2,857 matches
-
care definesc schimbul social și identitatea grupurilor sociale. Relațiile politice se stabilesc între categorii și grupuri sociale pentru satisfacerea intereselor acestora în raport cu puterea politică. În cadrul acestora, indivizii, grupurile și comunitățile se implică în mod conștient în organizarea societății, având caracter programatic. Relațiile interetnice reprezintă o categorie aparte a relațiilor politice și necesită, de cele mai multe ori, o atenție specială. Relațiile politice au un caracter organizat și se manifestă prin intermediul instituțiilor politice, al unor strategii, planuri și programe bine definite, privind organizarea societății
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
socială), elementul de schimbare socială spre o stare considerată dezirabilă nu poate fi negat, cum nu poate fi negată nici aspirația spre condiții sociale și de trai mai bune, dar se pune problema în ce măsură respectivele schimbări au avut un caracter programatic, direcționat. Anumite componente ale tranziției, în special schimbările de sistem politic, economic și din sfera politicilor sociale pot fi analizate ca programe de dezvoltare, deoarece se bazează pe o strategie elaborată la modul explicit. Despre alte schimbări, mai ales cele
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
exemplu, identifică existența mai multor etape: ei consideră prima fază a disciplinei academice ca fiind marcată de „idealism” (sau „liberalism utopic”), care domină gândirea teoretică și practica politică în perioada anilor ’20 și începutul anilor ’30, și ale cărei documente programatice reprezentative ar fi cele semnate de teoreticieni precum Alfred Zimmern, Norman Angell sau Leonard Woolf sau de politicieni precum Woodrow Wilson. A doua fază a tipologiei temperamentului liberal în relațiile internaționale este constituită dintr-un complex teoretic (dezvoltat între anii
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
publice în spiritul unei așa-numite guvernanțe globale. Concept și obiectiv deopotrivă, guvernanța globală (global governance) a fost făcută cunoscută ca aplicație și luare publică de poziție în diverse rapoarte internaționale de la începutul anilor ’90, inclusiv UNESCO asumându-și-o programatic în 1995, prin comisia sa asupra guvernanței globale. În esență, termenul presupune crearea unor noi mecanisme și structuri de guvernământ la nivel local și global care să includă într-un proces decizional complex, extins și dinamic mișcări sociale și organizații
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
mai mult prin forță externă - este condamnată să rămână dependentă de sprijinul extern, faptul că o reală libertate politică nu poate fi impusă, ci doar obținută direct de către populația în cauză” (Richardson, 1997, p. 15). În ciuda faptului că principalul document programatic pe baza căruia se face analiza și, în ultimă instanță, condamnarea proiectului internaționalismului liberal interbelic este Declarația președintelui american Woodrow Wilson în fața Senatului („Cele 14 puncte”), până relativ recent, literatura convențională a Relațiilor internaționale ignoră contribuția intelectualilor americani, continuând să
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Sunt însă și opțiuni „necumpătate”, aș zice, sau altele contrare noțiunii de umanism. — Există, firește, opțiuni iresponsabile și confuze; există opțiunile celor care nu știu ce vor, dar știu foarte bine ce nu vor (și uneori au dreptate); și exista și cele programatic potrivnice ideii de umanism; opțiunile delirului puterii. Mai există și tendința de a discredita conștiința umană ca atare. Sunt scriitori și critici care o socotesc sordidă și vor s-o elimine din literatură, din filozofie, din artă. Treaba lor! Rezultatul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Cartea lui Pressman și Wildavsky, Implementation: How Great Expectations in Washington Are Dashed in Oakland (1973), este considerată una dintre cele mai de seamă contribuții la studierea procesului de implementare (Yin, 1982b). Este vorba de procesul prin care orice activitate programatică - de exemplu, un proiect de dezvoltare economică, o nouă programă școlară sau un program de prevenire a infracțiunilor - este instalată Într-un cadru specific (de exemplu, o organizație sau o comunitate). Procesul este complex și implică un număr mare de
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
să conțină datele cazurilor individuale conform unui cadru uniform. Figura 5.5 conține un astfel de tabel, cuprinzând descoperirile a 14 studii despre centre organizaționale, fiecare având o organizație parteneră (COSMOS, 1998). Dintre cele 14, 7 au beneficiat de sprijin programatic și au fost considerate centre de intervenție; celelalte 7 au fost folosite drept centre de comparație. Pentru ambele tipuri au fost colectate dateprivind capacitatea de colocație a centrelor (de exemplu, folosirea acelorași clădiri) cu partenerii lor - acesta fiind unul dintre
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
dintr-un „mai târziu” care a reușit să o ia înaintea lui „este”: „Și mai târziu, când mai târziu?, a da! atunci când se va fi terminat acest război...”, „își amintește” protagonista, Lucia Zărnescu, „ce va fi cândva”. Într-un articol programatic publicat în 1988, în revista „Amfiteatru”, A. pledează pentru o gramatică a imaginației sui-generis: „Adevăratul mister al facerii textului - explică el - este refacerea existenței înseși, cu ajutorul unei gramatici eliberate de orice servitute.” Odată cu Tobit, se inaugurează așa-numitul ciclu biblic
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
a fi prima care tratează aceste chestiuni pe baza studiului principalelor fonduri arhivistice (Arhivele Naționale, fond CC al PCR, Arhiva MAE, Arhivele Militare Române, Arhivele fostelor partide comuniste din Cehoslovacia și Ungaria, Arhiva postului de radio „Europa Liberă”), presa, „Documentele programatice” ale PCR, bibliografie. În ceea ce privește presa românească, unul dintre aspectele studiate este relația dintre ceea ce se discuta În Biroul Politic despre politica externă și modul cum erau reflectate de presă aceste discuții. Totuși, autorul nu este foarte explicit În a arăta
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
chiar să-și părăsească meseria de bază și să se angajeze În alte domenii” (p. 87). Este un veritabil rechizitoriu care ar fi putut constitui un real J’accuse dacă autorul ar fi avut Înclinația de a scrie un text programatic. Se mai poate face ceva În această tristă situație? Bogdan Murgescu, fire optimistă, după cît s-a văzut, reușește să ofere cîteva posibile soluții, dacă nu chiar și un program de reformă. Așa Încît autorul identifică și principalele direcții de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cu tot” (Atac în zori). Târziu, după mai bine de două decenii, volumul Soare scufundat (1966) deschide alte experiențe lirice, însă este astfel conceput încât să facă vizibilă încercarea de refacere a punților cu primele vârste ale poetului. Ciclul intitulat programatic Cântece neauzite conține, alături de versuri reluate din vechile plachete sau dintre cele rămase în publicațiile interbelice, un număr de poeme din perioada cât M. tăcuse, „blocat la lumina zilei”. Întoarcerea parțială „la uneltele dintâi” (M. N. Rusu) este vizibilă și
MANOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
istorico-literar, se formulează, de fapt, un program critic, o idee despre critică impregnată de sentimentul implicării personale, nu fără orgoliu abil deghizat în exprimarea printr-un „noi” care nu e aici un plural al maiestății, ci o marcă impersonală; propozițiile programatice sunt risipite înșelător în contexte descriptive și analitice, dar nu sunt îndeajuns de ascunse pentru a nu fi, până la urmă, depistate. LAURENȚIU ULICI SCRIERI: Poezia criticilor, București, 1971; Literatura SF, București, 1980; Caragiale și Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
mai reprezentativi poeți basarabeni, configurând un program etic și estetic care presupune cultul rădăcinilor, al casei, pragului și vetrei. Satul se conturează ca un univers coerent, o cetate morală, axis mundi, care sacralizează totul. O astfel de poezie se opune programatic „mievrăriilor moderne” (după expresia veche a lui Titu Maiorescu). M. preferă balada din raționamente limpezi: prin baladesc obține dramatism și miracol, întâmplările fiind puse sub semnul trecerii timpului și al destinului. Eroul central al baladelor e Păcală, simbol al spiritului
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
termenul „sintetism”. Rezumată lapidar în titlul revistei, ideea de sinteză era formulată explicit în articolul Glasuri: „Poezia, plastica, drama și mai ales arhitectura, toate converg într-un acord abstract pe același drum arcuit ca o coardă: sinteza.” Termenul e arborat programatic și în articolul-manifest din primul număr al revistei „Integral”: „Sintetizăm voința vieții din totdeauna, de pretutindeni, și eforturile tuturor experiențelor moderne.” Situându-se în raport cu celelalte curente de avangardă, i. se revendică din dadaism, pe considerentul că: „dadaismul reprezintă, mai mult
INTEGRALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
după 1990, cu Texteiova (1992) - o carte inclasabilă generic, așa cum o sugerează și titlul. Cu toate acestea, autorul este menționat, de la început, drept unul dintre componenții nucleului tare al grupului textualist. Explicația acestei aparente bizarerii este producția abundentă de texte programatice ale lui I. Spre sfârșitul decadei a noua, el depunea la Editura Univers o carte, Acțiunea textuală, care vizează o sinteză a teoriei textului, pe linia fragmentelor publicate în reviste ca „Vatra”, „Viața românească” „Echinox”, „România literară” ș.a. Este una
IOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287612_a_288941]
-
Mihai Eminescu sau a lui Ion Barbu, a lui Ioan Alexandru sau a poeților din Cercul Literar de la Sibiu se lasă descifrate mai cu seamă în poemele cu structură clasică de baladă sau rondel. Autorul evită constant metafora și caută programatic un limbaj simplu și direct, care să exprime legătura nemijlocită cu obiectele denumite, fără a reuși totuși să se desprindă de discursivitate: sub titlul revoluționar al cărții, care militează pentru o scriere eliberată de constrângeri formale, se ascunde mai degrabă
ISTRATE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287633_a_288962]
-
poezii, piese de teatru, printre care Grâu înfrățit (1950), Balada Bicazului (1951), Trandafir de la Moldova (1952), Macazul (1955), Din neagra țărănie (1957), Tinerețe fără tinerețe (1959), Milionarii (1960), La fântâna cu găleată (1962), Satul fără țărani (1974), Păsări călătoare (1975). Programatic, I. tinde să realizeze o frescă a vieții țăranului din Moldova în perioada imediat următoare celui de-al doilea război mondial. Datorită valorificării literare a unui grai popular foarte bogat, adeseori cel care a scris Trandafir de la Moldova a fost
ISTRATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287637_a_288966]
-
ideal, de perfectă expresie a tendințelor sale. [...] Simțirea trecutului și a valorilor sale morale a fost pentru Iosif altceva decât o dogmă: un act natural, fiziologic, ca respirația. Caracterul firesc și sinceritatea poeziei sale, saturată de tradiționalism, în afară de orice spirit programatic, sunt indiscutabile. ȘERBAN CIOCULESCU SCRIERI: Versuri, București, 1897; Patriarhale, București, 1901; Poezii. 1901-1902, București, 1902; A fost odată..., București, 1903; ed. București, 1909; Din zile mari, București, 1905; Credințe, București, 1905; Zorile, București, 1907; ed. București, 1909; Legenda funigeilor (în
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
a acestei puteri. Dac) este adev)rât c) Anglia se mișc) lent, aceasta este o parte a explicației - o parte mai consistent) decât mult pomenitul caracter național, despre care se presupune c) vine în contradicție cu angajamentul ideologic sau politicile programatice. Limit)rile la care ajung s) fie supuși primii miniștri în cadrul procesului însuși prin care sunt selectați sunt pe atât de importante pe cât de subtil, vag și general sunt ele trecute cu vederea. Aceste caracteristici sunt valabile și pentru condițion
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
din alfabet borhotul!” Violentarea relațiilor așa-zicând naturale pentru codul poetic al timpului nu se face în sensul „mai pur” al limpezirii logice, aceasta fiind chiar în opoziție cu proiectul lui I. Poetul cultivă atipicul logic și combinatoriu. Consecvent onirismului programatic, el operează permutări ale unor elemente luate din existentul empiric sau simbolic după o serie de reguli care aparțin aerului bizar, impregnat de libertăți, propriu ordonării percepției din vis. Structurarea versurilor mizează pe abrevierea relațiilor uzuale dintre obiecte, pe deformarea
IVANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]
-
scriu aceste rânduri. Două, cel puțin, mi se par a fi coordonatele care dau seama cel mai bine despre ceea ce a gândit și scris profesorul Zub de-a lungul celor câteva decenii de intensă activitate. Cea dintâi - duală - este dimensiunea programatică a tuturor inițiativelor sale științifice și stăruința cu care aceste inițiative au fost duse la bun sfârșit. Dl. Zub a început prin a-și crea instrumentele de lucru în perspectiva restituțiilor istoriografice la care se gândea. Eruditele bibliografii dedicate lui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în împrejurările din acea perioadă, cu mijloacele ei precare, tradiția antebelică a deschiderii spre Europa și a dialogului între specialiști. În această privință, profesorul Zub a dat dovadă de o consecvență ieșită din comun, străduindu-se, într-un chip la fel de programatic precum cel oglindit de marile sale inițiative istoriografice, să probeze că, în pofida vremurilor, scrisul istoric românesc mai putea fi încă, cel puțin pe alocuri, sincron cu direcțiile epistemologice de pe continent sau cu unele din inițiativele istoricilor europeni. Nu altul este
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
chiar pe marii proprietari funciari rurali 2. Atât vechile, cât și noile partide țărănești s-au manifestat, cel puțin în primii ani de după război, ca cei mai importanți purtători de cuvânt ai intereselor maselor țărănești. Date fiind asemănările dintre punctele programatice, baza socială și metodele de acțiune ale partidelor țărănești din țările răsăritului Europei, adeseori istoricii din Occident prezintă țărănismul ca pe o mișcare unitară, specifică acestei zone. Analiza partidelor țărăniste a generat în istoriografia din țările apusene puncte de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Scrob, I. S. Spartali. În 1892 și 1893 prim-redactor este Cincinat Pavelescu, iar în 1899 secretar de redacție va fi Ștefan Petică. Revista, gândită de mentorul ei ca publicație antijunimistă, afișa, cu o superbie mai mult teoretică, un purism programatic - stindard intransigent al artei pure (al „literaturii înalte”) - și se adresa „oamenilor de gust”. Frondei antiburgheze și antifilistinismului li se dădea îndreptățire estetică: Macedonski se voia creatorul unei direcții noi. Prin el, L. își revendica drept tradiție pașoptismul (privit în
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]