881 matches
-
ton de scuză. Îmi pare foarte rău, știu că asta a însemnat și mai multă muncă pentru tine. Însă am avut brusc revelația faptului că Michael este cel care ar trebui să ne căsătorească, și nu un străin oarecare. Suntem prieteni vechi, are calificarea de a face asta - așa că asta mi s-a părut cea mai normală situație. Și, evident, Luke a trebuit să-și găsească alt cavaler de onoare... — Dar să vă răzgândiți cu trei săptămâni înainte de nuntă! Să știi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fi invitat... — Becky, nu te obosi, știu foarte bine ce faci. — Mă mărit! zic, sforțându-mă să-mi iau un ton cât mai lejer. Nu e o ghicitoare cu premiu! Se vede din elicopter. Știu foarte bine ce faci. Am prieteni în Surrey. Care m-au informat. Îmi întâlnește privirea cu o expresie victorioasă în ochi și simt că mă ia cu fiori pe șira spinării. Nu. Te rog, nu. Nu acum, când am reușit să ajung până aici. Cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
proverb șvab <endnote id="(83, p. 98)"/> ; „Atâta timp cât sunt evrei,/ Lumea este plină de diavoli./ Dacă lumea ar fi golită de evrei,/ Nu ar mai exista diavol” - recitativ din sudul Austriei <endnote id="(83, p. 98)"/> ; „Evreii și băcanii sunt prieteni cu Diavolul” - proverb german <endnote id="(3, p. 62)"/> ; „Evreii sunt creștinii Diavolului” - proverb german <endnote id="(3, p. 62)"/> ; „Crezuse că-l apucase pe evreu de barbă [sau de picior], dar Îl prinsese pe Diavol de coarne” - proverb polonez
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de mai sus și condițiile de locuit în care stau mă opresc din zbor. Nu ți-am scris căci n-am avut timp și nici vești frumoase. Nici acum nu am și regret că îți scriu lucruri cam triste. Am prieteni puțini și întotdeauna am avut puțini. Dar pe aceștia îi stimez și nu mi s-a întîmplat vreodată să-i privesc altfel. De aceea te rog să nu gîndești că te-aș putea privi altfel. Ceea ce regret, e că nu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
rus mediocru de tipul flaubertian épicier (genul care Îl admira pe Pușkin pentru oribilele librete ale lui Ceaikovski, plângea la opera italiană și era fermecat de orice tablou care spune o poveste); dar Nesbit și snobii intelectuali care-i erau prieteni vedeau În el un fel de patron și promotor sensibil, cu suflet de poet, al celor mai noi curente din artă și arborau un zâmbet superior când Încercam să le explic că legătura Între o politică progresistă și arta progresistă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nedrept. Întâmplarea face să cunosc bine împrejurările în care s-a produs despărțirea de cea pe care scriitorul o numește în carte Xenia și de soțul ei. Știu cât de triști au fost aceștia pentru că, deși continuau să-i fie prieteni, nu s-au mai putut înțelege cu el. Obiectivitatea i-ar fi impus lui Valeriu Cristea să admită că adversarii lui nu aveau numai păcate, ci își aveau și ei argumentele lor. Numai că dacă autorul unei cărți de felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cea de pe Cruce Și pe tine te-a salvat! 16.06.2005 Cugetări adâncite auzite de mine în timp Să fugi de păcat că de șarpe. Să iubești Adevărul. Să grăiești numai Adevărul. Să ierți greșelile aproapelui. Să-ți faci prieteni numai cei ce iubesc Adevărul. Cei ce se potrivesc - Des se întâlnesc. Să fii grabnic la auzire. Să fii zăbavnic la grăire. Ai două urechi de auzit. Ai o limbă de vorbit. Ascultarea este baza virtuții. Să te grăbești să
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mă mai interesa nimic. Puteau să ia și să distrugă tot. Atunci, în acele momente, credeam că mai pot fi oameni care văd în mine o femeie inofensivă și speriată și nu un dușman al poporului. Gândeam că mai am prieteni care să mă ajute să plec din comună, credeam că am lăsat loc de bună ziua, așa cum adeseori îmi spunea contabila. Se pare că nu mai era loc de omenie. Eram dușmanul de moarte al poporului. Eram un Ceaușescu foarte mic
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
crâșmă. M-a recunoscut, mi-a cerut niște bani, mi-a spus că fata are trei copii, unul "nu-i cam reușit", că lucrează la un atelier. "N-a avut noroc, sărăcuța. Și ce frumoasă era, pe vremea când erați prieteni, la Gura Raiului... dacă nu am avut mijloace s-o dau la carte, mai departe. Și m-au dat afară... Cică beam, molfăia moșneagul. Fiecare cu soarta lui... dumneata, te văz, te știe lumea, domnule încoace, domnule încolo." * Mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de la sine, pe nesimțite.Cărțile îți pot deveni cei mai buni prieteni. - Mulțumesc ! N-am nevoie ! Eu am deja prieteni și- mi place să mă joc împreună cu ei. Nu vreau alți prieteni. - N-ai dreptate, Cătălina. E bine să ai prieteni de joacă, dar e bine să ai prieteni și pentru suflet și pentru minte.Astfel de prieteni îți pot deveni cărțile. Ia încearcă! Citește din această carte și, dacă nu-ti place, poți să nu mai vii niciodată in regatul
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
cei mai buni prieteni. - Mulțumesc ! N-am nevoie ! Eu am deja prieteni și- mi place să mă joc împreună cu ei. Nu vreau alți prieteni. - N-ai dreptate, Cătălina. E bine să ai prieteni de joacă, dar e bine să ai prieteni și pentru suflet și pentru minte.Astfel de prieteni îți pot deveni cărțile. Ia încearcă! Citește din această carte și, dacă nu-ti place, poți să nu mai vii niciodată in regatul meu.Te rog, nu mă refuza! Am luat
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
primar În comună. Am zis că nu-i de mine și m-am dus Înapoi la Întreprindere; n-am vrut să plec de la lucru. Ați avut activitate politică după ’89? Păi, după ’89 tot țărănist am rămas. Și-acuma am prieteni la sediu... Privind În urmă, aveți regrete sau resentimente față de tot ceea ce ați trăit? Soarta omului n-o poate schimba nimeni, asta-i părerea mea, așa că n-am ce să regret... Ați face la fel acuma? Păi, tot la fel
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că a fost coleg cu mine de clasă la Liceu’ Comercial la Craiova. El nu și-a dat seama după nume că eu sunt, dar când m-a văzut: „Bă, Costică! Nu mi-am dat sama că ești tu!”. Eram prieteni În liceu... Zice: „Uite bă, ce să facem!? Trebuie să vă fac dosar!”. A rupt declarația lu’ Gherghișan care i-o luase. A rupt un dosar și l-a băgat În diplomatu’ lui, c-avea un diplomat mic, și mi-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
scriitor, dar nu-i o conștiință cristalizată”. Și-atunci, ce valoare mai are prima judecată critică? *Eu nepoetul încerc să înstrunez: „Cerul dacă e înnorat, ochii mei cum să strălucească? / Cîmpul dacă-i pustiu, inima cum să nu-mi tresară? / Prietenii dacă-s rari, neliniștea cum să nu mă-mpresoare? / Anii dacă-s tîrzii, nostalgia cum s-o alung?...” *Care-i „lumea mea”? Cui îi sînt util și cu cine mă simt pe deplin solidar? Nu o dată am sentimentul că am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vază În partid și față de narcisismul său, eu fiind om În vârstă preget să mă plec În fața sa. Totuși l-am rugat pe E. Serghe și pe N. Carandino să-i vorbească În chestiunea ce vă preocupă. Ei Îi sunt prieteni și poate vor obține măcar relații asupra textului francez al Surâsului Hiroșimei, dacă se află sau nu În posesia sa și firește, dacă e dispus să scrie câteva rânduri „in memoriam” pentru Lucreția Andriu (Neacșu). Cum vedeți, ceea ce am obținut
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
exemplar. Aș dori să le cunoască și dl. Prof. V. Popa, care lucrează și dânsul la o monografie, pare-mi-se a liceului „N. Gane” sau așa ceva. D-sa Îmi cere din când În când unele informații. Cred că sunteți prieteni și colaborați, astfel că rugămintea mea nu Vă va cădea greu, afară de osteneala, pentru care Vă rog să mă iertați (Dar, ați scris, că plimbarea nu Vă supără, ci dimpotrivă). Doi profesori din Pitești scot un volum bio bibliografic al
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ales această expresie exasperase, se pare, artistul. Radu Petrescu ar fi avut, după spusele unor intimi aflați În preajmă, o reacție „fără măsură”. Era imposibil să i se recitească elogiul, să fie convins că este un elogiu. Degeaba Îi reaminteau prietenii paragrafele elogioase din cartea de care nu mai vroia să audă. Nici măcar o frază care, luând În considerare „condițiile În care s-a produs”, proclama volumul lui Radu Petrescu o „Cartă a drepturilor scriitorului” nu avusese efect liniștitor, deși subtextul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sau de conducerea redacției... În contextul oficial al confruntării cu revistele național-socialiste, România liberă era Însă cu totul altceva. Părea un scut, Într-o vreme când toate scuturile se cam găuriseră. Grăitoare reacția lui Paul la moartea lui Preda... Fuseseră prieteni, Preda Îl și folosise ca model pentru câteva personaje. Paul refuza, Însă, isterizat, fie și cu acest funebru prilej, orice solidarizare cu „stânga legionară”, cum spunea (adică Preda, după Delirul?). „Succesiunea la Cartea Românească?... Ce am putea noi Întreprinde? Cine
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Island New York, 16.11.1992 Main Street 555 - # 502 NY 10044 - New York Dragă Domnule Norman Manea, A fost o surpriză la sfârșitul concertului New American Orchestra (În jurul expoziției Magritte), atunci când l-am felicitat pe dirijorul Botstein, să aflu că sunteți prieteni. Surprizele În legătură cu Dvs. au fost multe și plăcute În ultimul an. La Chicago, În luna martie, cineva mi-a dat să citesc În New Republic eseul Dvs. „Happy Guilt”. Vara, În România, Nina Cassian mi-a povestit despre cartea Dvs.
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
altfel, supraîncărcată de obligațiile pe care mi le impunea rolul de „gazdă”, ca Însoțitor al dirijorului american Leon Botstein, președintele Colegiului Bard, unde predam de aproape un deceniu. Pe Zigu l-am sunat totuși cu puțin Înainte de plecare. Nu fuseserăm prieteni, ci, mai curând, prieteni ai unor prieteni. Astfel de implicită asociere asigura simpatie și solidaritate, fără să tensioneze efectiv comunicarea. Un avantaj la care se adăuga structura sa rațională, echilibrată, ca și alertețea cu care funcționa, nu totdeauna la vedere
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din Lagărul de la Miercurea Ciuc, corul de la Buchenwald condus de fratele acestuia, corul lui Cubicec de la Rostock, corul școlar de la Sf. Sava sub bagheta profesorului Cerchez. Toate cântecele bătrânești, doinele, romanțele întâlnite și învățate pe frumoasele cărări ale tinereții îmi erau prieteni acum la nevoie. După vreo două săptămâni ușa a fost deschisă larg și locotenentul a apărut singur pe platforma scărilor care coborau la parter. Eu încercam să mă acomodez cu slaba lumină ce venea de afară, iar el, uitându-se
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
mi-am zis. Dar de ce mi se întâmplă mie numai lucruri ieșite din comun? Cu ce-am greșit pe lumea asta? Nu sunt decât un Computator amărât și singuratic. Nici ambițios, nici carierist, nici lacom. N-am familie, n-am prieteni, n-am iubită. Strâng bani și-atât. Computatorii câștigă bine, recunosc. Când o să mă pensionez, vreau să învăț violoncelul sau limba greacă. Îmi doresc o bătrânețe liniștită. De ce trebuie să am eu parte de unicorni, de desonorizare și de alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nimic, mi-am zis. E egală cu zero. Gol total. Ce-am făcut eu până acum? Nimic. Am făcut pe cineva fericit? Nu, pe nimeni. M-am ales cu ceva? Cu nimic. N-am casă, n-am familie, n-am prieteni. Nici măcar ușă n-am. Nici de erecție nu sunt capabil. În curând voi rămâne și fără slujbă. Până și lumea aceea pașnică pe care mi-o imaginam la sfârșitul carierei - violoncelul și limba greacă - se confrunta cu o criză. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
prin învârtirea acestuia se producea curentul electric. — Deci e vântul, am zis eu. Bărbatul a încuviințat. M-a luat apoi de mână și am pornit spre intrare. Era cu jumătate de cap mai scund decât mine. Mergeam alături de parcă eram prieteni de-o veșnicie. Când a văzut-o pe bibliotecară, a dat ușor din cap în semn de salut. — Bună ziua! zise ea. — Bună ziua! răspunse el. Ne-a condus spre un loc unde vâjâitul nu se auzea atât de tare. Era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
casa, tendința de a acumula bunuri. Ei au abilități bune de a relaționa cu ceilalți și de a munci. în plus, ei știu să se joace, practică sporturi și își iau cel puțin o lună de vacanță pe an. Au prieteni, unii dintre ei menținându-se ca prieteni încă din copilărie sau din liceu. între 25 și 55 de ani, ei sunt activi, harnici la locul de muncă, pentru ca la 55 de ani să aprecieze mai mult viața de familie și
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]