KorAP: Find »[drukola/base=prizonier & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...444 >

11,078 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205

Chimé convins. Nici de pe Marchize, Australe sau Tonga. Trebuie să fi venit din Al Cincilea Cerc. Asta e clar, remarcă Tapú Tetuanúi. Nimeni n-a auzit vreodata vorbindu-se despre așa ceva... Făcu o scurtă pauză și se aplecă asupra chipului prizonierului. Mă întreb dacă lumea e așa de mare încât să adăpostească rase atât de oribile. Din câte văd eu, lumea e foarte mare, concluziona Vetéa Pitó, cu siguranta celui care are dovada în fața ochilor. Miti Matái povestește că i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
insulă cu un vulcan activ, pentru că flăcările nu pornesc de pe țărm, unde, în mod logic, ar trebui să se afle locuințele, ci de pe munte. Toți cei prezenți se apropiară ca să analizeze desenul, care se află pe partea stângă a pieptului prizonierului și, după ce arătăcu degetul un alt tatuaj confuz care îi înconjura buricul, Miti Matái sugera: — Dacă, așa cum bănuim, aici, in buric, se află insula lui, e de presupus că într-un punct aflat undeva mai la nord se află această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-i degetul mare pe buric. Departe, răspunse într-un sfârșit. Probabil că în Al Doilea Cerc, dacă într-adevăr buricul reprezintă insula lui. — Asta reprezintă, interveni bătrânul kahuna, care era unul dintre cei care-și petreceau ore lungi studiind corpul prizonierului. Este un obicei vechi, foarte răspândit printre popoarele din nord-vest. —Din nord-vest? se miră Hiro Tavaeárii. Cum se explică faptul că au venit din nordvest într-o perioadă a anului când sufla neîncetat Mara’amú din sud-est? Deoarece se pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
de a-și expune o doleanța. Ce naiba mai vreți acuma? se supără Roonuí-Roonuí. Nu vedeți că avem chestiuni importante de discutat? Tapú Tetuanúi se mulțumi să arate cu o miscare din cap spre bestie. —Rugăm respectuos Consiliul să ne înapoieze prizonierul, răspunse cu un calm prefăcut. —Prizonierul? se miră Căpetenia Războinicilor. Ați înnebunit? —Deloc. Legea prevede că orice prizonier pentru care rudele lui n-au oferit, în treizeci de zile, o răscumpărare, trece în proprietatea celui care l-a capturat. Făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Ce naiba mai vreți acuma? se supără Roonuí-Roonuí. Nu vedeți că avem chestiuni importante de discutat? Tapú Tetuanúi se mulțumi să arate cu o miscare din cap spre bestie. —Rugăm respectuos Consiliul să ne înapoieze prizonierul, răspunse cu un calm prefăcut. —Prizonierul? se miră Căpetenia Războinicilor. Ați înnebunit? —Deloc. Legea prevede că orice prizonier pentru care rudele lui n-au oferit, în treizeci de zile, o răscumpărare, trece în proprietatea celui care l-a capturat. Făcu o pauză plină de înțeles. Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
importante de discutat? Tapú Tetuanúi se mulțumi să arate cu o miscare din cap spre bestie. —Rugăm respectuos Consiliul să ne înapoieze prizonierul, răspunse cu un calm prefăcut. —Prizonierul? se miră Căpetenia Războinicilor. Ați înnebunit? —Deloc. Legea prevede că orice prizonier pentru care rudele lui n-au oferit, în treizeci de zile, o răscumpărare, trece în proprietatea celui care l-a capturat. Făcu o pauză plină de înțeles. Iar astăzi se împlinesc cele treizeci de zile. Se lasă o tăcere adâncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
tatuajelor. Nici o lege nu e tâmpita, îl contrazise Hiro Tavaeárii, luând poziție la rândul lui. Și nimeni n-are dreptul să încalce vreo lege, sub nici un pretext. Se întoarse spre cei trei băieți. Ce aveți de gand să faceți cu prizonierul vostru? — Vrem să-l vindem, răspunse cu naturalețe Vetéa Pitó. —Să-l vindeți?... Cui? —Celor care vor fi dispuși să plătească prețul. —Și care e prețul? — Trei locuri pe bordul Mararei. Exact de ce mă temeam, admise bătrânul, pe care totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Cele mai vechi tradiții cereau să i se ofere lui Tané un sacrificiu uman, care să-i amintească zeului că viețile tuturor celor de la bord se aflau în mâinile lui, însă în acel moment nu se găsea pe insula nici un prizonier de război, nici un adult foarte bolnav și nici un batran muribund de care să se poată lipsi fără mustrări de conștiință și, cu toate că ochii tuturor se întoarseră imediat către bestie, Miti Matái se opuse uciderii lui, argumentând că tatuajele de pe corpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
sigur că nu ar ajunge nici până pe coastele Rairateei. Atunci va trebui să găsim pe altcineva, insistă Navigatorul-Căpitan. De sălbaticul asta am nevoie. Roonuí-Roonuí propuse organizarea unei expediții rapide în oricare dintre insulele învecinate, cu scopul de a captura un prizonier, insă Hiro Tavaeárii se opuse cu fermitate: —Pentru prima oara în ultimii ani este pace între noi și vecinii noștri, spuse. Și nu mi se pare potrivit să riscăm ruperea acestei păci tocmai în momentul în care cei mai buni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
lui? — El nu-mi servește la nimic, recunoscu Navigatorul-Căpitan. Nu face altceva decât să răcnească și să amenințe. Însă tatuajele sunt de o valoare inestimabila. De acord! admise bătrânul. Nu-mi face nici o plăcere, dar iată care este decizia mea: prizonierul va fi sacrificat zeului Tané, insă pielea va fi îndepărtată și păstrată, pentru nevoile expediției. Dar nu va mai fi bună de nimic dacă trece Marara peste el. Răspunsul fu rece și dur, desi bătrânul îl rosti aproape cu scârba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
o ureche la cealaltă și, ceva mai tarziu, unul din cei patru războinici din insula vulcanică fu înjunghiat pe la spate. Roonuí-Roonuí se grăbi să convoace o adunare generală, care avu loc pe plajă, chiar în fața clădirii Marae, unde erau strânși prizonierii. —E clar că au mai rămas câțiva Te-Onó liberi prin insula, semnala. Și ne pot vâna unul câte unul. Ce facem? —Tu esti la conducere, îi aminti Miti Matái. Tu trebuie să hotărăști. Asta nu este o simplă problemă militară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Tu esti la conducere, îi aminti Miti Matái. Tu trebuie să hotărăști. Asta nu este o simplă problemă militară, răspunse celălalt. Este o chestiune mult mai delicată. Nu putem să facem decât două lucruri: ori să executam public câte trei prizonieri pentru fiecare dintre ai noștri care este asasinat, ori să-i urmărim pe fugari prin pădure și să-i vânam până la ultimul. Mă scârbește gândul să execut femei și copii, replică dezgustat Navigatorul-Căpitan, întorcându-se către ceilalți, pe fețele cărora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
golfuri și păduri dese, care ofereau tot atâtea adăposturi sigure pentru un număr foarte însemnat de luptători de gherilă. Se aflau așadar în situația paradoxala de a se fi transformat în temnicerii unui întreg popor și, în același timp, în prizonieri ai câtorva dintre membrii săi. Și-atunci ce facem? insistă RoonuíRoonuí. În ceea ce mă privește pe mine, nu sunt dispus să-mi trimit oamenii în interiorul insulei. — Iar în ceea ce mă privește pe mine, nu sunt dispus să accept să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
locul cel mai sigur în care se putea afla o ambarcațiune în timpul unui taifun era tocmai pe fundul acestei mari, cu singura condiție să fie vorba de o laguna adăpostita. Pe înserate, Marara se apropie de Marae, inca plin de prizonieri, iar aceștia nu-și putură crede ochilor când descoperiră un semeț catamaran care parcă picase din cer, fără să bănuiască măcar că, de fapt, acesta se ridicase de pe fundul oceanului. Acum înțelegeau cum ajunseseră pe insula brutalii lor agresori, insă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
decât să ridice mâna și să-i taie gâtul victimei care se găsea cel mai aproape, fără să țină seama că era o femeie fără apărare. Prima reacție a lui Roonuí-Roonuí fu să taie în același fel capetele a trei prizonieri și să le arunce cadavrele în pădure. Miti Matái trebui să-și folosească toată priceperea ca să-i explice celui mai în vârstă dintre prizonieri că, dacă aceste atacuri se vor repeta, vor trece la represalii sângeroase. Apoi îi dădu drumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
fără apărare. Prima reacție a lui Roonuí-Roonuí fu să taie în același fel capetele a trei prizonieri și să le arunce cadavrele în pădure. Miti Matái trebui să-și folosească toată priceperea ca să-i explice celui mai în vârstă dintre prizonieri că, dacă aceste atacuri se vor repeta, vor trece la represalii sângeroase. Apoi îi dădu drumul, ca să meargă la ai lui, deși nu era prea încrezător că în acest fel vor rezolva problema. Pentru orice eventualitate, ordona că pe timpul nopții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
în larg, înainte ca războinicii din Bora Bora să-și dea seama ce se întâmplă. Această dezertare îi crea și mai multe probleme lui Roonuí-Roonuí, căci acum rămâneau mai puțin de douăzeci de războinici utili pentru a menține ordinea între prizonieri, care erau vizibil agitați după răpirea copiilor. Dacă se hotărăsc să năvălească asupra noastra, chiar și numai cu bate și pietre, n-o să ne fie ușor să le facem față, observă Miti Matái. Iar eu nu mă văd ucigând femei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
să pleci, dar eu și cu oamenii mei rămânem, orice-ar fi. Știi bine că n-am să plec, răspunse. Dar știi la fel de bine ca nu mai putem continua în felul acesta. —Ai vreo idee mai bună? Am putea muta prizonierii cei mai importanți pe peninsula din nord, unde am putea să ne apărăm mai ușor, în așteptarea navelor... În caz că s-or mai întoarce! Căpeteniei Războinicilor nu-i trebuiră decât câteva minute de gandire ca să accepte ideea, astfel că zilele următoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
ajungea traversând un istm strâmt, cu nisip foarte alb, peninsula ce se ridică laextremitatea cea mai puțin populată a insulei. Când totul fu pregătit, Roonuí-Roonuí alese vreo douăzeci de femei și copii pe care ii muta în peninsula, lăsând restul prizonierilor în libertate, dar asigurându-i, înainte, ca orice act de agresiune din partea lor va atrage după sine executarea celorlalți ostatici și devastarea insulei. Pentru Tapú Tetuanúi, perioada următoare fu de-a dreptul insuportabila: zile și săptămâni întregi de privit orizontul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
douăzeci de perechi de ochi, ce păreau să-i urmărească peste tot, precum și sub privirile celor care, din extremitatea cealaltă a istmului, păreau să aștepte și ei cea mai mica greșeală pe care ar fi făcut-o. Erau, din nou, prizonierii propriilor prizonieri, însă acum se aflau într-un spațiu atât de limitat, ca deseori se surprindeau învârtindu-se de colo colo, ca niște animale în cușcă. Zilele deveniseră insuportabile. Nopțile, infinite. Nici macar dansurile și glumele femeilor nu-i mai înveseleau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
perechi de ochi, ce păreau să-i urmărească peste tot, precum și sub privirile celor care, din extremitatea cealaltă a istmului, păreau să aștepte și ei cea mai mica greșeală pe care ar fi făcut-o. Erau, din nou, prizonierii propriilor prizonieri, însă acum se aflau într-un spațiu atât de limitat, ca deseori se surprindeau învârtindu-se de colo colo, ca niște animale în cușcă. Zilele deveniseră insuportabile. Nopțile, infinite. Nici macar dansurile și glumele femeilor nu-i mai înveseleau, căci le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
loc, în urmă cu doi ani, și dintre cele patru care atacaseră Bora Bora în urmă cu paisprezece luni. Până și ultimul om de pe Marara știa dinainte ce-avea de facut. O jumatate de oră mai tarziu alimentele, apa și prizonierii se găseau la bord, astfel că putură să dea drumul vasului, iar vâslașii îl îndreptară imediat spre larg, prin strâmtoarea vestică, înainte să intre în câmpul vizual al celor care soseau dinspre răsărit. La patru mile depărtare de coastă, Miti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
desfigurate se putea citi acum totală lor neputința, în timp ce ochii le aruncau scântei de ură. Din când în când își arătau dinții galbeni, dându-le de înțeles dușmanilor lor că mai devreme sau mai tarziu îi vor devora. Schimbul de prizonieri se făcu rapid și eficace. Roonuí-Roonuí le ordona apoi vâslașilor să-și arunce pagayas 1 în apă, ca să-i oblige să piardă ceva timp recuperându-le, înainte de a putea porni înapoi, si, după ce sări pe puntea Peștelui Zburător, Miti Matái

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
asasinul tatălui tău, în timp ce Purúa agoniza? — N-am de ce să dau explicații nimănui, veni răspunsul, ca de gheață. Legea spune că eu sunt regina. Zâmbi cu cinism. Altfel nici n-aș fi fost de acord să fiu predată în schimbul acelor prizonieri. Du-mă înapoi pe uscat! — Dar tot legea precizează că, la bordul unei nave, autoritatea căpitanului este mai presus de cea a regelui, interveni pe neașteptate Tapú Tetuanúi, exaltat. În fața privirii feroce cu care îl fulgera Anuanúa, adaugă, vizibil înfricoșat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
fi întâmplat dacă unul dintre cei de gardă n-ar fi dat chiar în acel moment alarmă, arătând spre extremitatea insulei, unde tocmai își făcuseră apariția două enorme catamarane care avansau rapid înspre ei. Navă care servise pentru schimbul de prizonieri se întorcea încet înspre uscat, insă celelalte două aveau acum un aspect impresionant, datorită faptului că peste patruzeci de războinici vâsleau cu forța în fiecare dintre ele. Miti Matái o dădu la o parte, fără prea multa considerație, pe prințesa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]