95,170 matches
-
copilul, pe mine, pune hainele și umbrela undeva, în traistă, pe cel de-al doilea loc, cad, adună-le...Copilul mi-o arată, pe rînd cu noi, pe Coca Bloos. Sobră, prea tăcută, frămîntă ceva în mîini și ne ocolește privirea. Neînțelegînd de ce nu vorbim și nici măcar nu ne salutăm, se cațără pe scaune și spune în stînga și-n dreapta cine este doamna din apropierea noastră, cum o cheamă și ce profesiune are, lăsînd să se înțeleagă, în subtext, că el
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
zi, cu fața strălucitoare, o femeie mă anunță: "nu mai există Leningrad! Se revine la bunul Sankt-Petersburg!" Nu m-au entuziasmat niciodată orașele și străzile rebotezate. Sunt pe punctul să i-o spun, dar în ultimul moment mă răzgândesc: în privirea ei încântată de fascinantul mers la Istoriei ghicesc dinainte un dezacord și n-am chef să mă cert, cu atât mai mult cu cât, în același moment, îmi amintesc un episod pe care ea cu siguranță l-a uitat. Această
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
istorice neprielnice, a lipsei precedenței, literatura e de găsit în textele medievale indirect, implicată sau derivată, oricum abia fragmentar. S-ar fi cerut în acest punct al introducerii, de altfel, foarte concise a criticului - mult prea concise aș spune - o privire istorică și sociologică pe cât posibil a societății medievale sau măcar schițarea unei imagini de ansamblu a acestor "destinatari" medievali despre care nu știm mai nimic. Deși ei sunt elementul principal de criteriu în această încercare de sistematizare a textelor medievale
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
ei, a unor regimuri dictatoriale și imperialiste, bazate pe teroare, minciună, răstălmacire, călcare în picioare a "comandamentelor" ideologiei înseși...). Astăzi, e dificilă, dacă nu chiar imposibilă, pomenirea ideii înseși. Rezultatele pozitive în formarea caracterului meu au fost: o mai coerentă privire asupra lumii, detașarea de avantaje materiale, implicarea în destinul năpăstuiților de pe glob (indiferent de rasă sau de naționalitate) - plus iradierea unei utopii (uneori, e frumos să visezi!). Dar "frigerea cu ciorbă" și "suflarea în iaurt" mă urmăresc până astăzi, împiedicându
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
completează Haralampy sorbind zgomotos din pocalul cu pălincă bihoreană, care s-ar strânge singuri de gât, cam cum ar trebui să facă și unii parlamentari români care... -Care, ce?, îl întreb repede și cu destulă asprime. Dar, după lucirea din priviri, înțeleg că prietenu-mi se află într-un moment psiho-liric, așa că nu mă mir de răspunsul său declamativ și prefăcut- slugarnic: -Vecine, "De mă-ntrebi, eu nu știu bine (Înșiși ei nu știu) - Ce să-ntrebi calici ca mine? Știu că
Prima navă bordel din România by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12342_a_13667]
-
dar am văzut ce consecințe nefaste au astfel de semnale trimise de la centru spre subordonații din teritoriu. Nici un raport internațional privind libertățile presei din România nu omite instigările la violență ale lui Ioan Mircea Pașcu, ministrul năstăsiot care agita sub privirile jurnaliștilor bulanul purtător de moarte al unei viziuni bolnave de soldățoi primitiv. Năstase chiar și-a pierdut într-atât uzul rațiunii încât să-și invite suporterii la hăcuirea adeversarilor? Să nu-mi spuneți că votanții lui Năstase sunt mai deștepți
Mahalaua ca agent electoral by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12320_a_13645]
-
în ajutor: la volanul mașinii din care descinsese, princiar, studenta mea se afla un june ras în cap, cu o perfectă figură de killer. "Observ că nu-ți place chelia lui Băsescu. Dar a bodyguardului care nu te scapă din priviri îți place? Sau el te reprezintă numai în relațiile... interne?" Conversația părea să se oprească aici. O fracțiune de secundă, domnișoara a părut că meditează intens. Apoi, ca și cum ar fi fost de la sine înțeles că una e viața și alta
Mahalaua ca agent electoral by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12320_a_13645]
-
cărții. Dincolo de aceasta, Literatura, ce poveste! este o splendidă pledoarie pentru carte. Citind eseul lui Liviu Antonesei nu se poate să nu te simți atras de spațiul nesfîrșit al bibliotecii, să nu ți se facă dor de o plimbare cu privirea pe cotoarele atîtor cărți mai vechi sau mai noi, din care ai cules cîndva picături de înțelepciune sau care te așteaptă cu promisiunea descoperii de noi comori nebănuite. La sfîrșitul acestei cărți, cititorul simte, organic, o poftă nestăvilită de lectură
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
cu viteza cu care se schimbă subiectele la știrile de seară. Ceea ce rămîne este o violentă impresie de autenticitate, o imagine excelent condensată a lumii de azi și o intresantă (în bună măsură discutabilă, dar tocmai de aceea foarte captivantă) privire asupra devenirii civilizației umane. De altfel, la un moment dat, Constantin Virgil Negoiță schițează un tablou al istoriei umanității, din perspectiva cunoașterii: "În epoca premodernă, de la nașterea filozofiei pînă la apusul Iluminismului, adevărul venea de la Dumnezeu. Perioada modernă, începută cu
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
bisericii, cadru care face aluzie la punctul de vedere al unui Dumnezeu absent, și imagini în slow motion cu preoții în sutane care joacă fotbal sau cu băieții care înoată, imagini care sugerează încărcătura erotică pe care le-o atribuie privirea lui padre Manolo. Nici coloana sonoră nu e lăsată la voia întâmplării: compusă de Alberto Iglesias, amintește de cele făcute de Bernard Herrmann pentru Hitchcock. Pluristratificarea filmului din punctul de vedere al genurilor sedimentate are astfel o pondere la nivel
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
de unde să știe că mămica va fi, după toate probabilitățile, răpusă de o boală nemiloasă; a aceleiași frumoase defilînd ușoară, senină, grațioasă (ca o regină detronată ce se desparte de supușii ei credincioși) în lumina albă a lumînărilor decorative, sub privirile înduioșate ale membrilor familiei (tot atîția stîlpi vajnici ai dinastiei, transformați dintr-o dată în suflete mizericordioase), înainte de a-și lua zborul spre stația intermediară a unei posibile lumi de apoi. Există oare exemple mai caracteristice ale kitsch-ului decît cele
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]
-
nou număr. Și colaboratorii au fost împrospătați. Două noi rubrici fixe au fost atribuite sinologului și eseistului Simon Leys, stabilit în Australia, și scriitorului catalan Enrique Vila-Matas, aleși anume pentru a se ieși din "tropismul franco-francez", căci ei au o privire mai detașată, nu suferă de "crispările hexagonale". în sfîrșit, cea mai vizibilă (dar nu ostentativă) schimbare e în prezentarea grafică, îmbunătățită doar pentru a privilegia textul. Mai aerisită și mai bine ilustrată, noua machetă nu e sofisticat-artistică, o operă grafică
"Le Magazine littéraire" by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12383_a_13708]
-
propriile lor romane. Stilul cărții nu este de bilanț, care contabilizează atent calitățile și scăderile fiecăruia, trage linie și dă verdicte, ci de eseu elegant și liber, ca o călătorie în timp cu un tren de plăcere. Ușa rămîne întredeschisă, privirile se aruncă indiscret, în "bucătăria" încărcată de savori neluate în seamă care însoțesc "ospețele" de soi, acelea pe care le știe, din citite, toată lumea. Gestul criticului, mai degrabă pios, rupe cercul versiunilor autorizate, dar de mîna a doua, trimițîndu-ne, după
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
podeaua semitransparentă, ca sub un strat de gheață, nenumărate crizanteme. Aceasta este poate și motivul tragediei: Pelléas și Mélisande, căutând singurătatea și naivitatea amanților romantici în cadrul naturii, nu pot totuși evada din încăperea prejudecăților culturale, nu se pot iubi dincolo de privirea adulților. Acțiunea piesei lui Debussy începe cînd Golaud o găsește pe misterioasa Mélisande pe marginea unei ape. Este o femeie fără trecut; mai bine zis, nu vrea să-l mărturisească. Dar în subiectiva punere în scenă, această nimfă nu se
Pelleas et Mélisande la festivalul din Glyndebourne by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/12413_a_13738]
-
împotrivă? Vremurile au fost aspre, ba chiar teribile, mulți au căzut, și nu numai din rândurile adversarilor politici, dar și ale celor mai buni fii ai poporului gratificați cu ciocănituri de levier în țeastă. însă acești vorbitori ce-și îndreaptă privirile senine către noi, pe când susură aforisme sapiențiale, au supraviețuit, ceea ce nu dovedește că au fost mai vulpi decât vulpile, ci, dimpotrivă, că o sănătoasă prudență, altoită pe moderație, i-a scos din impas, în câte și mai câte rânduri. Nu
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
întinde la maximum coarda autobiograficului, relatează experiențe erotice mit(oman)izate și derizorii inițieri sexuale pentru a călca, brusc, într-un abis ontologic răsărit de nicăieri: Am rămas și eu așa, cu pantalonii scurși în lungul picioarelor, deasupra teneșilor jilavi. Privirea mi s-a întunecat repede. Mi-a venit în minte începutul Bibliei. Poate că așa a fost și la început. Adică multă dezolare" (Începutul lumii). Se redresează însă repede, n-are voie să treacă drept "grav și serios": "Doamne ferește! Ce
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
acadelele sau Vegeta, mai tîrziu, cu un amestec ciudat de limbi într-una singură, cîntată, țipată sau șoptită, cu feluri de mîncare amestecate și ele, pe care puțini știu să le mai gătească azi, cu un fel de tristețe în privirile femeilor, bărbaților... "Barca pe valuri plutește ușor Inima mea plînge de dor." Ca și la Brăila. Într-un oraș-port cineva pleacă și altcineva rămîne, într-un oraș port întotdeauna se nasc și se pierd iubiri, pe străduțele mici, înghesuite, jurămintele
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
de vreo câteva ori să facă pe moderatorul în fața lui Mircea Dinescu, dar numai după ce Ion Cristoiu - alt invitat al său - a amenințat: -Domnu' Turcescu, dacă nu mă lasă să vorbesc și eu, îmi iau ghiozdanul și plec... Iar în privirea sa se putea citi o mare și definitivă hotărâre... -Părerea mea, zice Haralampy - deși nu i-o cerusem - este că domnul Stolojan a renunțat, fiindcă s-a betegit din cauza șantajului... Ce zici, vecine ? -Ce să mai zic ? Rămâne cum a
"Țepele" – joc dpbrogean de la Basarabi by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12414_a_13739]
-
VIS. După ce am vizionat meciul de "Cupă Davis" România - Canada, m-am liniștit dându-mi seama cu bucurie nedisimulată (?) că dispunem în continuare de forțe valoroase în tenis. Mai ales văzându-l pe Ilie Năstase mustăcind fericit ori de câte ori își întorcea privirea - parcă nevenindu-i să creadă - spre dublul mixt Andreea Marin/Ion Țiriac. Într-adevăr, de mulți ani n-am mai avut un cuplu atât de... de... Uite, că nu-mi mai găsesc vocabularul... În sfârșit, dacă vom reuși, ipotetic vorbind
"Țepele" – joc dpbrogean de la Basarabi by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12414_a_13739]
-
toate eseurile și studiile din acest prim număr, indiferent dacă ele privesc realitatea noastră imediată, lumea cărților sau istoria ideilor, însă ceea ce nu se prea găsește este o anumită doză de umor, oricît de mică, în măsură să relativizeze puțin privirea excesiv de severă și să însenineze, proporțional, comunicarea. N-ar strica și o mai mare grijă pentru imagine, întrucît portretul Dan C.-ului nu este decît un exercițiu de grafician amator care-și oferă serviciile prin stațiunile turistice, și pentru secvența
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12416_a_13741]
-
vizibil, nenumărate energii ale artei europene și din care au derivat tot atîtea aspirații și ideologii. Este vorba de acel segment artistic care a părăsit comentariul direct pe marginea formelor naturale și s-a ridicat pînă la înălțimea de la care privirea devine contemplație, faptele concrete se transformă în principii, iar creația propriu-zisă părăsește și ea planul sensibil și se preschimbă în cercetare a esențelor. O astfel de cercetare a încercat să facă, de-a lungul unei cariere prodigioase, Hans Mattis Teutsch
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
lui, în imensul spațiu rămas liber, Capul devine unica realitate. Așadar, la prima vedere, acest moment este unul exclusiv al portretelor. Și, pînă la un punct, chiar așa este. Numai că nici aceste portrete nu sunt ceea ce par la o privire fugară. Multiplicîndu-se, umplînd aproape întregul spațiu fizic al pînzei sau al panoului, și portretul devine o compoziție modulară, un fel de arhitectură serialistă realizată din chipuri. Dar nici nu este vorba de mai multe portrete, adică de mai multe personaje
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
Teatrul Evreiesc - Mihaela Sîrbu. Mihaela Sîrbu și Vlad Zamfirescu recidivează, și ei, ca și regizorul și scenograful, în acest LaBute. Le-am văzut aici, în Forma lucrurilor, tuturor, atitudini noi, vervă, vulnerabilități, rostiri studiate, expresive, tăceri consistente, un joc al privirilor care te îngheață. Am văzut cît de frumos știu să fie parteneri pe scenă, la Act, să se susțină, să comunice. Întîmplător, toți cei patru actori sînt foarte buni, cu experiență, au avut șansa să lucreze cu regizori mari. Îmi
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
urmei în propria noastră ființă, ca geografie ontică, partea nobilă, ideală, atmosfera, nu neapărat idilică, inventată, pentru care face să recurgem la preumblări prin spațiul astfel înțeles, cu inima, cu mintea, rațional, nu în conflict cu el... Este unghiul unei priviri aristocrate... Vina orașului ajunge astfel vina, propria noastră lipsă ori vedere viciată de propriile noastre cusururi sociale... Nu era, oare, de vină parvenirea semidoctă, dacă, de exemplu, în trecut, pentru românii căpătuiți, Calea Victoriei țipătoare devenise locul privilegiat al arătărilor în
Orașul unui aristocrat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12470_a_13795]
-
mulțumire sufletească de zile mari.Există o frenezie a mulțumirii, tăcută, mocnind moale în spatele ochilor și a gesturilor, diferită de mulțumirea sufletească evidentă arborată ca un steag de paie în ochii concetățenilor. Cu explicația asta în gând am survolat cu privirea obiectele expuse, mai ceva ca la maraton. Obișnuitele, de-acum, obiecte de ceramică, din lemn, de diferite mărimi și culori, soiuri de vinuri, carpete. Dintre obiectele de ceramică se detașează ceramica figurativă înfățișând țărani și animale (trăsături împietrite în lut
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]