7,890 matches
-
din priviri. Se găsesc. Vin unul către altul. Se iau de braț. Înalți, ambii, cu trupul drept, cu copilul de mână, trec, prin mulțime, tot așa, cum au trecut prin viață. Greu. Căci, mulțimea e curioasă și necunoscătoare în ale profunzimii sufletelor celor doi. În urmă, ajung la locul în care s-au întâlnit. Acolo se opresc, se privesc atent unul pe altul, și, când să și dea mâna, a despărțire, plodul întreabă: tataie, dar cine e moșul ăsta? A, da
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
strălucirii lor ucigătoare nu înceta să mă chinuiască. Cum puteam s-O uit, când era atât de strâns legată de existența mea? Nu, nu-i voi revela niciodată numele: siluetă eterată, subțire, vaporoasă, cu doi ochi imenși, mirați, strălucitori, în profunzimile cărora viața mea ardea și se topea încet și dureros, Ea nu mai are legături cu lumea asta josnică și feroce. Nu, nu trebuie să-I pângăresc numele cu lucruri pământești. După ce s-a stins, m-am retras în general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
înghețase pe buze, ca și cum S-ar fi gândit la cineva absent. Prin lucarnă I-am văzut atunci ochii teribili și fermecători, plini parcă de un reproș amar, ochi tulburători, mirați, amenințători și promițători totodată. Scânteia vieții mele se pierdu în profunzimea acestor pupile strălucitoare, cu expresie misterioasă. Această oglindă fascinantă îmi absorbi întreaga ființă și mă purtă în ținuturi unde gândirea umană își pierdea orice putere. Ochii oblici turcmeni, animați de o splendoare supranaturală și îmbătătoare, înspăimântau și atrăgeau în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Astfel, de fapt, Îl desconsideră pe clasic. Marii comediografi se pricep să ascundă, În pliurile situațiilor comice, tristeți nebănuite. Nu e doar cazul autorului lui Scapin : Goldoni, Gogol, Alecsandri, Caragiale, Sebastian, Mușatescu, Anouilh, Ionesco ș.a. trebuie citiți cu imaginație și profunzime. Uitînd ce ai Învățat În școală. Uneori, chiar și ce-ai studiat În facultate... Sunt invitat la o premieră cu un spectacol de păpuși clasic, la paravan. Am inspirația să vizionez reprezen tația...din scenă! Și-mi dau seama ce
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mai făcea politică. Era un om retras, mare amator de șuete prelungi, băutor cu măsură ( nu l-am văzut beat!), prieten cald și calm. Era inteligent și judeca Întotdeauna, limpede. CÎt privește talentul...Dumnezeu să mă ierte, dar avea o profunzime și o modernitate a jocului pe care nu leam observat la Furdui : exemple? Filmul lui Ciulei Valurile Dunării ; sau Puterea și adevărul ; ori rolurile de pe scena Municipalului - Omul care aduce ploaie, Sfînta Ioana...Am făcut această corecție nu doar În calitate de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ca un fulg, ca un puf de păpădie, în patul primitor. În schimb, îmi aduc aminte cu claritate că, înainte de a ațipi, chiar dacă mulți din cei care mă cunosc o să zâmbească a îndoială, o dilemă remarcabilă și de o formidabilă profunzime mi-a trecut prin minte: Domnule, ce anume prevalează în viață, chimismul sau atitudinea?". Hai că sunt tare, nu? M-am trezit într-un soi de ocean alburiu. Nu știu cum să explic senzația, dar parcă vedeam totul de jur-împrejur fără niciun
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o simplitate de genul: "Bravo, Șefu'! Mișto, Șefu'! Ești super-OK, Șefu'!" și cam atât. Însă Dorinel s-a întrecut pe sine și a exclamat: "Să trăiască Șefu', care e el Șefu', da!". M-a emoționat această afirmație de o mare profunzime ontologică. Sigur, nu chiar până la lacrimi. După acest moment de vie adeziune, am început să-i instruiesc, cu tact și răbdare, prin pilde cât mai simple și o grămadă de mijloace pedagogice. Am rămas mai mult decât uimit când am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mic de statură și de altfel niciodată încruntat, dar suficient de lipicios, de flatant, cu un adevărat cult pentru un anumit zâmbet care-i inunda forțat ochii și întreaga față, nu încetase să-mi transmită totuși, din priviri că, în profunzimea sufletului său, nu mă agrea nici doi la sută. Avea el grijă să râdă de mine și bineînțeles, de cine voia el, dar nu tète-a tète, când se comporta, de ce să mint (?) ca un frate, ci în plen, de față
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
întrebai în fracțiuni de secundă, cum reușesc ele să mai vadă, și cu părul ca de calcar, asemeni coralilor, două cu nasurile într-adevăr retezate, altfel aproape că nu o distingeai pe una, cea cu nasul întreg, de celelalte. În profunzimea încăperii cu miros accentuat de mucigai, în clarobscurul dominat cu picturi rupestre ce imortalizau scene de vânătoare, între care, la loc de cinste, Uciderea licornului, coborau de undeva din tavan, pe-o frânghie, saltimbanci în haine de cavaleri medievali, cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
trăim cu ele, decât să încercăm să le eliminăm? Scriu câteva sugestii care o să vă ajute să nu mai duceți un război inutil cu boala, așa cum am dus eu. Concentrarea pe sănătatea perfectă este ceva ce putem face toți în profunzimea ființei noastre. Râsul atrage bucurii, elimină negativitatea și duce la vindecări miraculoase! Nu ascultați mesajele societății privind bolile. Aceste mesaje negative nu vă slujesc și nici nu vă ajută cu nimic! Boala este ținută în corp de gând, prin observarea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
și corpul nostru evoluează în mod continuu și este supus unor transformări continui, deci nu trebuie să căutăm echilibru și stabilitate nici în corpul nostru terestru, căci nici aici nu există. Singurul loc unde putem găsi echilibru și stabilitate este profunzimea ființei noastre spirituale, unde nu există tulburare, ci doar pace și iubire peste tot. Acest lucru, P|STR|TORUL ECHILIBRULUI îl știe și îl aplică. El nu se lasă tulburat, căci sentimentele sale sunt profunde, nu de suprafață, el nu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
trebuie să-l accepte. Cert este că acele persoane s-au schimbat complet și ne transmit mesaje deosebit de importante, din care să învățăm și noi câte ceva. Acele persoane s-au trezit cu adevărat la viață, după ce au experimentat necunoscutul și profunzimile luminoase ale existenței umane, acele persoane devin mai bune, tolerante și trăiesc fiecare moment al vieții cu maximă con știentizare. Ei sunt mesagerii care ne pot influența (dacă îi vom crede, bineînțeles) spre o redirecționare și o transformare pozitivă a
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
derutantă, pentru că amestecă visceralul cu intelectul: "care ține de interiorul ființei omenești, considerat ca sediu al gândirii (s.n.), al sentimentelor". Mai aproape de uzul curent e NDU (Noul dicționar universal al limbii române, 2006), mai ales prin exemplificări: "care provine din profunzimile ființei omenești; instinctual: reacție, ură viscerală". E cert că visceral este folosit astăzi mai ales cu un sens negativ, indicat adesea de asocierile contextuale: într-un articol se afirmă că "antiamericanismul este ilogic și visceral" (Ziua, 25.10.2007), iar
Visceral by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9186_a_10511]
-
și analiză, ne este relativ ușor să ajungem la concluzii în ceea ce-l privește. Departe însă de a se livra sub forma unei ecuații simple, mentorul Vieții Românești înfățișează desenul complicat al unei personalități complexe și adânci, cu suprafețe și profunzimi, față și revers, sentimentalisme reprimate și lucidități amare. Citindu-i cu atenție pe marii noștri critici, vom constata că sub masca olimpianismului și a seninătății imperturbabile există impulsuri și convulsii omenești, prea omenești... Nici Ibrăileanu, nici adversarul său de idei
Critica analitică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9204_a_10529]
-
1936). Prin "antologarea mizeriei", Radu Aldulescu întemeiază la noi - afirmă tot Mihai Zamfir - "o lume literară céliniană", cum nu mai avem, cu o asemenea pregnanță și amploare, nici înainte, nici după Radu Aldulescu, cel puțin deocamdată. Potrivit acestei tendințe de profunzime și autenticitate, am putea vorbi despre Proorocii Ierusalimului ca de un "roman scârbit" (sintagmă pe care Val Gheorghiu o folosește pentru Houellebecq) sau, mai adecvat, ca de un roman al scârbei, ceea ce justifică încă o dată apropierea de Céline. Aceste referințe
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
mă întorc la Solo. În urmă cu câteva luni, în cadrul unui dialog cu Mihai Șora, l-am vorbit de bine pe Alexandru Sever, amândoi socotindu-l un important scriitor, a cărui creație studiază o intensă suprafață socială și atinge uneori profunzimi tulburătoare. Mihai Șora sublinia prețuirea pe care o are pentru opera sa. Mi-a spus de asemeni că fusese frapat de cât de etanșă era solitudinea în care se ferecase, încă din tinerețe, cel căruia mai toți îi spunem Solo
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9221_a_10546]
-
pînă acum, Începînd cu Amintiri din provincie (1983), Firesc (1985) și terminînd cu Erou fără voie (1994), Un regat pentru o muscă (1995). Un roman În 12 capitole ce se asamblează polifonic, fiecare reprezentînd o mișcare spre centru și În profunzime, dar și un lent avans spre deznodămîntul anunțat, spre o dezlegare a enigmei de fond, perceptibilă În toți porii partiturii. GEO VASILE, Grefierul și victima, În revista Contemporanul ideea europeană, nr. 44, 16 noiembrie 2000 ...m-am lăsat și eu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dirijor care știe ce vrea, din nimic se poate pune pe picioare o orchestră adevărată care poate concerta pe orice scenă din lume. Cînd a plecat nu m-am putut abține să nu-i fac cadou ceva ce reprezintă în profunzime spiritul nostru balcanic atît de hulit de toată lumea: Groapa lui Eugen Barbu în traducere franceză. Dă-ți seama deci ce satisfacție am de fiecare dată cînd mă gîndesc că o bucată adevărată din cultura noastră națională se află la ora
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
gorilă sinistră, rupe tăcerea Antoniu. Mi-ar trebui un fluviu cât Gangele ca să mă curățe de păcate. Interesant este că, deși am citit foarte mult nu m-au atras decât metaforele, stilul operei, ingeniozitatea ficțiunii și mult mai puțin mesajul, profunzimea textului, filozofia lui. Și atunci, nu m-am Întrebat de două ori dacă greșesc, nu mi-am smuls hainele de pe mine când am greșit, nu m-am Împiedicat de regrete și nu m-am zgâriat pe față de furie. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Antonia pe cap. — Eu nu mi-aș face griji, spuse Antonia, dar am impresia că Anderson își face. El nu prea spune mare lucru, și totuși cred că el crede că Honor crede că nu sunt la înălțimea lui. — Câtă profunzime, am spus. Tu ai putea sta și alături de un rege, cu siguranță ești la înălțimea lui Palmer al nostru. N-ai nici un motiv să te frămânți. Tu ești o zeiță, iar ea nu e decât o biată fată bătrână. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de scrisori deschise, pahare murdare, bucăți de biscuiți și cărți de economie. Georgie purta pantaloni bej foarte strâmți și o cămașă albă și-și strânsese părul într-un coc dezordonat. Era palidă și prin paloarea transparentă a pielii străbătea din profunzime o ușoară îmbujorare. În lumina rece ieșeau la iveală câțiva pistrui aurii pe nasul ei cârn pe care îl chinuia în continuare fără să-și dea seama. Ochii ei mari, cenușii, plini de inteligență lucidă și de onestitate, îmi susțineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o detestasem vreodată cu adevărat. Pe de altă parte, nici unul dintre aceste lucruri nu mă făcea să mă îndoiesc de iubirea mea. Era însă o iubire cu adevărat monstruoasă cum nu mai trăisem până acum, o iubire de o asemenea profunzime cum numai abisurile în care sălășuiesc monștrii pot fi. O iubire lipsită de duioșie și de zâmbet, o iubire practic lipsită de personalitate. Straniu era faptul că această pasiune care presupunea, după toate aparențele, o supunere totală a ființei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
tribulații grămadă pe curul meu. Ce rost are să mai încurajez această aventură, s-o las să ia amploare? La ce mi-a stat capul acolo, în Vermont!? Ah, u-ul, u-ul ăsta din „ruog“ - mintea asta are tot atâta profunzime cât o copertină de cinema! Și „ui-ți“! Exact așa ar stâlci o prostituată ortografia! Dar ceea ce mi se pare insuportabil de penibil este mutilarea lui „dragă“, prăbușirea acestor două silabe pline de afecțiune, reducerea lor la patru litere mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și hotărât prin pince-nez-ul său de aur. Avea toate trăirile specifice cazarmei În degetul mic. Pe lângă cărțile ferfenițite de strategie gemană, pe rafturi se mai afla o mică serie de volume de psihologie. Îi cunoștea pe toți soldații săi cu profunzimea unui confesor și știa până unde mergea brutalitatea acestora, până unde le mergea blândețea, viclenia și simplitatea minții lor. Știa care le sunt plăcerile - rakia, jocul de cărți și femeile - sau ambițiile, deși acestea puteau să Însemne doar o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
strâns de-o parte și de alta a gâtului, apoi îi lasă să cadă. Întorcând capul în partea cealaltă, oftează cu ochii închiși. Ascultă, în picioare, cu pantofii roz și picioarele albe oglindindu-se în parchetul de culoare închisă. În profunzimea lemnului se zăresc umbrele de sub fustă. Cuprinzându-și fruntea cu mâna liberă, zice: — Mona. Nu ne putem permite să pierdem exclusivitatea asta. Dacă or să construiască altă casă, e foarte posibil să dispară definitiv de pe piață. Apoi tace din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]