Litera Internațional, 2006): "despre vite", "cu părul negru". Revenind la împrumutul din rusă, e de presupus că acesta era - chiar și contaminat cu turcismul rar - netransparent în română, așa că a fost apropiat de vorbitori de un cuvânt mult mai cunoscut: la un moment dat, s-a creat varianta caraiman, prin etimologie populară, prin confuzie cu toponimul
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
dau semne că ar ști ce caută. Job-ul lor este să înregistreze convorbirile telefonice (în unele cazuri nu numai cele telefonice) ale unei persoane și să realizeze transcriptul respectivelor conversații. Firește, pentru operator, ca pentru orice neavizat, această muncă presupune o imensă pierdere de vreme, multe dintre filele aflate la dosar fiind inutilizabile informativ. Orice om normal își dă seama de lipsa de relevanță a unor informații în planul siguranței. Coroborate cu datele venite pe celelalte canale, unele amănunte pot
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
la un an după moartea lui Lovinescu, schițînd un portret aproape patetic: ,...E. Lovinescu avea structura unui credincios normal, fără mistică. Credea în viața literară, în permanența valorilor, într-un depozit etern al tuturor evenimentelor ș...ț După moartea fizică, presupunea cu fermitate o existență literară de veci ș...ț Văzîndu-și existența istorică proiectată în eternitate, E. Lovinescu avea o amenitate de caracter pe care n-a putut-o strica nici una din normalele alterări ale sufletului uman. Indiferența lui pentru valorile
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]