1,698 matches
-
lui Nakagawa în luptă. Preț de-un moment, pe chipurile generalilor se așternu o expresie dezolată și începură să bolborosească întrebări jalnice. Cu toții îl priveau pe Hideyoshi, încercând să-i citească pe față felul cum aveau să rezolve acea situație primejdioasă. — Moartea lui Sebei e o grea pierdere, spuse Hideyoshi, dar n-a murit în zadar. Vorbi, apoi, puțin mai tare: — Fiți optimiști, căci astfel vă veți aduce obolul spiritului lui Sebei. Din ce în ce mai mult, cerul profețește că o mare victorie ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
amâne declanșarea ostilităților, în scopul de a-și desăvârși propriile pregătiri. Aștepta că-l câștige de partea sa pe Niwa Nagahide; aștepta să se asigure că membrii clanului Mori nu aveam de gând nimic în provinciile apusene; aștepta să distrugă primejdioasele rămășițe ale călugărilor-războinici din Shikoku și Kishu; în sfârșit, aștepta să dezbine alianța generalilor care i se opuneau, din apropiatele provincii Mino și Owari. Torentul de mesageri nu se mai sfârșea, iar Hideyoshi îi primea chiar și în timp ce stătea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cursul acțiunii. Dacă nu accepta propunerea lui Shonyu, poziția acestuia și cea a lui Nagayoshi ca războinici aveau să devină oneroase. Mai mult, era sigur că, dacă le erau reprimate temperamentele îndărătnice, acestea aveau să răbufnească ulterior. Era o situație primejdioasă în ceea ce privea comanda militară. Mai mult decât atât, Hideyoshi se temea că, dacă Shonyu era nemulțumit, Ieyasu avea să încerce să-l ispitească spre a schimba taberele. Actuala situație se împotmolise și trebuia să ia o măsură pozitivă, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
capătul Cretei, alături de Salmona. 8. De abia am mers cu corabia pe marginea insulei, și am ajuns la un loc numit "Limanuri bune", de care era aproape cetatea Lasea. 9. Trecuse destul de multă vreme, și călătoria pe mare se făcea primejdioasă, pentru că trecuse chiar și vremea "postului." De aceea, Pavel a înștiințat pe ceilalți, 10. și le-a zis: "Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie și fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură și pentru corabie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
finalul discuției și al vizitei m-a rugat să-i trimit unele date personale ce urmau a fi consemnate în monografia satului. După ora 20, în timp ce eram la televizor pentru știri, ca din senin s-a stârnit o vijelie amenințătoare, primejdioasă, s-a întrerupt curentul electric, scot televizorul și frigiderul din priză și din bucătăria de vară privesc vuietul sinistru al vijeliei, legănarea pronunțată a coroanelor pomilor, norul de praf dens stârnit și purtat de departe, picurii mari de ploaie, într-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
intuiesc ce calvar îi așteaptă, dacă vor intra în Europa. Totuși se pare că au fost și glasuri, care au văzut această alunecare spre neant a acestei țări și au avertizat că întoarcerea Basarabiei către Occident, ar însemna o aventură primejdioasă și umilitoare, aidoma aceleia pe care o trăiesc basarabenii plecați în Occident. În vederea alegerilor, forțele reacționare din Moldova, aflate acum la putere și care vor să vadă țara închinată cu totul străinilor, au trimis oameni în România, pentru a se
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
tremure stomacul. Te simți bine? m-a întrebat Stalin îngrijorat. Nu se simte bine deloc! a declarat Don agitat. Idiotule! Cum o să se simtă bine? Pentru numele lui Dumnezeu, las-o să stea jos! Agitându-se și făcând un ocol primejdios fiindcă tocmai alunecase pe o răzătoare, Don m-a condus către un scaun. —Să chem o asistentă? Chemați asistenta! le-a ordonat lui Stalin și lui Eamonn. Bagă-ți capul între urechi!... Am vrut să spun între genunchi. Nu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
delăsare, dezarmat. „Tu ești înțelepciunea? Fără caracter, fără restrângeri? Doar puritatea simțirii, instantanee? Cât am dorit întâlnirea...Miracolul, în sfârșit! Plinul senzației, al bucuriei de o clipă, atât. Atât, plinul uitării. “Sotia si iscoada si supraveghetoarea lui Ianuli? Dar el, primejdiosul Ianuli, dar el, eșuatul? Dar tovarășul Ianuli?“ Nu-l auzise, surdina de gemete nu o atingea, zeii o protejau de un astfel de bruiaj mizer. Sublimă, perfectă, surdă la asemenea scâncete. Surdă, surdă ca o ridiche! Adormitul zâmbise, vinovat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-i glumă, doctore. Toma, surdomutul exemplar! Care vede și aude și află totul, dar nu spune decât cui și când trebuie. Un referent, un informator cu experiență și simț practic. Nu dă doi bani pe concetățenii noștri, nu-i consideră primejdioși pe înlocuitori. Dar e atent la cel care sau la cel care sau la cel care... Lasă aiurelile, domnule. Hai să intrăm la concert! — Toma n-are încredere în semenii noștri, dar nu consideră improvizațiile lor periculoase. S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ales că la noi ziarele nu prea permit asemenea știri. O femeie atacată în propriul ei apartament. Maltratată, fără motiv aparent. Mă rog, avea câine, pisici... dar nu erau pretexte convingătoare. Relatarea avea o vibrație specială. O rumoare, aș zice, primejdioasă. Poate mi s-a părut, știu eu. Nu suntem obișnuiți cu știri de acest tip în presa noastră... Articolul avea ecou, m-am convins, multă lume comenta. Vorbește dintr-o suflare. Golește paharul repede, dintr-o sorbitură. Repede, neatentă. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dacă nu-i dau drumul să mai facă și câte-o poznă din când în când, viața devine mult prea monotonă. Nu pot să sufăr să fiu morocănos și plictisit. Eu sunt un entuziast și, cu cât devine existența mai primejdioasă, cu atât mă simt mai bine. Unii își joacă banii la cărți. Alții escaladează munți sau sar din avioane. Mie-mi place să păcălesc lumea. Îmi place să văd cât pot să-ntind pelteaua. De când eram mic, unul din visurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
autoturismulului lui Volvo, combi. Observ că se mișcă sprinten, aproape grăbit, în timp ce merge de la un vehicul la altul. Gesturile lui au o eficiență agilă, aproape nervoasă. Stanley nu pierde timpul. Statul degeaba dă naștere la gânduri, iar gândurile pot fi primejdioase, un lucru pe care îl va înțelege ușor oricine trăiește singur. După ce am ascultat relatarea făcută de Al senior morții lui Peg, văd în Stanley un personaj pierdut și chinuit. Amabil, generos până la exces, dar care nu se simte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ei, n-a mai fècut dragoste de trei ani de zile, el purtându-se la început că un adolescent jalnic, neinițiat, grèbindu-se, nerèbdètor, nepotolit, ea reînvèțându-l sè atingè o femeie, degetele lui examinând meticulos geografia trupului ei în lungi și primejdioase expediții, el preluând controlul, studiind hèrțile terestre ale pielii ei, explicându-i semnificația fiecèrei perechi de poli, polii matematici, de pildè, fiecare dintre cele douè puncte în care un diametru al sferei intersecteazè sfera, Matei referindu-se explicit și indicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
simți o senzație de gol în stomac, ca o presimțire pe cere n-o mai încercase niciodată înainte. îl neliniștea ceva la acei doi oameni aparent inofensivi. Nu aveau arme și aspectul lor nu dădea impresia că ar fi fost primejdioși, dar un abur de teamă plutea în jurul lor, și această teamă o percepea el. Cercetează istoria strămoșilor noștri“, - spusese tânărul, dar fața celuilalt era marcată de urmele unei suferințe foarte profunde, ce nu putuseră apărea doar într-o săptămână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
crustă tare, precum coaja unei pâini proaspăt scoase din cuptor. Această crustă prezenta pericolul că se putea crăpa în orice moment, azvârlind călătorul într-o masă ce amintea de untul pe jumătate topit, care-l înghițea în câteva minute, mai primejdioasă decât trădătorul fesh-fesh, solul nisipos, fără bază, în care, dintr-o dată, omul și cămila dispăreau de parcă n-ar fi existat niciodată. Gacel se temea de fesh-fesh, fiindcă era imprevizibil, nu-și anunța niciodată prezența, dar cel puțin îi era recunoscător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
păr. Și, spre deosebire de Jeff, tu nu ești genul care se Înfierbintă ușor. Nu cred că a fost o crimă plănuită, Înțelegi? Nimeni, mai cu seamă cineva cu inteligența ta, nu ar vrea să comită o crimă În condiții atât de primejdioase. Oricine altcineva aflat atunci la subsol ar fi putut avea un alibi de care tu să nu știi și, astfel, identitatea ucigașul ar fi devenit brusc foarte evidentă. Nu, asta s-a Întâmplat sub impulsul momentului. Și singurul motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din urmă pentru mine“. II În imensul divan al judecătorului, chipul lui Khayyam ia culoarea fildeșului În lumina candelabrelor Îndepăratate. De Îndată ce a intrat, două străji de vârstă mijlocie l-au apucat strâns de umeri, ca și cum ar fi fost un apucat primejdios. Și, ținut astfel, așteaptă În apropierea ușii. Așezat la celălalt capăt al Încăperii, cadiul nu l-a observat, isprăvește de judecat o pricină, discută cu pârâșii, Îi dă dreptate unuia, Îl dojenește pe celălalt. O veche ceartă Între vecini, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
viața grea sultanului, este comandantul unei fortărețe aflate nu departe de fluviu. Armata ar putea s-o ocolească, să-și urmeze drumul, dar ariergarda ar fi amenințată, hărțuielile s-ar Înmulți și, În caz de nevoie, retragerea s-ar dovedi primejdioasă. Trebuie, deci, să se termine cu ea, Alp Arslan a dat această poruncă de zece zile, asalturile s-au Înmulțit. De la Samarkand, bătălia e urmărită Îndeaproape. O dată la trei zile, sosește un porumbel căruia apărătorii Îi dau drumul. Mesajul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pentru prima dată, acesta se arătă interesat și ceru să-l vadă. Numai că, atunci când Sabbah ajunse În preajma lui, porunci să i se desfacă legăturile și să fie lăsat singur cu el. În zadar l-am prevenit În legătură cu acest eretic primejdios, i-am amintit de fărădelegile de care Sabbah se făcuse vinovat, n-a slujit la nimic. Voia, spunea el, să-l convingă să se Întoarcă pe calea cea dreaptă. Întâlnirea se prelungea. Din când În când, unul dintre apropiați crăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Hamid pe jumătate nebun. Nu vreau să-mi pierd toate șansele de a-mi lua, Într-o bună zi, zborul din această colivie. De altminteri, ar fi o minciună, pentru că individul e nebun pe de-a-ntregul și, pe deasupra un criminal primejdios, bănuitor la modul bolnăvicios, lăsat cu totul la mâna astrologului său din Alep. — Nu vă temeți, n-am să scriu nimic din toate astea. Am profitat de moment ca să risipesc o neînțelegere. — Trebuie să vă spun că nu sunt ziarist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mă precedaseră. Cu treisprezece ani mai Înainte, nu se putea ajunge În Persia decât pe străvechiul drum al cămilarilor, care, pornind din Trapezunt, ducea spre Tabriz, prin Erzerum, vreo patruzeci de etape, șase săptămâni epuizante și costisitoare, uneori chiar foarte primejdioase din cauza neîncetatelor războaie tribale. Transcaucazianul a răsturnat acea ordine de lucruri, a deschis Persia spre lume, de acum Înainte se poate ajunge acolo fără nici un risc sau neajuns major, cu vaporul de la Baku până În portul Enzeli, apoi, Într-o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
organizat un ospăț, mi/au dat să fumez o pipă cu opiu și am ațipit imediat, În ilaritatea generală. A trebuit să mai aștept atunci două zile Înainte de a-mi relua drumul, care era Încă lung: Șuster, Ahvaz, În fine, primejdioasa traversare a mlaștinilor până la Basra, oraș din Irak-ul otoman, situat pe Chatt al-Arab. În sfârșit, În afara teritoriului Persiei și teafăr! Mă mai aștepta o lungă lună pe mare, ca să ajung, cu corabia, de la Fao la Bahrein, să navighez, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
decât două mii patru sute de morți, dar la Annapolis, sediul Academiei Navale, fiecare pierdere putea fi aceea a unui părinte, a unui prieten, a unui logodnic făgăduit sau potențial; cei mai conservatori dintre concitadinii mei vedeau În Președintele MacKinley un aventurier primejdios. Aceasta nu era și părerea lui Webb, dar el trebuia să menajeze fobiile cititorilor. Ca să mă facă s-o Înțeleg mai bine, acest tată de familie serios și Încărunțit se ridică, scoase un răcnet, arboră o grimasă caraghioasă, Își chirci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mâna. Gestul vrea să însemne: «N-am nici o armă la mine și doresc să fiu prietenul tău».” Profesoara de istorie ne-a pomenit despre asta odată. Ea a spus mai departe: „În timpul Evului Mediu, în Europa se trăia în condiții primejdioase. Peste tot domneau violența și crima. Străzile erau pline de vagabonzi, noaptea oamenii se temeau să mai iasă din case. Bărbații onorabili își apărau viața cu sabia. Ca să-și arate reciproc că au gânduri pașnice și nu poartă vreo armă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și asta îl doare. ― Iartă-mă, Alexandre, răspunse Iuga, calm, cu o lucire în ochi, care arăta că discuția îi frământa sufletul, dar așa cum o pui tu, problema devine un simplu pretext de propagandă electorală sau de demagogie ieftină și primejdioasă. A stârni pofte e foarte ușor. Mai greu e să le și împlinești. Cum vrei tu sa mă convingi pe mine, proprietar, să dăruiesc țăranilor pământul pe care-l muncesc, împreună cu dânșii din moși-strămoși, când în același timp tu însuți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]