1,478 matches
-
care se apleca să tundă o tufă de trandafiri. Iar asta e ultima noastră achiziție, Mănăstirea Lazaristă Peres. Davis arătă cu degetul în stânga, spre o clădire ce părea a fi pe jumătate biserică, pe jumătate fortăreață. Era modestă; fără clopotnițe pretențioase sau turle complicate, dar fiecare fereastră arcuită era împrejmuită de un șir de cărămizi, ca și cum ar fi fost întărită în eventualitatea unui asalt. Și era construită în întregime din piatra solidă, ternă, care predomina în tot orașul. Toate clădirile, casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
amenințat să-și mute marfa la un dealer newyorkez. —Americanii sunt și mai stricți în legătură cu asta decât suntem noi. În plus, situația nu era chiar atât de neagră. Henry păstrase niște vești bune, ca să înveselească apelul. Pentru articolele mai puțin pretențioase avea un plan, o modalitate de a scoate profit mai devreme. Nu, nu era înțelept să intre în detalii la telefon. Dar Henry știa exact unde vor merge acele tăblițe de lut. Și le va duce chiar el acolo. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
poveste. Părinții mei, Michael și Sara Freedland, împreună cu socrul meu, Michael Peters, au citit o schiță preliminară, dându-mi sfaturi prețioase pe parcurs. La Harper Collins, Jane Johnson e tipul de editor pentru care orice scriitor ar ucide: atentă, entuziastă, pretențioasă și cu un obicei obsesiv și constant de a fi corectă. Ea și Sarah Hodgson alcătuiesc o echipă extrem de capabilă. Trei indivizi merită mulțumiri speciale. Jonathan Cummings nu e doar capabil să scotocească după cea mai obscură sursă de informație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
prăjituri spre ușa barului Night of Joy. În întunericul care duhnea a whisky și mucuri de țigară, se cocoțară pe două scaune înalte de bar. În timp ce doamna Reilly își aranja cutiile cu prăjituri pe tejghea, Ignatius își dilată nările lui pretențioase și spuse: Pe cinstea mea, mamă, pute îngrozitor. Simt că mi se întoarce stomacul pe dos. — Vrei să ieși afară în stradă? Vrei să te-nhațe polițistu’ ăla? Ignatius nu-i răspunse. Pufnea pe nas cu zgomot și se strâmba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se duse spre gard ca să privească picturile în ulei, pastelurile și acuarelele atârnate de el. Deși stilul imatur varia de la un tablou la altul, subiectele picturilor erau oarecum asemănătoare: camelii plutind în vase cu apă, azalee torturate în aranjamente florale pretențioase, magnolii care arătau ca niște mori de vânt albe. Ignatius privi un timp cu furie picturile, de unul singur, deoarece doamnele se îndepărtaseră de gard, formând ceva ce părea să semene cu un pichete de apărare. Căruciorul stătea de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un sentiment care se câștiga treptat, decât unul care Înflorea brusc, la prima vedere, și apoi, că era În stare să iubească. De-a lungul anilor se obișnuise s-o iubească și-și găsise În ea măsura liniștii. Deși extrem de pretențioasă și de dificilă uneori, Rose rămânea Întotdeauna fidelă esenței ei, ușor de descifrat și previzibilă; era o hartă deschisă de energii și orice reacție posibilă a acestora Îi era familiară. Nu-l provoca niciodată, la fel cum nu Înfrunta niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Rose era exact opusul lui Kitty, În multe privințe. Kitty era Înaltă, subțire, blondă și europeană. Desert Rose era scundă, plinuță, brunetă și orientală. Kitty era deschisă și impulsivă, Desert Rose părea deschisă, dar acționa strategic. Kitty era de obicei pretențioasă și nerăbdătoare cu bărbații; Desert Rose era rezervată și părea de o infinită bunătate și Înțelegere față de ei, deși era o luptătoare de temut În adâncul său. Intențiile lui Kitty erau sincere și fățișe, cele ale lui Desert Rose erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
brusc Îngrijorată. — Ce faci? Nu te Îmbraci? Grăbește-te! Kitty stătea În picioare, fără să scoată un cuvânt. — Haide, petrecerea va fi minunată, zise ea strălucind. Lui Kitty nu-i surâdea deloc ideea de-a se găti pentru o petrecere pretențioasă, la care veneau o mulțime de snobi. — Draga mea țigancă, arăți uluitor, o să-l vrăjești pe Charlie În seara asta, zise Kitty optimistă. Doar că eu nu am chef să merg nicăieri. Du-te și distrează-te, eu rămân aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
m-am culcat cu peste o sută de bărbați, am comis toate greșelile care se puteau comite, prin urmare acum sunt expertă În materie de amor. Nu te-am mai auzit vorbind așa despre nici un tip și, cum te știu pretențioasă, dacă ți-a plăcut ție atât de mult, presupun că trebuie să fie foarte special, nu-i așa? — Da, zise Kitty, reținându-și lacrimile. Liniștește-te, n-ai de ce să-ți faci griji, zise Giulia calm. O să se culce cu cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și ospătarul-șef, un francez Înalt, slab, Îi pofti Înăuntru cu un zâmbet vag, ciudat, de cunoscător, de parcă nu ar fi intrat Într-un restaurant obișnuit, ci Într-o bibliotecă ocultă. Pentru Kitty era Încă unul dintre acele restaurante franțuzești pretențioase, În care oamenii de la mese arătau de parcă tocmai pierduseră milioane de dolari la ruletă, dar nu le păsa prea tare, pentru că mai aveau bani și oricum muriseră de mult. — Așteaptă puțin, zise Bill Blitz simțindu-i dezamăgirea. E un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
sănătoase sunt inexistente. Observarea psihiatrică se mulțumește să descrie această stare de spirit și să stabilească existența sa la degenerați și la isterici. Nordau afirmă că, influențați de misticism, artiștii falsifică realitatea în operele lor, schimbă sensul lucrurilor dând semnificații pretențioase și absurde cu iz de profunzime unor lucruri sau fenomene anoste sau lipsite de importanță. Așadar se exagerează în mod eronat până la paroxism banalități ce nu merită considerare. Forma logicei mistico-artistice este determinată de gradul de cultură, de informația posedată
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Mirabeau<footnote Mirabeau a contribuit la celebritatea lui Maeterlinck prin publicarea unui articol în revista Le Figaro în 1890, Max Nordau, op.cit., p. 427 footnote> , ne ilustrează efectele negative reflectate în artă, și implicit în cultură, ale misticismului fals și pretențios adoptat de unii diletanți care prin rea intenție și ignoranță contribuie la decadența artelor și a literaturii. 1.4. Psihologia ego-ului Fascinanta lucrare a lui Max Nordau ne subliniează faptul că una dintre cauzele degenerării artelor este exacerbarea ego-ului. Autorul
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
secolului al XIX-lea, ia ființă un curent de orientare neoclasică ce își ce se dorea a fi promotorul unei expresii artistice impesonale, descriptice, cizelate și ornamentate ce viza realizarea de obiecte de artă și peisaje exotice și o literatură pretențioasă, cultivarea formelor fixe de poezie (sonet, rondo, rondel etc), preamărirea vechilor civilizații (interferențiale și arhetipale), a religiilor și mitologiilor alături de elogiul adus podoabelor, nestematelor, metalelor rare. Parnasienii erau influențati de doctrina lui Théophile Gautier și de formula acestuia ”artă pentru
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
ideei de houmo universalis renascentist, o lărgire a viziunii artistico-creatoare, o extindere a granițelor cunoașterii la toate nivelurile conștientizate de om ca ființă inteligentă. În condițiile de plafonare culturală a prezentului, arta holotropică poate apărea ca având idealuri utopice și pretențioase. Este posibil. Mari curente culturale ale umanității, ce își propuneau atingerea unor scopuri similare, au eșuat. Sau poate că nu. Chiar dacă societatea de astăzi nu este o proiecție fidelă a concepțiilor ideatice ale marilor filosofi, a marilor oameni<footnote Sigmund
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
a fi ajuns cu atîta promptitudine se stinge de Îndată: mai multe sute de diavoli și-au ocupat locurile și alții continuă să apară, năvălind din toate părțile, ca huliganii la un meci de fotbal. Prinde frînturi din conversațiile lor pretențioase, cuvinte la modă precum telechinezie și sinergie. Tipii ăștia noi de stil corporatist Îl fac să rîdă, cum urmăresc ei fiece capriciu al modei, fluturîndu-și cozile lor tinere și tari și Își fac să lucească În lumină coarnele perfect lustruite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
am un talent pentru a fi actor. Însă fac tot ce pot ca să iasă bine, ceva frumos, atât pentru mine, cât și pentru colegi. Piesa se numește „Corabia nebunaticilor“. Eu am rolul unei deținute nebune care este o persoană sclifosită, pretențioasă și foarte cultă, foarte educată. Sunt trei nebune, doi nebuni. Fac diverse isprăvi. Corabia și ce-i acolo e pușcăria. Corabia e așa cum e, un loc mic. Regizorul, un băiat, mi-a dat rolul. Fac orice rol fiindcă n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
despre el: istoricii i-au consacrat un paragraf în istoria secolului XX” („Dama cu inima sgîriată“, în Contimporanul, nr. 74). Victime predilecte sînt genurile populare: melodrama, romanul de dragoste și cel de aventuri, dar și proza moralizatoare, „fabulistică”, psihologismul, intelectualismul pretențios. În Contimporanul, nr. 72, Sergiu Dan publică (pe jumătate de pagină) „prefața” absurdistă a unei proze intitulate „Rocambole. Mare roman de aventuri“, despre un caraghios Rocambole moldav, parvenit și cleptoman, precoce antrenat sexual printr-un incest cu sora sa; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un musafir străin, așa că presupun că o să comandăm mai multă carne. Ai grijă să ne servești ca lumea. — E o amenințare? Shōsuke își desfăcu prosopul din jurul capului și-și șterse sudoarea de pe față cu el. — Ia te uită ce clientă pretențioasă! — Se-nțelege. Nu știi că străinii nu mănâncă decât carne? — Bine, fie! Vă las mai ieftin. Treizeci și cinci de yeni... Își trecu limba peste vârful creionului și scrise comanda în registru. — Cum de vă vine un străin? — Nu ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
biblia Michelin. Avea un stil de a găti, creativ și complex, dar folosea produse tradiționale, specifice zonei, și, bineînțeles, naturale. O veche moară restaurată cu multă acuratețe, mobilier rustic, cufere și vechi unelte agricole, lumini de lumânare, serviciu impecabil, nimic pretențios - Îți serveau antreuri din carmangeria regiunii, șuncă de Colonnata, produse proaspete cumpărate direct de la producător. Antreul era servit pe un platou imens, practic ești deja sătul când vine partea cea mai bună: felul Întâi, al doilea, sosuri, dulciuri, totul stropit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
este că, spre deosebire de grosul întreprinzătorilor prozistici din promoțiile anterioare - șaizeciști, șaptezeciști, optzeciști -, debutanta sau debutanții de astăzi nu se mai opresc la exerciții, „momente și schițe“, textualisme cu suflu scurt, short-story, ci încearcă direct, din start, cea mai complexă și pretențioasă specie epică - romanul, de parcă s-ar fi maturizat dintr-odată, sărind peste bâlbâielile primelor încercări. Și, sine ira et studio, cu admirație și bucurie, trebuie să recunosc că unii dintre ei au izbutit s-o facă. Doina Ruști se numără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nu cred în rețeta lui Lars Von Trier din Dogville, spunea un student ciufulit, mi se pare artificială cu ostentație. - Acolo era vorba doar despre mesaj, nu era un film de divertisment, adăugase Giulia, dintr-o atitudine gravă și cam pretențioasă. Bun. Am stabilit că există diferențe nete între filmul de artă și filmul pentru toți. E clar că Dogville nu se încadrează în a doua categorie. - Totuși, Giulia, economia evidentă a filmului, filmările frontale, decorul convențional sunt stresante și antiartistice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-mi convin. Șotron, pititea ne jucam, Eu cu prietenii mei multe inventam Și rămâneam afară până târziu. Tot timpul copil aș vrea să fiu! Făt-frumos Făt-frumos din lacrimă Are acum o patimă O iubește pe Ileana Preafrumoasa Cosânzeana. Ea este pretențioasă Pe cât este de frumoasă. Ea îl cheamă, îl respinge Însă tot la ea ajunge. Și ca-n orice poveste Dau lumii de veste Că-n împărăție Nunta mare o să fie. Greuceanu Greuceanu a plecat La Roșu Împărat Pentru că a fost
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a unui alt fiu, Iuda. Acești frați, așa de apropiați ca vârstă, formau ei înșiși un fel de trib. Ruben, mereu cel mai mare și mai înalt, era tandru cu cei mai mici. Simon era un drac - frumos și arogant, pretențios și aspru - dar i se ierta totul datorită pistruilor. Levi era un șoricel timid și sclavul lui Simon. Iuda era un băiat tăcut, drăgăstos cu toată lumea. Era mai deschis la ten decât ceilalți frați și Iacob îi spunea Leei că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
involuntară de dezgust, Îl pîndea pe Pierric care se agita Într-un mod Încă și mai dezordonat decît de obicei. Își legăna frenetic capul mare, cuprins de o excitație neobișnuită. Cu stîngăcie, labele lui mari traseră dintr-o ascunzătoare de sub pretențioasa placă de marmură de pe căminul din living o cutiuță de tablă. O vîrÎ printre cîrpele pe care le ținea În brațe și o șterse spre scara care ducea spre camerele de dormit, mormăind de nerăbdare. Ca un păianjen, Yvonne ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care a făcut Cambridge-ul, nu poți să cobori ștacheta. — Și de unde-i iei ? întreabă cu aviditate o femeie roșcată. Există o agenție care se ocupă cu asta ? — Se numește Oxbridge Housekeepers, spune Guy, punându-i o tartă în față. Foarte pretențioasă. Nu primește decât candidați care au fost șefi de promoție. — Dumnezeule mare ! Roșcata rămâne cu gura căscată. — Eu, pe de altă parte, am făcut Harvardul, continuă. Așa că eu lucrez pentru Harvard Help. Motto-ul nostru este: „Pentru că asta e menirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]