5,997 matches
-
aceea densă În care ploua cu Împunsături de spadă: La corral-ul de comèdii se Înghesuie turbați, ținând poarta sub asedii ca să intre făr’un sfanț. Ciudat caracter și ăsta-al nostru! După cum avea să scrie cineva mai târziu, a Înfrunta primejdii, a te bate, a sfida autoritatea constituită, a-ți expune viața sau libertatea sunt lucruri care s-au petrecut peste tot În lume pe motiv de foame, ambiție, ură, desfrâu, onoare ori patriotism. Însă a pune mâna pe spadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Și se bătea, Într-adevăr, ca diavolul care era, cu toledana În mână, fără ca șchiopătatul lui să-l Împiedice câtuși de puțin, gândindu-se fără doar și poate la strofa pe care o va compune dacă ieșea basma curată din primejdia aceea. Ochelarii Îi căzuseră pe piept și atârnau de șnurul lor, alături de roșia cruce de Santiago; și ataca feroce, asudat, cu toată țâfna lui teribilă pe care și-o rezerva de obicei pentru versuri, și care, În Împrejurări ca aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
viața unui anume călător englez pe care un camarad de-al dumitale era gata să-l omoare? Alarmă. Fuga la arme În răpăit de tobe și stridențe de trâmbiță, gândi Alatriste. Întorsătura aceea a discuției cuprindea În ea mai multă primejdie decât o incursiune nocturnă de-a olandezilor când el tercio dormea dus cu capul pe fasciile pregătite pentru asaltul de a doua zi. O conversație ca asta Îl duce pe om drept cu grumazul În colanul funiei de cânepă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și într-a mea, și am numărat atât momentele morții, cât și pe cei propriu-zis morți. Nu este un lucru simplu, căci se poate ca mulți să fi fost salvați în ultimul moment, iar alții, care par să fie în afara primejdii, să fie de fapt muribunzi. Pentru a nu mai vorbi despre oastea Faraonului, care s-a înecat în Marea Roșie! Iar pe urmă alții sunt înviați din morți. în același timp, e limpede că suma depășește șapte mii de persoane. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lui de intelectual, nu găsise de cuviintă decât să zâmbească amuzat și vesel, când ea îl gratulase așa pe mess. Da, “mama lui de ziarist”, asta era, ce altceva? Îi putea fi deja recunoscător lui Arm, că-l scăpase de primejdia de-a deveni un tip mult prea sobru și serios pentru vârsta lui. Da, e simpatică, și are un nu știu ce, care m-a dat gata..., se trezi iar perorând Bart. Se opri și zâmbi în singurătatea locuinței și a vieții
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
în bătaia puternică a vântului, iar viața părea să-i atârne de un fir de păr. Soarta se arăta binevoitoare, era blândă, nu împinsese lucrurile înspre o dramă nemeritată și foarte greu de îndurat de sufletul unei mame. Acum, că primejdia cea mare trecuse pentru sora sa, Crăița o tachina în fel și chip, de câte ori venea în vizită - și uneori se întâmpla să dea buzna în salon și de câte trei ori pe zi , iar Mădă zâmbea înveselită și îi răspundea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Maimarii cetății nu mă respectă, dar mă caută și încearcă să fie amabili. Grija lor - să nu mi se întâmple ceva - este neclintită. Șapte războaie le-am petrecut în chilia oarbă și surdă. Nici o fereastră pe unde să pătrundă vreo primejdie sau vreo veste. Totul e tăcere: chiar și străjerii Caligrafului sunt, prin tradiție, muți. Pentru a nu înnebuni de singurătate, mi se pregătesc, din vreme, cărți rare și, pentru cel puțin un an, cele necesare scrisului. E nevoie de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
un exercițiu de supraviețuire. Chiar dacă nu sunt supus unor amenințări directe (nici un oștean advers nu va încerca să ucidă Caligraful), pericolul există și vine, după cum se poate observa, nu din afară, ci din lăuntru. Grija ce mi se arată, iată primejdia cea mare! Nu e chip să mă sustrag; nici un Caligraf nu a reușit așa ceva vreodată. Va trebui deci să mă pregătesc. Lucrurile pe care le voi lua cu mine sunt puține. Dacă îmi va lipsi ceva, voi primi degrabă, regula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
la tăbăcar. Apoi a tocmit un cojocar să-i coasă din ea cușmă pentru iarnă. Îi venea bine Vânătorului de lupi albi căciula. O purta nițel într-o parte: asta îl făcea să pară și mai semeț. Căciula era semnul primejdiei și stăpânul ei avea grijă să nu o lepede, parcă i se lipise de cap. Când saluta, o atingea ușor cu mâna. Vânătorul de lupi albi trecea pe Strada Mare drept, purtându-și pe creștet trofeul. Era mai bine, ziceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
o cartușieră doldora. Nu mai întrezărise de când se știa un asemenea prăpăd. Niciodată - în alte părți - nu apăruseră atâtea vulpi. Știa că lupii albi, după ce luau în stăpânire o pădure, le stârpeau până la una. Doar fuga le scăpa dacă simțeau primejdia la vreme. Și lupii obișnuiți părăseau, pentru un timp, locul. Vânătorul ieșea în marginea târgului și, folosindu-se de un ochean, ca marinarii, privea în zare ceasuri în șir, până îl dureau ochii. Terenul era denivelat, numai coline. Cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
că iarna grea le mânase spre așezare. Duminică, la ceasul când lumea se pregătea să intre în biserică, Vânătorul de lupi albi, proțăpit în ușă, și-a ținut propria predică. „Nu e vreme de pierdut!” le-a zis celor adunați. „Primejdia e mare: o zi, două, și lupii vor da buzna! Vânătorii - cam puțini - împreună cu cei patru jandarmi să se aleagă doi câte doi și, necontenit, să vegheze la hotarul de miazănoapte! Acolo, mereu, să ardă focuri! Cei în putere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
să-l cheme pe Vânător la post. Cine era el să hotărască reguli? Să le dea ordine? Nu făceau și așa destulă gardă? Oricum, îl aveau pe suspect sub ochii lor. Până la prânz au fost stabilite străjile și semnalul pentru primejdie: după primele împușcături urma să se tragă clopotele, să se afle cu mic, cu mare și să se ferească. Iar bărbații să apuce furci și topoare și să umble în grupuri pe străzi, pentru a nu lăsa loc să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
răgușit, Donna Iulia se apropiase, îl auzea bine. „Dintr-acolo vor coborî!” a zis acesta, apoi s-a întors spre ea, salutând-o. Donna Iulia i-a spus că lupii vor veni sigur. Pentru că îi chema el. Bărbatul a râs. „Primejdia s-ar putea să trezească de-a binelea târgul ăsta adormit!...” Donnei Iulia nu i-au plăcut spusele lui, altceva ar fi dorit să audă. „Nu orice trezire aduce bine”, a zis. Vânătorul nu a auzit-o. Când Donna Iulia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
înțelegere nici Dumnezeu nu are! Nu te pune cu puhoiu’!” Dezmeticit oarecum, Ceasornicarul a luat-o mai domol. După care a sărit iar la beregată, turbat. „Oameni buni, târgul nu trebuie lăsat la voia întâmplării! În jurul vostru, aproape totul e primejdie, binele e puțin! Ceasul vă previne! Ce e rău în asta? Bucuriile vor fi bine-venite, iar greul vă va găsi mai pregătiți! Dar voi și de bucurii vă temeți, nu cumva să schimbe ceva în moțăiala voastră! Vă domină frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
singur rând. Ermetic. În care să nu mai pătrundă nimeni; din care să nu mai puteți ieși, să vă prefaceți într-un basm. Lucrurile nu stau prea rău: Femeia cu părul roșu este înțelegătoare. Obsesia ta o ferește de alte primejdii. Dar simte că într-o dimineață - precis într-o dimineață, nu se poate înșela - Sybille ți se va înfățișa cu adevărat; are de multă vreme locul ei în casă. Urmele lăsate în fotoliu o dovedesc. Și rochia albastră; ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ajungem la brad sub cîntec, trebuie să stăm cu urechea atentă la strofa întăia. Cînd strofa primă s-a isprăvit și pornește ascuțitul, trebuie să înaintăm brusc trei ori patru pași, într-un fel de dans. Această înaintare precipitată printre primejdii și brusc oprită în poziții întîmplătoare, de multe ori tot așa de absurde ca ale unui model de sculptură, se repetă într-un ritm neregulat, căci, dacă am atins un vreasc sau am scrîșnit cu încălțămintea într-un ghețar, cîntărețul
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
medical corespunzător fiecărei boli și să respecte normele medicale de tratament. Nerespectarea normelor medicale de tratament, prescrierea de medicamente contraindicate sau aplicarea unor tratamente necorespunzătoare care cauzeaza vătămarea integrității corporale sau a sănătății, provoacă o infirmitate permanentă ori pune în primejdie viața unei persoane sau are ca rezultat moartea, se pedepsește potrivit legii penale. Articolul 78 Actele, datele și informațiile medicale obținute de personalul sanitar în exercitarea atribuțiilor de serviciu constituie secret profesional, divulgarea lor fiind interzisă. Nu constituie divulgare a
LEGE nr. 3 din 6 iulie 1978 privind asigurarea sănătăţii populaţiei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106516_a_107845]
-
căci amarul inimii voastre este cel care vă oferă otrava morții, inima voastră stricată este locul nimicirii voastre, este marea în care puteți să vă înecați". Marea, locul nașterii, al vieții, al creației și desfătării, devine mare amară, loc de primejdie și moarte, de nenoroc, de trădare și tragedie, un loc de care trebuie să te ferești, loc de naufragiu, un naufragiu lăuntric. O răsfrângere a naufragiului ideilor bulversând întreg veacul XX, cu ideologiile sale și dispersia identității omului, teme reperabile
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
E o încrîncenare senină, o convulsie ce se dizolvă în liniște. Zarathustra pare a cuvînta astfel prin grija bardului maramureșean. Prin această rupere decisă a eului (nu doar poetic) de masa timpului geologic și a celui social-politic, se ivește însă primejdia unei limitări a primului, a sărăcirii sale măcar aparente, deși dispune de un „sîmbure de magmă". În consecință, actantul simte instinctiv nevoia de a-și lărgi cadrul lăuntric. Se arată convins că poate face multe „cu rotația în jurul axei proprii
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
nesiguranță față de existență poate elibera, la un creator cu talent, sensibilități ce-l împing până la limitele extreme ale performanțelor sale. Cu cât crește furia neputincioasă a dictatorului față de artist și față de libertatea, autonomia acestuia, cu atât vor duce amenințarea și primejdia la relevarea unor accente mai însemnate în operă. Dilema fundamentală, la care se referă și Țepeneag, este dacă statutul de erou trebuie să facă parte din existența poetului; dacă inspirația datorată dictatorului nu conține într-însa pericolul ca despotul cu
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
lipsește putința fugii. E vorba de starea aceea înfiorătoare cînd, pe măsură ce pericolul se apropie, ești incapabil să schițezi vreun gest de eschivă. O greutate de plumb ți se așază în membre și toată energia de care dispui, în loc să urmărească înlăturarea primejdiei, se concentrează asupra simțirii ei. E ca și cum s-ar petrece o inversare a priorităților de supraviețuire: în loc să te aperi, contempli apropierea dezastrului. Și astfel, spaima provocată de amenințare devine mai nocivă decît amenințarea, frica crescînd pînă la acel prag de
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
umbră. Era amurgul. Ca un tremur, ca o chemare, un sunet nou se deșteaptă în munte: un glas de corn. Boghean tresări, tulburat, și rîdică fruntea. Cunoștea cornul. Era al lui moș Calistru. Și înțelegea că-i un semn de primejdie." Bătrînul vînător, care rîvnise să mai urce o dată pe munte ("Știu eu că de-acu nu mai am mult, da^ măcar să-mi mai fac o dată cheful..."), își vestea singur apropierea sfîrșitului.
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
avantajele camerei numerice Alexa și de alte tehnici sofisticate, pentru a aduce pe ecran lumina specifică lui Turner, a unui artist ale cărui ultime cuvinte au fost „Soarele este Dumnezeu" Și, uneori, chiar avem sentimentul că suntem în plină, paradoxală primejdie a luminii. Timothy Spall a spus-o cum nu se poate mai frumos la conferința de presă: „A fost pictorul sublimului, nimeni nu a captat ca el frumusețea naturii răzvrătite". Protagonistul lucrează mult de-a lungul filmului, cu poftă, cu
Cannes 2014: Frumusețea naturii răzvrătite by Corespondență specială de la Magda Mihăilscu () [Corola-journal/Journalistic/79213_a_80538]
-
Lolita mai ales pentru splendoarea stilistică și pentru drama umană conținută în ea. O dramă în care plonjăm de la primele, uimitoare, rânduri, ca într-o nouă și copleșitoare variantă a Cântării cântărilor. Adâncimea dramei e atât de mare și vraja primejdiei atât de intensă, încât s-ar putea să nu mai ieșim niciodată din ele, fie c-am fost, fie nu, vrăjiți de farmecul letal al vreunei nimfete: "Lolita, lumină a vieții mele, flacără a viscerelor mele. Păcatul meu, suflet al
Vă plac fetițele de cincizeci de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7946_a_9271]
-
opintirea din urmă, ce poți să faci, / aștepți și aștepți, prunc adunînd / mătrăguna, crinii din gînd, // ai fi ghes, ești, îndurînd ..." (Sînul stîng avea jar). E pusă la contribuție și paremiologia, în aceeași încercare (de sorginte populară) de-a conjura primejdia, de-a ocoli prea numeroasele obstacole ce se pot ivi oricînd și de pretutindeni: "Lîngă invidie, nu-ți lăsa traista, // invidia bate aerul cu chipuri blînde,/ se face prietenă, ascunde osînde, / ca ochiul lunii, pîndește, de după nor, / umblă desculță, pe
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]