1,785 matches
-
indigen de viță nobilă, din vreun inca, niciodată nu poți să știi. Metisa care ar fi putut să se tragă dintr-un inca Îl scotea pe Julius din caleașcă luîndu-l În brațe, Îl lipea de sînii ei superbi care se profilau sub bluza albă a uniformei și nu-i dădea drumul decît atunci cînd ajungeau În camera de baie a copiilor mici, care acum era numai pentru Julius. Nu o dată metisa s-a Împiedicat de unul din majordomi sau de grădinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
așa se petreceau lucrurile În fiecare noapte și nu-i mai făcea nici o plăcere să stea. O opri Însă accentul Încîntător al lui Lester Lang al III-lea. CÎți au foust incașii? Întrebă, aruncînd o privire spre fereastra unde se profila căpșorul lui Julius. — Paisprezece. — La naiba! Fantastic! I don’t know how many presidents there have been in the States. Must revise my history. Străinul uitase de președinții lui. Un hohot de rîs general al celor care Înțelegeau englezește. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
coboară spre locul lui În aplauzele prietenilor, ale cunoscuților și chiar ale necunoscuților și, cînd trece prin dreptul unei femei, Își vîră mîna În buzunarul pantalonilor și-i aranjează trăgîndu-i puțin la o parte și lăsînd, ca toreadorii, să se profileze cît mai bine organele genitale. Și apoi s-a luptat ca un toreador adevărat cu niște vaci Înfuriate de la crescătoria unei verișoare, iar la petreceri, cînd răsună muzica unui pasodoble, lumea Îi face loc și-l cheamă În față; atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încetul atmosfera necesară cu petreceri marinărești care se vor Încheia cu scandaluri și cu tineri peruvieni care tolerează, fierbînd de gelozie, autografele picante pe care Țiganul, Santillana și Lazarilio le scriu pentru logodnicele lor pe fotografii În care li se profilează organele genitale mai bine chiar decît lui Mazamorra Quintana, care uite-l că pică și el chiar acum. Terminarea planșeului de la etajul al doilea a căzut Într-o sîmbătă și arhitectul la modă, ținîndu-și promisiunea pe care i-o făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o lasă apa de mare. Ah, asta era o scenă formidabilă! Întotdeauna le cădeau prosoapele la duș, li se udau și, pe drumul de Întoarcere spre mesele de pe plajă, apăreau storcîndu-le, treceau printre mese storcîndu-și fiecare prosopul, toți mușchii se profilau perfect din pricina efortului. „Bună tactică, se gîndea Bobby, văzîndu-i că se apropie; de la toate mesele sînt priviți, sînt admirați, bună tactică“. Începea să priceapă că totul se reducea la o tactică excelentă din partea fratelui său și a lui Lester. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pleca, o adâncitură în for mă de violoncel. În ultima zi a sejurului meu din vara aceasta, după ce dimi neața sprijinise iar cerul cu creștetul ei de cariatidă, vorbind la mobilul al cărui ecran învăpăiat îi fulgera pe obraz, femeia profilată pe vânt și pe scoici n-a mai venit după-amiaza la plajă, și-atunci am știut că discul ei se scufundase în mare. Ajungea să privesc în jur ca să știu că plecase: băr bații și femeile zăceau pe nisip carbonizați
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
strigând porecla paznicului și văzând cum Joiana lui Titi o ia la fugă de parcă ar fi ciupit-o strechea. 6. Iar m-au furat pașii și gândurile. Nici n-am băgat de seamă că, nu prea departe, în fața mea, se profilează chipul unui om temut din sat. Din cei patruzeci și cinci de ani ai săi, mai mult de douăzeci a petrecut prin închisori. Nici nu vine bine, că iar trebuie să facă ceva și să ajungă de unde a plecat. Oamenii
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
părăsesc sala. Sub locurile rămase, acum, libere, uneori chiar pe ele, se odihnesc, foarte vinovate în completa inocență a celor ce pleacă, tot felul de coji de semințe, multe de floarea-soarelui, câteva, însă de dovleac... “Fericiți cei...” Chipurile abandonatorilor se profilează aievea unor portrete dintr-o expoziție a realului dur, a faptului nud, bun și rău. Tineri, foarte tineri, complet necunoscuți în lumea, cam subțire și mult prea subțiată, a intelectualității din N., dar și oameni mai în vârstă. Ascult muzica
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
stupid. Fiica ei, Lenuța, absolventă de liceu și ambițioasă candidată la studenție, păru a se fi vindecat rapid de mania studiilor superioare. Contractase, însă, o alta: într-o perioadă destul de scurtă încheiase (și desfăcuse deja!) două căsnicii. La orizont, se profila o a treia, despre care nimeni, absolut nimeni, nu ar fi putut să spună dacă urma să aibă nu alt destin, mai durabil, sau... Lenuța fusese, cu o săptămână și ceva în urmă, pe acasă. N-a stat decât câteva
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ascultam doar B.B.C-ul, dar știrile parcă veneau de pe Marte și se refereau la o societate căreia eu nu mai aparțineam. Pe la Crăciun ninsese mult și vremea se făcuse aspră. Munții se acoperiseră cu zăpadă și umerii lor se profilau pe fundalul orizontului cenușiu. Acest spațiu imaculat începea să mă intimideze. Mă simțeam dezrădăcinat, nefiind parcă câtuși de puțin capabil să mă mobilizeze. Simțeam nevoia să revin măcar de Crăciun în țară, acasă la ai mei. Mă gândeam să demisionez
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
secundarul mângâia ritmic sânii rotunzi ai doamnei care arăta foarte tânără, picantă chiar, cu un aer jucăuș, încântată parcă în sinea ei de faptul că este regină în vitrina unui ceas. Costash a apărut și el curând. Silueta i se profila în lumina slabă. Munții se vedeau umbroși în depărtare, cerul mai deținea încă luminile răsăritului. -Mulțumesc pentru ospitalitate, zisei eu. -N-ai pentru ce. Sper să te fi simțit bine la mine. Dacă vezi vreo carte interesantă în bibliotecă, ia-o
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
superbă. Ești fantastic de frumoasă. -Dar nu se poate. Nu aici...Pe iaht, nu. -Dar tu mă vrei? -Știi că te vreau. Dar nu aici. Haidem mai degrabă în mare! De la marginea falezei, la orizont, văzându-se în ceață, se profila un șir de vapoare cenușii. Am început să râdem, dar nu se putea aventura în mare. Euforia mea se risipi complet. Linda intrase în cabină și conversația noastră fusese întreruptă. Până acum nu pătrunsesem niciodată în lumea celor bogați și
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
nu-mi spusese câtuși de cât adevarul. Joi... joi... urma să plec la Paris. Îmi era imposibil să tac până atunci. Marți seara am invitat-o la o plimbare. Inima îmi bătea cu putere. Acolo, departe, pe marea violet se profila forma prelungă a unui iaht alb. Ce căuta el acolo? Ce mistere ascundea Linda? De ce nu mă lăsase să urc la bordul iahtului? De ce-mi cotrobăia prin calculator în lipsă? Cum a apărut, am și luat-o în primire
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
mustește de istorie și grandoare. Oasele strămoșilor țin țara. Datoria noastră este acea de a o întări prin gândirea, simțirea și faptele noastre. Prof. Dorian Răducan 24 august 1980 122 Odată cu vântul, adie și umbrele vrednicilor și marilor înaintași. Se profilează pălăria și umbra masivă a lui Calistrat Hogaș... Gheorghe Cărăușu - Suceava * 28 martie 1981 Vizitând această frumoasă ctitorie a vornicului Nestor Ureche, devenită adevărată cetate sufleteasă din care s-au ridicat buni călugări, vrednici de laudă, cum este și Înaltpreasfințitul
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ani, bine educat, care făcea diferența dintre bine și rău. În timp ce gândea astfel, băiatul spuse din nou: - Așa că dacă mergem acolo, n-o să mai găsim un loc unde se poate locui. Gosseyn privea tăcut norul de fum negru care se profila pe cer, gândind cu amărăciune: Ei bine, nu tocmai morale, în cele din urmă..." Cu voce tare spuse: - Sper că n-a fost nimeni rănit. Distrugerea clădirii din depărtare îi aduse brusc în minte întrebarea de mai înainte: ce planetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
multor străzi largi și puteau străbate cu privirea două dintre ele, însă, din pricina beznei, cu greu se zărea ceva în depărtare. Acum, cam la o milă depărtare, acolo unde străzile ajungeau în coama unui deal nu prea abrupt, fiecare se profila pe o străvezime perlată. Aproape tot cerul era negru, căci străvezimea nu se întindea dincolo de acoperișurile caselor, așa că părea să înceapă două zile mici, cîte una la capătul fiecărei străzi. Rima repetă: — La ce să mă uit? — Nu vezi? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
șoptită în strada întunecată de cineva care se apleca brusc peste pervazul ferestrei. în seara aceasta ajunse la un teren viran, un deal printre casele de raport care în urmă cu douăzeci de ani aparținuseră suburbiei. Silueta lui întunecată se profila pe cerul mai puțin întunecat, iar scînteile galbene ale unui foc de artificii luminau intermitent chiar în preajma vîrfului. Lăsă în urmă strada slab luminată și începu să urce, simțind cum piciorul calcă iarba aspră și se poticnește din cînd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mânui din nou comenzile întorcând aeronava, astfel încât aceasta să-și reia drumul spre destinația inițală. Așteptă până când fasciculul incandescent al Mașinii deveni o simplă licărire roșiatică de jăratec mocnit, undeva jos, departe în spatele lui. Imediat, în față, începură să se profileze vag în ceață contururile reședinței prezidențiale. Când aeronava aproape că ajunse la verticala palatului, Gosseyn acționa mecanismul de deschidere a ușii. În clipa următoare cădea traversând obscuritatea încețoșată. 19 "Leibnitz a formulat postulatul continuității, sau al acțiunii infinit vecine, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
partea drumului! ― urlă Gosseyn. N-o să aibă curajul să tragă în direcția camioanelor. În clipa în care țâșniră în câmp deschis, doi paznici se repeziră în goană spre ei, strigând ceva nedeslușit în vacarmul ce domnea. Chipurile lor schimonosite se profilau ciudat în lumina capricioasă. Armele lor se agitau amenințătoare. Dar se prăbușiră ca niște marionete fără viață când Gosseyn îi doborâ. În timp ce alerga în spatele lui Lyttle, Gosseyn nu-și putea reveni din surpriză. El, care refuzase de atâtea ori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mânui din nou comenzile întorcând aeronava, astfel încât aceasta să-și reia drumul spre destinația inițală. Așteptă până când fasciculul incandescent al Mașinii deveni o simplă licărire roșiatică de jăratec mocnit, undeva jos, departe în spatele lui. Imediat, în față, începură să se profileze vag în ceață contururile reședinței prezidențiale. Când aeronava aproape că ajunse la verticala palatului, Gosseyn acționa mecanismul de deschidere a ușii. În clipa următoare cădea traversând obscuritatea încețoșată. 19 "Leibnitz a formulat postulatul continuității, sau al acțiunii infinit vecine, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
partea drumului! ― urlă Gosseyn. N-o să aibă curajul să tragă în direcția camioanelor. În clipa în care țâșniră în câmp deschis, doi paznici se repeziră în goană spre ei, strigând ceva nedeslușit în vacarmul ce domnea. Chipurile lor schimonosite se profilau ciudat în lumina capricioasă. Armele lor se agitau amenințătoare. Dar se prăbușiră ca niște marionete fără viață când Gosseyn îi doborâ. În timp ce alerga în spatele lui Lyttle, Gosseyn nu-și putea reveni din surpriză. El, care refuzase de atâtea ori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
-l văzuse deja prin ușa din față, în mod evident o extindere a aceleiași priveliști de grădină. O clădire masivă, cam de cinci sute de metri lungime și - incredibil - tot atât de înaltă pe cât de lungă, se ridica asemenea unui monstru întunecat, profilându-se pe cer și dominând zarea. Pretutindeni existau dovezi ale trudei dinamice a omului, dar nicăieri nici o mișcare, nici țipenie de om. Până și copacii stăteau nemișcați în aerul acela încremenit, lipsit de lumină. - Atenție! îi spuse fata, de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mine. Hai să avem o ceartă adevărată. Dar mai întâi te previn: directorul de la Atelierele de Reparații Automate vine încoace împreună cu două gorile de-ale lui. Clătinându-se pe picioare, Fara îl însoți cu privirea pe primarul care pleca. Se profila o criză. Trase aer în piept, își îndreptă spinarea și-și zise: "N-au decât să vină, să vină și..." Totul se desfășură mai ușor decât se așteptase, căci bărbații care-i intrară în atelier păliră la vederea revolverului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ieși afară. Nu era nici un pic de forță gravitațională, așa că pluti sub impulsul unei simple împingeri a încuietorii. Lanterna lui puternică lumină o potecă ce cobora într-o pantă abruptă, dezvăluind o adevărată cîmpie plată de metal, cu pereții clar profilați la o oarecare distanță, pereți cu uși în ei. Tabloul era normal, chiar obișnuit. Era suficient să încerce toate ușile și dacă reușea să deschidă vreuna, să treacă prin ea. Chiar cea dintîi se deschise fără nici un efort. După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cu toată greutatea ei de cer și de stele. Tarrou se ridicase ca să se așeze pe parapetul terasei cu fața spre Rieux, care stătea tot prăvălit in scaunul lui. Nu se vedea din Tarrou decât o formă masivă, care se profila pe cer. El a vorbit multă vreme și iată aproximativ discursul lui reconstituit: Ca să simplificăm, să spunem, Rieux, că eu sufeream de ciumă cu mult înainte de a cunoaște acest oraș și această epidemie. Asta spune suficient că sunt la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]