872 matches
-
și caimacam în lipsa voievodului plecat în campanie militară, era "atotputernic" în țară. După suirea pe tron a lui Gheorghe Duca, om de casă al cantacuzinilor și adversar al bălenilor, construcția la biserică este probabil oprită, iar Hrizea vistiernicul ia drumul pribegiei. Lucrările sunt reluate în anul 1675, când domnitorul Gheorghe Duca detensionează relațiile dintre familia Cantacuzino și familia Băleanu, arbitrând înțelept conflictele. Drept dovadă este atestarea din nou ca mare vistiernic a lui Hrizea Caridi. De altfel, în această perioadă, mai
Biserica Vintilă Vodă din Popești-Leordeni () [Corola-website/Science/300765_a_302094]
-
Ieromonahul, originar din "Dejani", slujitori la prestolul schitului. Incontestabil este că cei aproximativ 4 km, câți sunt între sat și schit, au fost bătuți de atâta amar de popor, mai degrabă de nevoie decât de voie, într-un fel de pribegie confesională determinată de brutalele presiuni exercitate asupra creștinilor ortodocși din "Dejani" de către autoritățile politico-religioase ale vremii. Probabil că refuzul de schimbare a credinței strămoșești a fost cauza acestui masiv aflux de credincioși înspre schitul ortodox din geana muntelui, ținând cont
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
Poporului l-a condamnat în contumacie, prin Sentința nr. 2/4 iunie 1945, la "detenție grea pe viață și degradare civică pe timp de 10 ani, pentru crima de dezastrul țării, prin crime de război". Obosit, după trei ani de pribegie, și convins că după încheierea păcii de la Paris rejudecarea lui se va face mai puțin pătimaș, pe 24 mai 1947 l-a convins pe preotul Ion Sămărghițan, gazda sa, să-l anunțe pe jandarmul satului că se predă. Este adus
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
Doamna (citată și cu numele de Catherine Salvarezzo, n. ? - d. 1590 Tripoli, Liban) a fost soția domnitorului Alexandru al II-lea Mircea și mama lui Mihnea al II-lea Turcitul. L-a cunoscut pe Alexandru al II-lea în timpul pribegiei acestuia la Constantinopol și s-au căsătorit în 1558, la Peră. era de origine italiană și provenea dintr-o familie catolică. Atunci cand soțul său a fost înscăunat Domn, a fost nevoită, că Doamna a Țarii Românești, să treacă la ortodoxism
Ecaterina Salvaresso () [Corola-website/Science/299777_a_301106]
-
pasă, care a refuzat revenirea pe tron a lui Radu Șerban. În timpul acestei domnii, Radu Mîhnea a fost susținut de o grupare boiereasca filoturcă, formată din levantini împământeniți în 1611. Tabăra antiotomană reprezentată de susținătorii lui Radu Șerban, plecat în pribegie în septembrie 1611, a reacționat încă din toamna anului, prin "complotul stolnicului Bărcan". Circa 8-9 mari dregători și mulți alți dregători mijlocii și mici urmăriseră readucerea pe scaun a lui Radu Șerban, insă Radu Mîhnea a fost avertizat de Gabriel
Radu Mihnea () [Corola-website/Science/299295_a_300624]
-
renunțat la cariera militară și a venit în București unde a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. În 1943 a fost numit atașat de presă al ambasadei românești din Croația. Atunci a început lungul drum al pribegiei sale, trecând prin Austria în Germania, unde s-a refugiat 1944, pentru ca în 1948 să se stabilească în Franța, unde a publicat circa 40 de volume. În exil fiind, a urmat studii de teologie la Heidelberg, astfel că în 1963
Constantin Virgil Gheorghiu () [Corola-website/Science/298899_a_300228]
-
nedecis. Ștefan a rămas pe tron în timp ce adversarii au părăsit țara cu pierderi foarte mari. De altfel, în evul mediu, atunci când un domnitor pierdea o luptă în propria țară, ori era ucis, ori era alungat peste hotare, și pleca în pribegie. La sfârșitul domniei sale, independența Moldovei era nesigură, din cauza pericolului turcesc. Pentru a poteja independența țării, Ștefan a fost nevoit să le cedeze turcilor Chilia, Cetatea Albă (principalele porturi ale Moldovei) și Insula Șerpilor. Urmându-i domni mai slabi, ce s-
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
evenimente festivalice când evreii făceau pelerinaj la Ierusalim. În timpul sărbătorii de "Sukkot" (סוכות) evreii ies din casele lor și locuiesc timp de șapte zile în niște umbrare sau colibe construite după reguli stricte, în amintirea celor patruzeci de ani de pribegie în deșert. În timpul celor șapte zile ale sărbătorii Paștelui פסח (Pessah) (în amintirea ieșirii din Egipt מצרים) nu se mănâncă pâine dospită din cele cinci feluri de cereale, ci numai „pască”, pâine nedospită (în ebraică "mața" מצה). Iom Kippur (יום
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
tuturor subalternilor săi, în Catedrala „Sfânta Treime” de la Blaj. Aceasta se întâmpla în perioada când soarta războiului nu era încă decisă și armatele de ocupație germane se aflau încă, la București, iar guvernul român se afla tot la Iași, în pribegie. Generalul român Constantin Prezan a trimis la Blaj primul avion al Marelui Cartier Român, întrucât acolo se afla cel mai sigur loc de aterizare din Transilvania, sub apărarea gărzii naționale române, al cărui comandant spiritual era vicarul general capitular dr.
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
a găsit aproape intact. s-a născut la data de 2 august 1913 în satul Valea Glodului din comuna Vulturești (județul Suceava), într-o familie numeroasă, primind la botez numele de Ioan Argatu. Familia sa fusese silită să plece în pribegie din Maramureș, în secolul al XVIII-lea, pentru a-și păstra credința ortodoxă strămoșească după distrugerile generalului Bucov. Tatăl său, Alexandru, a fost, timp de 16 ani, primar în comuna Valea Glodului, iar după ce a rămas văduv și și-a
Ilarion Argatu () [Corola-website/Science/308546_a_309875]
-
Mihnea voevod și Io Vladul voevod și Io Milos voevod și Io Petru voevod și Io Mihnea voevod și pe fiul din inimă al domniei mele Io Mihnea voevod [...]" . S-a nascut probabil în Transilvania, unde tatăl său era în pribegie cu familia, în așteptarea momentului prielnic să ia tronul. Despre viața de dinainte de domnie există două versiuni, ambele relatate chiar de Alexandru însuși. În primă, păstrată în cronică pictată de la Mănăstirea Bucovăț, mărturisește că a luat domnia la 40 de
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
ieșit răposatul Petru voievod (Petru cel Tânăr, 1568 "n.a.") din Țară Românească și când am stat domnia mea domn a toată Țara Românească" . În textul unei pisanii puse pe o fântână din Ocnele Mari este consemnat că "[...] am fost in pribegie în Țară Arăpeasca 20 de ani si in Alep 14 ani, ca într-o închisoare [...]" Mai probabilă, în opinia istoricilor, este însă cea de a doua versiune căci, la Constantinopol o cunoaște pe doamna Ecaterina Salvaresso, de origine italiană, cu
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
voievod, ca să slujească domniei lui pentru drepte sate și ațigani și pentru dreptele lor averi ... s-a întâmplat tăierea tuturor boierilor și rea moarte de către răposatul Alexandru voievod. Astfel, câți boieri au rămas ne tăiați, iarăși li s-a întâmplat pribegie peste munți.”" . În toamna anului 1570 este consemnata o luptă cu un pretendent necunoscut (A.D. Xenopol presupune cu îndreptățire că ar fi fost vorba de o încercare de revenire pe tron a lui Petru cel Tânăr) care are drept urmări
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
etc. Toate compozițiile care au ca tematică viața țiganilor au în ele ceva trist, dar melodios. Sunt ca niște cântece de inimă albastră, întregul colorit are dominată albastră cu întrepătrunderi de roșuri închise și movuri care-și susură aleanul. Această pribegie care se dezvăluie privitorului, face să se înțeleagă simpatia pictorului pentru oamenii care sunt nevoiți să-și câștige traiul din îndeletnicirile mărunte. Prin tematica militară, Octav Băncilă a înfățișat în opera sa ostilitatea țărănimii față de serviciul militar precum și față de viața
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
etc. Toate compozițiile care au ca tematică viața țiganilor au în ele ceva trist, dar melodios. Sunt ca niște cântece de inimă albastră, întregul colorit are dominată albastră cu întrepătrunderi de roșuri închise și movuri care-și susură aleanul. Această pribegie care se dezvăluie privitorului, face să se înțeleagă simpatia pictorului pentru oamenii care sunt nevoiți să-și câștige traiul din îndeletnicirile mărunte. Octav Băncilă a pictat numeroase vrăjitoare, ghicitoare și cărturărese după cum erau ocupațiile femeilor sau spoitori după cele ale
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
iar pe partea vestică se afla turnul clopotniță împreună cu un alt sir de chilii de-o parte și de alta a acestuia. Familia Cantacuzino s-a stabilit în Țările Române în primele decenii ale secolului XVII, după ce au luat drumul pribegiei, odată cu căderea Constantinopolului în mâinile turcilor. Reprezentantul cel mai de seamă al familiei a fost Șerban Cantacuzino, care alături de ceilalți frați ai săi s-au implicat activ în viața politică. La anul 1675 în fruntea familiei se afla Șerban Cantacuzino
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
o mănăstire în șesul Bahluiului , pe un loc dăruit de către domnitorul Petru Șchiopul. Perioada de construcție a mănăstirii este datată în acest interval, în lipsa pisaniei și a altor documente, plecând de la faptul că hatmanul Balica a revenit în Moldova din pribegie în 1583 (după revenirea pe tron a lui Petru Șchiopul) și de la menționarea într-un act că hatmanul Balica era deja mort în 1586. Balica era descendent din marea familie a boierilor Buzești din Țara Românească, fiind fiul pitarului Gherghina
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
Vintilă comisul. Cronica mai menționează că ei au fost și torturați pentru a dezvălui unde sunt banii și bijuteriile ascunse pentru a fi vărsate la tezaur. În urma acestui măcel, o parte din marea boierime și rudele celor uciși pleacă în pribegie în Transilvania și Ungaria, unde se coalizează și încearcă în două rânduri să-l răstoarne de pe tron. Prima încercare a reprezentat-o bătălia de la Periș, din 24 august 1546, când oastea boierilor pribegi a fost atacată prin surprindere și nimicită
Mircea Ciobanul () [Corola-website/Science/302518_a_303847]
-
rânduri să-l răstoarne de pe tron. Prima încercare a reprezentat-o bătălia de la Periș, din 24 august 1546, când oastea boierilor pribegi a fost atacată prin surprindere și nimicită de . La începutul lui 1548 are loc o nouă plecare în pribegie a boierilor rămași în țară, în frunte cu: Stoica stolnicul, Vintilă vornicul, Radu marele logofăt și Pârvu postelnicul. În aceste condiții se produce o regrupare a boierilor pribegi și în același an are loc a doua confruntare. Având în frunte
Mircea Ciobanul () [Corola-website/Science/302518_a_303847]
-
admiratoare. Singurul document de căsătorie pe care a rămas înscris numele său este certificatul de cununie al surorii sale, unde a fost martor. După cununia religioasă a acesteia, eveniment datat la 1 decembrie 1946, anul următor, Moscopol a luat drumul pribegiei. Marele interpret Gică Petrescu a afirmat în 1993 despre Jean Moscopol că: După încheierea celui de-al doilea război mondial Moscopol s-a împotrivit sistemului politic instaurat la București. Pe vremea în care românii învățaseră să tacă pentru a nu
Jean Moscopol () [Corola-website/Science/302639_a_303968]
-
s-a așezat că un ghimpe împotriva mai marilor vremii. A compus balade și cuplete anticomuniste în care îi îndemna pe români să nu-și piardă speranța. Nu ierta pe nimeni. A scăpat ca prin minune nearestat. A luat drumul pribegiei în 1947, plecând la Paris, ajutat de actrița Elvira Popescu. Din Franța a plecat la scurt timp în Germania, unde a fost colaborator al postului de radio Europa Liberă. În țară, cenzură a vrut să-l taie din amintire și
Jean Moscopol () [Corola-website/Science/302639_a_303968]
-
prinși și judecați pentru răzvrătire și indemn la nesupunere fată de legile tării. Bătrânul centagenar a fost tras pe roată în acel loc, iar acei câțiva țărani din împrejurimi care îl însoțeau au fost spânzurați. Unele răscoale și mișcări de pribegie au avut loc pe toată frontiera, până în 1783, când împăratul Iosif al II-lea a permis și ortodocșilor să facă parte din regimentele de grăniceri. Această situație tulbure a țării fusese favorizată și de faptul că, după moartea episcopului Dionisie
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
născută în urma căsătoriei incestuoase a acestuia cu mama sa, Iocasta. A fost soră cu Ismene, Eteocles și Polynices. După ce oracolul i-a dezvăluit lui Oedip crima și incestul săvârșit, acesta s-a pedepsit scoțându-și ochii și pornind orb în pribegie. și-a însoțit tatăl, devenit cerșetor. După moartea lui Oedip, s-a întors la Teba, unde a aflat că cei doi frați ai ei muriseră în luptă, ucigându-se reciproc. Încălcând porunca tiranului Creon, care interzisese ca Polynices să fie
Antigona () [Corola-website/Science/303300_a_304629]
-
oct.1955 până în aprilie 1956. În 1959 i se înscenează nereguli financiare pentru a fi scos abuziv din monahism și pentru a i se interzice să slujească la altar (post-mortem, în 1998, se revine asupra deciziei din 1959). A urmat pribegia la București, unde a fost tot timpul ținut în marginalitate. Cu cele două licențe ale sale, una la Belle Arte și alta la Teologie, n-a fost admis decât că muncitor pictor bisericesc, până când e pensionat în 1968 cu o
Arsenie Boca () [Corola-website/Science/302966_a_304295]
-
cu scopul trimiterii acestora în Țara Românească. Toate lucrările ar fi fost încărcate în niște lăzi pentru transport. Lăzile conțineau din spusele lui Jianu: celebrele (?) tablouri făcute la Paris, portretele revoluționarilor din Ardeal, schițele făcute la Semlin și peisaje din pribegie. După descrierea acestei donații, Jianu a explicat motivația lui Iscovescu, motivație care era de natură testamentară orală care cuprindea sentimente patriotice și exaltări revoluționare. Dan Grigorescu în mod diferit de Jianu a menționat faptul că Aman ar fi venit la
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]