1,290,302 matches
-
mine, băiete? - Ba da. - Știi ce boală am? Am întîrziat un timp cu răspunsul: - Ai plămînii bolnavi. - Nu, domnul meu. Nu plămînii. Plămînul. Numai unul singur. Și știi care? - Nu. - Stîngul. Rămase tăcută o vreme, fără a înceta să mă privească. Era în privirea ei o răutate studiată și o crispare voită, impusă de febră și de sîngele chinuit care, în decursul relației noastre avea să mă tulbure mai mult decît însăși ideea că mă puteam molipsi... Deodată păru foarte obosită
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
încet de parcă s-ar fi temut să nu-și facă singură rău. I-am spus atunci: - Finito mi-a dat asta pentru tine " i-am întins agrafele și almanahul cu Rip Kirby, pe care nici n-a catadicsit să-l privească. Alese două agrafe și în timp ce și le punea, strîngându-și părul spre ceafă și spre urechile palide, am zărit pe noptieră fotografia tatălui ei, într-o ramă de argint: Kim într-un palton deschis la culoare, cu reverele ridicate, din profil
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
pașii mamei și se băgă repede în pat, cu spatele sprijinit de pernele mari și trăgîndu-și cearșafurile și cuvertura azurie pînă la piept. Dar maică-sa nu-și făcu apariția. - Eu nu vreau să mă desenezi așa " adăugă fără să privească. În pat și tușind ca o proastă, în nici un caz! - Bine, dar ai putea sta lungită pe pat, ca și cum te-ai odihni... N-o să te fac foarte palidă, mă rog, cît mai puțin cu putință. Și poți să-ți pui
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
foarte palidă, mă rog, cît mai puțin cu putință. Și poți să-ți pui o floare în păr, dacă vrei. Dacă desenul ar fi pentru tine, l-aș face așa cum îl vrei tu. Susana își mișcă încet capul și mă privi curioasă. - Nu-l vreau pentru mine " reflectă cîteva clipe și se însufleți din nou. E-n regulă, o să facem altceva. O să te las să mă desenezi așa pentru căpitan, ca pe o imbecilă înconjurată de medicamente, dar cu o condiție
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
indiferent. Asta n-are nimic de-a face cu mine și nici nu mă poate afecta, nici fumul scîrbos, nici mirosul de gaz, nici absolut nimic din tot ce se-ntîmplă aici... Absolut nimic! - De ce zici asta? Ochii ei strălucitori mă priveau fix, dar nu păreau să mă vadă. - Pentru că foarte curînd o să plec departe de aici - zise cu un zîmbet malițios. De-asta, băiete
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
energiilor egale, ale vieții și morții. Cristina recunoștea undeva că există, în ipostaza întoarcerii, sufletul într-un veșnic acum: Există acum o vreme când Moartea îl are/ Când demonii îi înghit soarele/ Când el e învinsul..." Acest copil, Cristina, ne privește dintr-un veșnic acum cuvintele. Cuvintele noastre, cuprinse de o grea milă dar și de o nesfârșită nădejde în memoria sufletului ei, urmăresc în poemul Și Moartea știe să zboare metaforele pe care ca pe niște peceți le aplică, prea
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
water closetului a trimis-o la muzeul familial. Nimic din această atitudine a scriitorului român nu pare să fi fost afectat de schimbările de regim politic, de revoluții, reforme, ocupații străine, războaie sau tranziții. Azi ca și ieri, el îl privește pe critic ca pe un umil servitor, gata să-i satisfacă orgoliul și să-i întrețină capriciile. Orice încercare a criticului de a se elibera din sclavia scriitorului este aspru reprimată. Cel mai banal gest de disidență îl duce pe
Oala de noapte () [Corola-journal/Journalistic/14142_a_15467]
-
de orice semnificații ce ar putea fi conferite de conjunctura prezentului. O astfel de perspectivă ne face să credem că avem de-a face cu un nostalgic al "purității" artei, al caracterului ei închis, de entitate estetică suficientă sieși. Cât privește perspectiva pragmatică la care recurge autorul, de data aceasta ea nu mai este una auxiliară, subordonată operei literare, ci se transformă într-o tehnică hermeneutică generalizată și sufocantă până la urmă. Neajunsul unei astfel de abordări discursive apare de la bun început
Pragmatică în loc de analiză by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14132_a_15457]
-
Peretele pe care îl umpli cu desene este o dată pe an proaspăt zugrăvit. Fraza pe care în sfârșit o rostești este puerilă. Dacă vrei să te duci în altă parte cu frazele și cu desenele tale asta înseamnă că nu privește pe nici un străin. Încotro ar trebui să merg dacă cei apropiați mie îmi sunt atât de înstrăinați? Nu merg nicăieri. Refuzul: Nu pe care în sfârșit mi-l asum a fost de sute de ori gândit formulat în liniște dar
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
a reușit să facă acest film, rămînînd consecventă cu sine însăși. Problema care se pune, însă, cu toată sinceritatea, ar suna așa: "Vă place Malvina Urșianu?" Dacă da, o să vă placă și acest film. Dacă nu, nu. În ceea ce mă privește, îmi recunosc alergia la "stilul Malvina Urșianu" și îmi asum incapacitatea de a-mi depăși, probabil, o anumită incompatibilitate structurală cu acest stil. Ce lume veselă mi s-a părut, în consecință, un film fals, da capo al fine, o
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
se spune - erau de partea grecilor. Offenbach ne povestește - și cît de frumos o face - o variantă a vieții și a povestirilor lui E.T.A. Hoffmann. Un poet, învins de zei și predestinat să nu acționeze, ci să scrie, sufere, privească. Cel ce, între altele, la începutul operei, se îndrăgostește de o păpușă cîntătoare. O cheamă, ne amintim, Olympia. Și cîntă o minunată, complicată, rafinată arie de soprană spintă. Trebuie să fii poet ca să nu știi că Olympia e numai o
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
pleacă, fredonînd o barcarolă, părăsindu-și visele, definitiv, pe Canal Grande. Hoffmann, personaj patetic (pînă îl va rescrie altfel cineva), spectator al ei - cea care, poate, se eliberează - și al lui - cel care, sigur, se ratează - rămîne etern pe mal, privind în larg. Și ascultînd cum, cinic, îl ceartă Niklaus - o mezzosoprană. Pînă la un punct, Olympia e superioară Galateei. Pentru că, într-un final, ea scapă de sub puterea creatorului ce i-a dat viață. Hotărăște singură pe cine să iubească. E
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
de cadre universitare din România și țările menționate vor fi prezente la manifestare, alături de sute de studenți și profesori ieșeni. Prevăzut a avea loc între 26 și 29 martie, forumul este structurat în conferințe pe diversele teme de actualitate ce privesc francofonia. Manifestarea va debuta miercuri, 26 martie 2003, orele 17.45, în aula Eminescu a Universității "Al.I. Cuza", prin deschiderea forumului în prezența autorităților locale și sub patronajul Ministerului Educației și Cercetării din România. Prima zi se va încheia
Zilele francofoniei () [Corola-journal/Journalistic/14154_a_15479]
-
Mamă, ce guriță ai căpătat! Altădată... - Altădată foloseam gurița în alte scopuri, dar acum, dacă vrei să fac copii, trebuie să-mi rup de la gură cum zic franțuzoaicele! Hai să ne apucăm de treabă!" (p. 88) O femeie care se privește pe sine cu atîta dezinvoltură, trebuie crezută și atunci cînd judecă performanțele (nu numai sexuale) ale bărbaților care îi marchează viața. Văzuți prin ochii acestor femei, bărbații își dobîndesc statura lor (spirituală, morală) reală, care nu este în măsură să
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
acest nume". Este etica implicită, indescriptibilă a experienței de la Auschwitz, a cărei lecție nu a fost încă învățată pînă în prezent. Un răspuns dat lumii Etica practicată de Kertész constînd în a se disocia de lumea înconjurătoare, de a o privi din punct de vedere al "observatorului emoționat", de a nu se impune în fața lumii, de a se întreba continuu despre propria sa identitate, nu e nimic altceva decît o confruntare cu moartea: Nici un zeu, nici un om, nici societatea, nici <sarcini
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
irepresibilă a unui organism viu, toate granițile impuse de suficiența privirii și de limitele unei gîndiri excesiv de obediente se abolesc de la sine și creează premisele unui alt mod de existență senzorială și simbolică. Datele constitutive ale unui obiect, acelea care privesc direct materialitatea sa și ansamblul de tehnici care îl fac posibil, și realitatea lui simbolică, aceea care îi acreditează necesitatea și îl justifică în absolut, nu mai sunt secvențe diferite ale unui proces inaparent, ci componente simultane și egal îndreptățite
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
Eugenia Vodă Au și filmele soarta lor! Pădurea spînzuraților, capodopera lui Liviu Ciulei, a fost destinată, constatăm acum, privind înapoi, să facă figură de monument solitar în peisajul cinematografiei românești. O operă clasică de anvergură, un film care a entuziasmat și tulburat deopotrivă publicul și critica, un film românesc care a cîștigat, în '65, Premiul pentru regie la Cannes
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
nopți de vară [...] Nici cu Furtuna, tot după Shakespeare, n-am găsit receptivitatea necesară. Ambele au fost considerate ca fiind premature pentru cinematografia românească, deși cred că realizarea lor ar fi avut un efect benefic pentru producția noastră de filme.[...] Privind locurile mirifice, figurile atît de expresive și portul specific ale oamenilor din zona Maramureșului și Țara Oașului, aș fi încercat un Rege Lear interpretat de țărani. La prima vedere pare o idee excentrică. Pe mine însă nu m-a atras
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
este bine condus de directorul companiei, coregraful Renato Zanella. Periplul meu scurt vienez s-a încheiat cu bucuria de a fi trăit emoții artistice de o puternică intensitate și emoție, dar și de a avea unele experiențe mai puțin fericite, privind modernizarea teatrului liric, cu orice chip, de dragul actualizării și fără argumente regizorale reale, solide, pertinente. Mai ales pe o asemenea scenă.
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
pupilii săi politici. Pe vremuri, mai năvalnic, fostul și actualul președinte vorbea pe șleau despre nerecunoștința unuia sau a altuia. Acum, ajuns la vîrsta înțelepciunii, dl Iliescu nu mai ia măsuri radicale împotriva apropiaților nerecunoscători, dar e limpede că îl privește pe dl Năstase ca pe un fiu obraznic pe care trebuie să-l pună periodic la punct. Din aproape în aproape, conflictul de putere între premier și președinte s-a transformat într-o afacere personală a celor doi. Dl Iliescu
Medicul de familie al dlui Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14187_a_15512]
-
în două a eului. O disecție existențială, paralelă. Reproduc textul succint: "Lui Borges - celuilalt, nu mie - i se întâmplă fel de fel de lucruri. Eu nu fac altceva decât să hoinăresc prin Buenos Aires, zăbovind uneori, în mod mecanic poate, ca să privesc arcada unui vestibul ori ușa unei marchize; știrile despre Borges îmi vin prin poștă; din când în când, îi zăresc numele printre ale câtorva profesori sau într-un dicționar biografic. Mie îmi plac ceasurile de nisip, hărțile, tipografia veacului al
Din nou Borges by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14169_a_15494]
-
mostre semnificative, exemplificate prin relațiile lui elective cu noul roman, anume cu Robbe-Grillet, căruia i-a fost unul dintre primii admiratori, cum reiese dintr-o scrisoare entuziastă pe care i-a adresat-o la începuturile acestuia - dar și prin polemica privind Noua Critică ce a urmat publicării volumului Despre Racine. Atracția lui Barthes pentru teatru, și mai cu seamă descoperirea lui Brecht, este evidențiată în mod deosebit printr-o documentare scenografică pertinentă care permite să se înțeleagă influența lui asupra înscenării
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
este Zoil, sofistul din secolul IV î.Chr. care s-a străduit să arate în nouă cărți erorile și contradicțiile lui Homer. Detractori adevărați, sînt, la noi, Caion și N. Davidescu (aflați în "caragialiana" lui Ș. Cioculescu). În ce-l privește pe Eminescu, el a avut, printre contemporani, doi: Macedonski și Grama. Doar al doilea e inclus în "eminesciana" dlui Al. Dobrescu, în care figurează, în schimb, alți patru contestatari socotiți îndeobște în tradiția literară detractori ai lui Eminescu, deși, după
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
ele, imaginile, în stive și uneori una cade în vacarmul acela. Sau se apleacă numai un pic și abia atunci se luminează treptat cețurile deasupra. Vorbesc Hochdeutsch cu amândoi. Așa, prin această limbă străină, ne apropiem. Pentru că în timp ce vorbim ne privim pe noi înșine, spusele capătă formă. Aceste ocoluri însă sunt, în ce privește realitatea, singurele prescurtări necesare. Reprezentarea durerii în artă e durerea. Acolo suferă cineva, în acel tablou de Grünewald. Asta e evident. Și fiecare durere e puțin din această durere
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
durerea întreagă. Fiecare își păstrează, slavă Domnului, obrazul intact. Asta nu mai e o pălăvrăgeală, toți suntem adulți, suntem răspunzători pentru durerile celorlalți. Dar fac haz de necaz. Îi provoc durere și mă uit să văd ce iese de aici. Privesc cu atenție și nu resimt milă. Părerea înșeală. Am un corp moale și sunt sensibilă, de aceea mă răzbun. Mă răzbun pentru că iubirea trece. Eu nu o țin. Bărbații scriu o carte și o dedică unei femei. Anumite femei se
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]