19,087 matches
-
de el. Prin urmare, acțiunea creatoare a omului e îngrădită de legile substanței. „Ceea ce înseamnă că inițiativa noastră nu este, propriu-zis, a noastră, ci este rezultanta unor anumite realități existente în afară de noi.“ Păcatul omului constă deci în superbia animi, în pretenția de a crea și, astfel, de a se substitui lui Dumnezeu. Pedeapsa acestui păcat este sterilitatea la care e condamnat rezultatul acțiunii sale „creatoare“. Pentru Nae Ionescu, omul nu inventează nimic. El poate cel mult să ajungă la „surprinderea liniilor
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
instanțele judecătorești. 5.2.1. Competența materială: Potrivit art. 2 pct. 1, lit. c Cod procedură civilă, tribunalul judecă conflictele de muncă, cu excepția celor date, prin lege, În competența altor instanțe. Conform dispozițiilor legale, tribunalul soluționează: - litigiile de muncă privind pretențiile bănești, indiferent de valoare; - contestațiile Împotriva desfacerii contractului individual de muncă și litigiile privind reintegrarea În muncă, inclusiv a persoanelor cu funcție de conducere numite de organele ierarhic superioare, și a directorilor generali și asimilați acestora de organele centrale, precum și litigiile
Răspunderea juridică în dreptul muncii - Inspecţia muncii -Jurisdicţia muncii by Ioan Ciohină - Barbu, Adrian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Administrative/91633_a_93464]
-
lasă-mă să-ți spun că de foarte multe ori - da, da, de mult prea multe ori - exagerați. Mai ales fiind vorba despre o relație în care iubirea este totul. Ideea aceasta ar trebui, dacă nu să dispară (cam mari pretenții nu-i așa?), cel puțin să-și piardă din importanța pe care voi i-o acordați... inutil. În definitiv, suntem plămădiți din același lut. Cu mici diferențe, pentru că... doar fizic sunteți mai puternici decât femeile. Atât. Și știi foarte bine
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
să întrebi oamenii ce așteaptă. Tot așa de mare ca faptul de a cere fățiș unui grav bolnav sau unui grav rănit să-și amâne cu câteva ore călătoria și cu câteva zile decesul. Sunt unele întrebări absurde și unele pretenții caraghioase, pe care nici în vis o cugetare cuminte să nu le formuleze. (Liniștiți și neliniștiți) Deși ni se oferă o dezlegare a acestei întrebări (" În realitate, oamenii așteaptă cu aprindere moartea"), ea reprezintă o altă hieroglifă, ce duce spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
aveau loc în satul vecin. Vasile, flăcău, fecior frumos, cu ochii albaștri ca seninul, era admirat de multe fete. Așa că Vasile a pus ochii pe o fată frumoasă și singură la părinți, de oameni gospodari, la locul lor și cu pretenții. În acele vremuri tradițiile se respectau, datina și obiceiurile erau ținute cu sfințenie. Așa că pețitul era la el acasă, nu puteai lua fata omului să mergi cu ea la joc fără încuviințarea părinților și seara musai trebuia să o conduci
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
R., în spatele căruia presupun că se ascunde autorul, P.H. Lippa. Cine s-ar fi așteptat ca acest scriitor cuminte, cu gusturi clasiciste, să scrie o „poveste” cu vizibile implicații psihanalitice, dar și cu accente ceva mai „libertine”? Fără a afișa pretenții de introspecție proustiană, cu „finețuri” analitice proprii „modernilor” din prima jumătate a veacului al XX-lea, P.H.Lippa se avîntă cu mult curaj asupra subiectului. La un moment își pune personajul, „un domn avînd în cont vreo 1112 luștri”, să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
zice, continuă P.H.L., contează cu adevărat măsura în care atracția dintre îndrăgostiți este „înnobilată” prin puterea lor de a îndepărta prefăcătoria, poza, mimarea sentimentului și minciuna, în favoarea dăruirii cu deplină sinceritate și cu conștiința creșterii spirituale prin celălalt. Scriitorul are pretenția (naivă?) de a imagina „iubirea pură ca apa de izvor”: acea relație onestă, de comunicare totală, la care visează două ființe umane care s-au întâlnit fără să se caute. Sau tocmai fiindcă nu se căutau! Ar fi una dintre
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a dreptul simpatic P.H.Lippa în felul cum își ceartă eroul, acest intelectual pasionat de politică, autor de articole și cititor de „cărți nefolositoare”, cum ironic îl „taxează” pe pagina următoare. În plus, îi reproșează și lipsa de intuiție, și pretențiile de „cunoscător” în ale psihologiei feminine. Cred și eu, alături de autor, că Domnul R. nu se poate reabilita în fața mea, a cititorului, decât la o nouă întâlnire cu Teodora. Pînă la urmă, nu-i așa?, faptele contează. Numai gesturile, acțiunile
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
total asupra paternității. Și aceasta din două motive: ca să nu îl expună nici unui comentariu răutăcios (și este de presupus că n-ar fi puține...); ca să nu-și „ridice în cap” propria familie, socrii, cumnatele. „-Socrii?!” - se miră Profesorul. Dar ce pretenții ar putea avea, când fiul lor este ca și „dispărut”? Teodora s-a hotărât în fine să-i dea amănunte. După nașterea copiilor, soțul s-a înstrăinat de ea, a început să aibă o viață secretă, venind pe acasă tot
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
textul pentru tipar. Poate nici nu-l destinase acestui scop. În ce privește comentariul meu, este de părere că îl pot tipări separat, făcând astfel și un serviciu memoriei scriitorului basarabean: îl readuc în atenția publicului. Ține să precizeze că nu are pretenția de a propune modificări textului meu, deși ar avea câteva observații „neimportante”, cum ea însăși le caracterizează dintr un exces de modestie. Mi le comunică doar ca semn de prețuire a muncii mele și „în nume cu totul amical”. Mă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Nimic, nimic. Doar niște litere încîlcite și de-a-n-doaselea și cîte un minuscul cap de bou la colțuri. Eu le-am găsit! strigă din nou Bărzăunul apropiindu-se pînă la cîțiva pași de grup. Le-o fi găsit... n-am nici o pretenție, zise indiferentă Ilinca. Dar le-a aruncat ca blegul aici, unde oricine le poate călca sau acoperi cu pămînt. Dacă erau, cumva, de aur, sau aveau vreo valoare? Dă-i-le să facă borș cu ele, o sfătui superior Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cei mari?... După ce că noi am descoperit scheletele acelea din Peștera Liliecilor și ne-am și spetit cărîndu-le pînă la școală, ați văzut cu ochii voștri cine s-au dat drept descoperitori! Rușine! Rușine și pentru ei, că-s oameni cu pretenții de mari învățați și specialiști și rușine și pentru noi că, în loc să ne batem pentru a arăta întregii lumi adevărul, stăm ca niște papă-lapte și așteptăm să ne pice para mălăiața drept în gură. Aflați voi că eu am rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
imediat ce Tomiță a citit rîndurile lui Nuțu (lucru pe care alții ca el nu l-ar face nici în ruptul capului), s-a făcut la față la început verde, apoi roșu și, în ultimă instanță, negru. De furie. Auzi tu pretenție absurdă la Nuțu!... Auzi tu atitudine total necorespunzătoare!... Să scrii astfel de cuvinte unei fete, care nici măcar nu ți-i colegă și nici din oraș de la tine! Ce, el nu-și poate găsi o prietenă într-un oraș cu peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe autorul Imnurilor. Preferința îndreptată către gânditori precum cei sus amintiți se datorește faptului că adevărul uman este poetic, este creația imaginarului nostru grecescul poiein însemnează a face, a crea pe când silogismele filozofice pot păcătui prin uscăciunea lor, alături de vana pretenție de absoluitate. Or, mintea noastră știe a priori că nici o cunoaștere umană nu este absolută, și cu atât mai puțin afirmațiile apodictice care se vor ultime. În schimb, imaginarul poetic deschide fereastra spre o lume care nu a fost niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
-i simți pașii; și nici Lupino nu avu habar că s-a apropiat. Puiul de căprioară se supărase cu adevărat din pricina foamei și se împotrivea acum înaintării. Și nu avea dreptate? Întîi hrănești un copil și abia după aceea ai pretenția să facă treabă! Lupino îl împingea ușor, bodogănind descumpănit: Păi dintr-ăștia îmi ești, voinice? Cum ne-a fost vorba? Ne grăbim să ajungem la mama, altfel rămîi cu mine pînă la bătrînețe. Ei, poftim! Ce să-ți fac eu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
așa, fără cap. Ideea i-a surâs. Dacă se află de el și la Uniunea Scriitorilor, ar putea fi „cooptat”. Fie și pentru a organiza un club cultural-sportiv, urmând ca printre picături să le furnizeze titluri, după nevoie. Furnizor fără pretenții: corect, prompt și discret. Ar fi calea cea mai simplă de a intra în Capitală. Vorba ceea: „Să trăiești, să înflorești, să-ți faci casă-n București!”. Și apoi... altă făină se macină la moară! Deocamdată, să fim realiști! Dar
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
lucrurile? Ei, bine, tot zeii sportului i-au fost favorabili!... Că era într-o duminică de campionat. Mergând spre stadion, trece prin „parcul de cultură și odihnă” Pușkin, unde o cunoaște pe Dorica, singura fată a „secretarului unu”. Ea, cu pretenții de cultură (fără odihnă!), aristocrată în gesturi, nemulțumită de actualul soț, profesor de sport al cărui vocabular se reduce la terminologia de specialitate: bec, half, stoper, ofsaid și celelalte. În plus, nu iubește pechinezii, pretextând că el a fost obișnuit
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
veritabilă victorie împotriva formalismului. Capitolul III Diplomați de altădată, diplomați de ieri " În fond și la urma urmei, nu există știință mai utilă decât știința de a te face plăcut în societate" (Montaigne, Cartea I, Cap. XIII) I Nu am pretenția de a scrie o "Istorie a diplomației", însă aș vrea să ilustrez ceea ce am afirmat anterior, cu exemple luate din trecut. În general diplomații nu sunt, precum militarii, niște copii răsfățați ai istoricilor. Aceștia de-abia că le menționează numele
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
să-și sacrifice reputația pentru salvarea statului. Nimic altceva nu ar putea face unui ministru o mai mare onoare decât o astfel de hotărâre. Norocul Franței a fost acela ca, în infatuarea lor, aliații au respins acele propuneri, emițând niște pretenții inacceptabile și dându-i mareșalului Villars 49 timpul necesar pentru a câștiga bătălia de la Denain pentru ca Marlborough să cadă în dizgrație. În cursul secolului al XVIII-lea, Franței nu i-au lipsit diplomații, însă politica ei nu s-a făcut
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
în aceeași măsură, om de stat, dar și diplomat. Își exprima opiniile cu claritate, fără a se lăsa furat de diferite argumente și dispute; lordul Palmerston* a afirmat faptul că nu văzuse vreodată un om care să aibă mai puține pretenții și mai multă demnitate în întâlnirile diplomatice. Talleyrand poseda în cel mai înalt grad ceea ce îi plăcea să constate la tinerii din preajma sa un spirit orientat către viitor. Ne putem da acum seama cât de mult se deosebeau între ei
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
sale. In 1911, Berlinul era deci decis să invoce ultima ratio, dacă argumentul Panther-ului nu ar fi fost chiar decisiv. Sacrificiile noastre erau, într-adevăr, penibile, deoarece noi abandonam teritorii care nu erau contestate, în timp ce Germania nu renunța decât la pretenții care nu erau justificate. Însă drepturile noastre asupra Marocului păreau la adăpost de o nouă ofensivă germană și, ceea ce era mai important decât orice, pacea era astfel salvgardată. Calmul imperturbabil al lui Jules Cambon, simțul clarvăzător în ceea ce privea compromisurile
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
sfârșit, într-o manieră ironică, sunt foarte actuale. Tema de inginerie genetică, întreținută cu cercetări pentru ameliorarea speciei, este translată, într-o cheie parodică, cu ambiție de pregătire a condițiilor pentru apariția geniului 2. Personajul principal, don Avito Carrascal, cu pretenții la cunoaștere științifică, "îndrăgostit de sociologie", aspiră să procreeze un geniu, idee în vogă la finalul secolului al XIX-lea. Problematica geniului, acest arhetip capabil să manipuleze viața umană cu voința de a pătrunde în cele mai adânci mistere ale
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
tatăl tău, care atâtea lucruri te-a învățat, să îți dea și educație? Educație? Da, educație. Nu știi ce e? Nu are loc în clasificarea genetică a științelor. Dar ce cetățean ești dumneata... Cetățean? Nu știu ce e asta. Și dumneata ai pretenții la Clarita? "Dar de ce nu îl bat... pentru ce nu îl bat... cum de nu-l bat...?" Și ajunge așa la intrarea în oraș. Deci, rămâne să-i trimtem ei litigiul, și cum va decide, așa va fi. Nu-i
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
alții propunând pe cel de industrie artistică. Fie una sau alta, arte industriale sau industrii artistice, faptul este că se merge la fuziunea ambilor termeni. Și pentru a ajunge la o așa fuziune, mai mult împiedică decât favorizează această arogantă pretenție a literaților, pictorilor, muzicienilor și dansatorilor de care se vorbește într-un mod aparte, că nu se confundă cu ceilalți lucrători. Dar când toți participă la același ghinion, când unii și alții se află ca subiecți în jugul capitalului și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
N ca în forma în care apare în această pagină: Neștiind să umplu această hârtie în mod științific, niciodată nu voi fi mai mult decât un biet scriitor, privit în republica literelor ca un intrus și dinafară din cauza unor certe pretenții de om de știință, și considerat tot un intrus în imperiul științelor din cauza pretențiilor mele de literat. Ceea ce atrage după sine dorința de promiscuitate. Și nu-mi servește la nimic să pun la punct neștiințificul, adică pe literații noștri, de ce
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]