1,039 matches
-
Moody Blues? Pfui. Jefferson Airplane? Piei, satană. Suntem la chef, nu la cenaclu și nici la priveghi. Numitorul comun care leagă generațiile pe portativ stă ascuns în pletora de maneliști nelipsiți de la nici o petrecere care se respectă. Arătările cantonate în prizonieratul nostalgic al pop-rock-ului sunt demne de milă. Sigur, nu pot fi călcate cu mașina, fiindcă sunt de la Dumnezeu lăsate. Dar o lecție de modernitate tot merită de la inginerii de sistem ai nevrozei blocative. Pentru acești oameni, rigorile calendarului sau ale
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
umerii prea fragili. în acest sens, ampla sa expoziție, cu un aer mai degrabă sistematic decît retrospectiv, nu a fost doar un simplu discurs plastic, ci și, în egală măsură, confruntarea directă cu o proiecție culturală pe care distanța și prizonieratul nostru comunist au transformat-o, pe nesimțite, în substanță mitologică. Evenimentul în sine, atît ca proiect cultural de mare cuprindere, cît și sub aspectul lui de ceremonial monden, a oferit, în mod cert, ceea ce publicul aștepta de la el: cantitate, suport
Arta bicefală (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16849_a_18174]
-
ebraic (Rosh HaShana) până la Yom Kipur. http://www.youtube.com/watch?v=8vjRyw7YMfc, din timpul războiului de Yom Kipur. GUILAD SHALIT, caporalul israelian răpit de guerilele extremiste din Gaza, si-a petrecut a treia aniversare a zilei de naștere in prizonieratul palestinian. Astfel, cei apropiați lui, cat și ceilalți evrei, se roagă pentru sănătatea lui , pentru el iberarea sa. Viața e asemenea peronului unei gări unde, În fiecare clipă, ne despărțim de unii și alții... de noi... Cine nu știe de ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Diverse episoade din timpul deja legendarelor conflicte sunt citate de aceștia cu valoare în principal didactică. E cazul aceluia avându-l în centru pe faimosul consul Regulus, care, după ce pledează în fața senatului pentru continuarea luptei, se întoarce, așa cum promisese, în prizonierat, unde, de altminteri, va fi torturat și ucis. De asemenea, adeseori invocată e scena, cu totul improbabilă, a întemeierii Cartaginei. Aproape că nu există autor care să nu se refere la ea, cel puțin de dragul anecdoticii. Cerând, pe țărmul Africii
Orașul invizibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6335_a_7660]
-
citat toate aceste titluri pentru că ele, chiar singure, reușesc să vorbească despre traseul poeziei Irinei Mavrodin. O poezie simplă în aparență, care se impune prin forța trăirii și prin încercarea de-a fi ea însăși salvarea de la o stare de prizonierat în viață, "între două lumi", una "imponderabilă" - aceasta - și una care "trage în jos" - cealaltă (lumile). Actul scrierii este asumat ca o datorie sacră - "Să scrii în fiecare zi/ iată un mod de a te ruga" - ce se manifestă, uneori
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
mai ales cei care nu-i plătesc regulat munca, săptămînal, încrezători că „va veni, totuși, și săptămîna viitoare la lucru, căci n-avea ce face cu Bator”. Este prizoniera acestei „viziuni” ce o au consătenii despre ea, și din acest prizonierat nu mai are cum să scape, cînd de altfel nici nu face vreun efort... În treacăt, trebuie să recunoaștem că această urmărire „vizuală”, mai mult a suprafeței, în tehnica scrierii povestirii, chiar și a „suprafeței” sufletești, cu economie de mijloace
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
definitivă că însăși Frediana era aceea care îi conducea. Despre mersul general al războiului, însă, soldatul nu știu să-i spună nimic. Lidania stătea pe spinarea calului în spatele lui și rămăsese în tăcere: acum, că nu-i mai unea necazurile prizonieratului și, în consecință, îl vedea nerăbdător să intre din nou în acțiune și să-și facă partea sa, simțea că era cu totul în afara gândurilor sale și se retrăgea cu înțelepciune în ea însăși, conștientă - dată fiind schimbarea de situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai prestigios liceu din Moldova, Liceul Internat ,,C. Negruzzi”, din Iași. Datorită calităților sale științifice, în anul 1940 este detașat la Seminarul Pedagogic Universitar, pe lângă care își făceau practica studenții secției de geografie din Iași. După terminarea războiului și a prizonieratului este chemat, în 1949, ca asistent la catedra de Geografia României de la Secția de Geografie a Universității ieșene. După un an avansează ca șef de lucrări, apoi în 1951 conferențiar, iar cu data de 1 septembrie 1969, devine profesor. Parcurge
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
1436, iar a doua oară în 1443, după o îndelungată probă a vasalității față de regalitatea ungară și cu un compromis greu acceptat, acela de a acorda călugărilor minoriți libertatea de a răspândi catolicismul în Țara Românească și după un autentic prizonierat la turci. Implicarea sa în campaniile militare antiotomane, inițiate de Sigismund de Luxemburg , împărat romano-german și rege al Ungariei, Germaniei și Poloniei, cel care fonda în 1408, la Oradea, Ordo Dracorum, un ordin militar religios antiotoman, în care Vlad a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
Pentru că trebuia să fie dus la judecata de apoi, ca să poată fi condamnat pentru crimă împotriva orânduirii de stat. La proces - unde participarea la războiul antisovietic a fost repusă pe tapet ca o crimă, iar protestele împotriva prelungirii ilegale a prizonieratului erau invocate ca niște manifestări fasciste - a devenit evident faptul că foștii ofițeri arestați în acel dosar erau dinainte condamnați. Totul era o înscenare, făcută de securitate pentru a demonstra ce rol important are ea, în contextul în care Partidul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
extreme. Cu o zi înainte de retragerea intempestivă din Budapesta la ordinul rușilor, în urma prăbușirii unei case, Marius fusese prins între două uriașe blocuri de beton. Puternice unități germano-maghiare pregăteau un contraatac, a rămâne în zonă echivala cu moarte sigură sau prizonierat, dar, în ciuda ordinelor, Nicky s-a încăpățânat să întâmpine inamicul cu foc de mitralieră până când prietenul lui a fost salvat. E bun ceaiul? Mmmmm!....În timp ce mormăie de plăcere, băgă nasul înroșit de frig în aburul cald. Excelent! Cu un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și fără centuri, nu oferă totuși imaginea unei mulțimi dezorganizate. Acolo unde ofițerii lipsesc, comanda o are un subofițer. Intrată în sânge, proverbiala disciplină germană se face simțită și aici, la acești oameni care se pregătesc de lungul drum al prizonieratului. Unii dintre ei sunt răniți destul de grav. La vederea lor, dăduse ordin unui infirmier să aducă pansamente și tinctură de iod. Pentru morfină și sulfamide, sanitarul ridicase din umeri. Nu aveau nici măcar de sămânță. Mângâie absent coada de lemn a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
toate neajunsurile unei existențe mereu pe fugă și sub spectrul morții. Sau capturării. Cu toate că și asta tot moarte înseamnă până la urmă. Domnule, mă bucur că intervenția noastră va scăpat de soarta neplăcută pe care sigur ai fi avut-o în prizonierat. Din păcate sunt într-o situație critică care nu-mi permite decât să vă ofer un automat cu muniție și dorința sinceră să găsiți o breșă prin care să răzbateți către o zona liberă. Misiunea noastră este să menținem acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la sovietici. Îl vizitam des, soția lui ne făcea câte un „nechezol”, cu caimac, o cafea aromată, atât cât se putea să se facă din cafeaua aceea artificială. Discutam multe chestiuni despre viață, dar mai ales despre ceea ce suferise în prizonierat. Mi-a relatat povestea lui și eu ascultam încrâncenat de ceea ce-i în stare să sufere un om într-o viață, atât cât îi este dat unui om. L-am cunoscut pe domnul Sfedu la Prut, pe o margine de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la etajul trei, am asigurat-o să nu mi-o fure cineva și am bătut la ușă. Adusesem cu mine două sticle cu vin, știam că la un pahar, avea să-mi povestească episodul trist din viața lui, cea din prizonierat. Mi-a deschis și ne-am așezat la masă. Am golit în tăcere fiecare vreo două pahare de vin, apoi a adus niște „arașpincă”, o băutură alcoolică de casă făcută de el cu chimion și zahăr ars. Apoi a început
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lungul timpului, talente ale unor oameni simpli care, din cauza vremurilor vitrege sau a delăsării lor, s-au pierdut pentru totdeauna. Domnul Sfedu era un om simplu, cu patru clase primare, de meserie cizmar. Chiar din clipa când a căzut în prizonierat și-a dorit să evadeze și să se întoarcă la viața lui normală și simplă din patrie. Nu putea să doarmă decât două-trei ore pe noapte și-și umplea timpul cârpind încălțămintea unuia sau altuia. Acolo, în captivitate, în frigul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
trebuia să fac : să transform chiar atunci acea vibrație pe care o primeam în adâncul ființei în cuvinte omenești, să rezonez cu ea. Am pornit astfel demersul anevoios al eliberării șamanului din mine, slăbit și înfometat după atâția ani de prizonierat, dar totuși acolo, regenerat chiar în acea clipă de fluidul prin care angalok-ul îl hrănea, peste legile lumii, arătându-mi drumul, nebunesc, imposibil și totuși singurul posibil pentru mine. Îmi dădeam seama că la cea mai mică ezitare sau slăbiciune
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
-l țin pe Sucki închis mai bine decât să risc să-l pierd, acordându-i o mică libertate. Cât era ziua de mare nu mă gândeam decât să cumpăr o colivie mare, pentru ca Sucki să se simtă mai liber în prizonieratul lui. Într-un cuvânt, plănuiam să-i dau iluzia că e liber, deși el era închis. Am cumpărat o colivie somptuoasă, ca o mică pagodă, cu multe oglinzi și leagăne și alte găselnițe cu care oamenii își închipuie că pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
păsări și pești, apărute brusc pe hârtiile lui contabile, sub magia luminii și umbrelor. Eu însămi, pradă unei noi neliniști, răsfoiam un album cu gravuri de Piranesi, hoinărind printre gânduri, rătăcind în labirintele carcerelor imaginare, trecând de la o stare de prizonierat la una de proaspăt eliberat și încercând să găsesc o cale de ieșire din întuneric. Când toate foile de hârtie fuseseră umplute de cifre cu aer de păsări și pești, ascunzând formula magică, soțul meu le-a strâns pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
parcul primelor zghihuieli nevinovate, cu multe și mari regrete printre hohotele de plâns, presimțind că pe Trudy nu aveam s-o mai revăd niciodată. Tata, la vremea aceea, era un proaspăt prizonier de război, întors acasă după cinci ani de prizonierat în „Siberiile reci”. De fapt, era un erou reînviat din morți, căci timp de cinci ani nimeni nu a știut de soarta lui. Plecase de acasă pe front cu cal și harnașament la Regimentul 2 artilerie călăreață, bateria a 3
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de măritat din sat au pus ochii pe Miluț, așa îl dezmierda bunica Ilinca, de la diminutivul Vladimiruț, care era bine copt la cei 33 de ani, din care zece și-i petrecuse în armată, pe front în război și în prizonierat. Această pildă de sacrificiu uman nu a fost îndeajuns, căci au urmat apoi alți patru ani de captivitate în închisorile comuniste ale patriei. Te oripilează gândul că acei satrapi criminali, fără sentimente și inimă, au fost tot oameni ca și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
soție de chiabur și mamă a celor doi copii, Sorin și Dorina. După terminarea războiului, mama a absolvit școala profesională de la Rădăuți cu o medie de invidiat, iar când tata s-a întors acasă în 1949, după cinci ani de prizonierat în Siberia, ca un adevărat erou, ea nu i-a rezistat insistențelor sale, mai ales că intra într-o familie înstărită și de rang social superior, căsătorindu-se prima oară, pe cinci noiembrie 1949, nebănuind că după 12 ani soarta
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
peri, că domnișoara mai are de învățat până termină școala din Rădăuți și nu are timp de prietenii. Un an mai târziu, când Bolocan s-a reîntors la Vama pentru a vorbi din nou cu bunica, tata era venit din prizonierat și i-o luase înainte. Absolvirea „Școlii de arte și meserii pentru fete” din Rădăuții Bucovinei, care a încununat anii de muncă ai mamei, pregătind-o temeinic pentru confruntările de mai târziu cu viața, a încheiat sacrificiile celor de acasă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Frasin sau Humor, însoțiți mai rar de mama, care nu agrea fotbalul, mai ales după ce a fost lovită de un suporter advers cu un ciolan în moalele capului și înjurată ca la ușa cortului. Condamnarea eroului din război și din prizonierat a dus după sine la derularea judecării acțiunii de divorț dintre Cotlarciuc Ana, cadru didactic la Școala Vama, și Cotlarciuc Vladimir, fiul fostului primar chiabur care transformase târgul Vama în oraș. La Tribunalul popular al raionului Câmpulung Moldovenesc, judecătorul Ioan
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pct. 2, al. 1 cod penal, infracțiune de uneltire contra ordinii sociale. Aceste condamnări și sancțiuni atât de dure s-au datorat faptului că tata, fiind cel mai tânăr dintre toți deținuții, foarte rezistent fizic și psihic după „antrenamentele” din prizonierat, i-a înfruntat cu mult curaj pe anchetatori și nu a semnat nici una dintre declarațiile impuse, în ciuda tratamentelor inumane și a condițiilor dure de carceră. De altfel, la proces, profitând de neatenția gardienilor, tata s-a dezbrăcat de cămașa în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]