853 matches
-
a ministrului de externe francez, Barthou, �n singură tentativ? serioas? a Fran? ei de a contracara expansiunea nazismului �n Europa de sud? est131. Iorga nu putea �n nici un caz s? aib? �ncredere �n URSS ? i a continuat s? resping? orice preten? ie a internă? ionalismului proletar că o motiva? ie a politicii de for?? a ru? ilor. Vedea �ntotdeauna �n această un ? ovinism total. Mult �naintea multor contemporani (? i chiar a multor comuni? ți), Iorga scria: �Nu s�nt �mpotriva comunismului, nici a poporului rus�, ci a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
interesele de clas] ale proletariatului revoluționar în susținerea pleadoariei pentru înl]turarea capitalismului și crearea unei societ]ți mai emancipate și mai umane. Marx crede c] interesele de clas] ale proletariatului îi vor atrage și pe cei care nu sunt proletari, dar sunt capabili s] înțeleag] din punct de vedere teoretic procesul istoric (MEW 4, p. 472, CW 6, p. 494). Acest apel apare dintr-o identificare informat] cu o miscare istoric] concret], nu din interesul propriu brut și cu atât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
interesați. Dar fotografia-i covîrșitoare. Prin derizoriul ei macabru. Molohul, neclintit încă, privind către un viitor care nu s-ar mai fi arătat niciodată, decît în mintea lui satanică, și nici în ea, molohul deci, pe care stau cățărați doi proletari cu albe căști de protecție, urmează să-și primească ștreangul. Ștreang ce-l va plimba apoi prin aer, pînă să-l depună la sol. Sol pe care va zăcea un timp, năpădit de bălării. Cei doi travaieuri-călăi par să zîmbească
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sub ce s-a practicat în atelierele academiei antebelice. O certitudine: pictura noastră, constant, pe mîini bune. Au dispărut cîrdurile nesfîrșite de oameni ai muncii, veniți, după '90, la regalul Peleș, să vadă unde-au locuit... Ceaușeștii. I-au uitat proletarii pe Pingelică și pe Samantha. Istoria cinică. Acum, castelu-i iar liniștit și reintegrat suveran în istoria lui autentică. Sub privirea nobil-autoritară a întemeietorului rege Carol (statuia lui Oscar Han). Sub cea a blîndei regine Elisabeta (statuia lui Oscar Späthe). Schițez
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pot aduce lucrări? Generoși nevoie mare, jurații zic: fugi repede și ad-o! Sculptorul: nu, o am aici. Și scoate sculptura din buzunarul raglanului jerpelit. "Casa de oaspeți" din Bucium. Ce buncăr misterios, ascuns în verdeață luxuriantă! Să nu fi văzut proletarul de rînd, lumpenul, în ce cuibușor trag, pentru o noapte, două, cei doi căpcăuni? N-am avut onoarea să-l vizitez. Întîmplarea face să-i calc acum pragul, în dimineața asta cu ploaie reavănă. Reflex vechi, traumatizant: să frînez la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Baia turcească era, mai mult decît un feredeu, era o... instituție. Ca atîtea altele: Farmacia, Tribunalul, Primăria. Cîți ieșeni, mai ales după război, aveau baie în casă! (blocurile-silozuri, cu căzile aferente, nu se construiseră încă). Oricum, fost burghez sau actual proletar, o dată pe săptămînă, apelai la numita instituție, îți spălai corpul și, astfel, erai demn de a te socoti parte a comunității. Dar Baia turcească era și o lume. Și ce lume! Cum să ratez vernisajul! Baia turcească? Da, pe din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Copou, am tăiat-o amîndoi prin Florilor și am fredonat stenic nepieritorul "Trăiască Regele!" Nu cumva îl auzirăm cîndva pe dl. ing. Cunescu, republican pur-sînge, ironizînd ideea monarhică? Mirare că partidul onorat acum, la domiciliu, de domnia sa, fuzionează cu partidul proletarilor cu ochi albaștri? Nu, nici o mirare: oricum, printre inițialele firmei d-sale se afla și un P.S. (chiar dacă și Democrat) mai mult decît elocvent. Cînd văd pe unu' îmbrăcat țopește, nu zic: prost gust! ci: prost! Regele adolescent, în '45
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
secol bolnav. Seria continuă cu nevestele invizibile ale aparatcik-ilor de la Kremlin, de presupus în rochii înflorate, punînd în evidență burțile fătătoare de descendenți complexați. Invizibile, pentru că, unu: erau de nescos în lume, doi: pentru că exact prin asta trebuiau să desfidă proletar civilizatele cupluri de la Casa Albă. Și ce mai surogat au importat de-acolo curțile comuniste românești! Apogeul atingîndu-l savanta analfabetă a genialului pantofar, defectînd într-un fel canonul moscovit prin afișatul tupeu megaloman, ațîțat perfid de anturajul Găinușelor cu coc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
are palma de pămînt plugul fiind tras de vaca ce-i dă și laptele zilnic nu ne mai miră. În schimb, ne întristează. Evident, nu stratul acesta încă masiv dar marginal a determinat configurația recentului scrutin, însă, atașat celui fost proletar de la orașe la fel de lumpen și-acum a contat enorm în calculul (și așa lovit grav de fraudă). Dar care orașe? Pentru că Bucureștiul s-a salvat definitiv din strînsoarea actualei mafii activiste. Și ca el sînt încă alte cîteva mari și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cît privește fojgăiala de pe trotuare... Mai bine haideți la o Bergenbier, berea fotbalului românesc. Prietenii știu de ce. 30 august Farmecul discret al Alianței... Ar fi putut fi foarte bine Farmecul discret al burgheziei, nu? Dacă nu ar fi fost Băsescu. Proletarul Băsescu. Dar este. Și, paradoxal, asta face farmecul insolit al momentului. Ce fascinant ar fi fost ca, după jumătatea de secol proletar, să vină la putere cum se întîmplase o întreagă istorie a României moderne burghezia. Nu cea care băga
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ghinion.) Să sperăm cei care, evident, din ce în ce mai numeroși, ne dorim desprinderea definitivă de pesedismul anacronic să sperăm așadar în eradicarea rapidă a urmărilor unui blestem natural și, vital important, armonizarea celor două gestici predominante: cea a salonardului Tăriceanu cu a proletarului Băsescu. Încă posibilă. Să ne întoarcem, o secundă, nu fără oarecare gust al lejerei delectări la farmecul discret al burgheziei. Și să ne oprim iarăși o secundă la alt farmec (tot atît de discret?), cel al proaspăt consumatei remanieri. Văzînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dreptul proprietății private. El a Întrebat, retoric: Oare de ce În America, țara democrației prin excelență, nimeni nu se plânge Împotriva proprietății În general, așa cum auzim adeseori În Europa? Mai e nevoie să explicăm? Aceasta se datorează faptului că nu există proletari În America. Având o anumită proprietate, pe care să o apere, fiecare recunoaște În principiu dreptul la proprietate 1. Odată În plus, americanii au devenit cei mai puri avocați ai unei idei europene, pe care aceștia, mai târziu, au abandonat
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
MURI Speranța a murit ultima part. − (în stadiul actual de limbă) Și noi ce-amŭ fostŭ muriți în păcate (Coresi, Carte cu învățătură, 1581, apud Zamfir, 2007: 40) Nimic n-are dincolo, căci morți sunt cei muriți (M. Eminescu, Împărat și proletar, 1874) nom. muritul (murirea − "experiența efectivă a morții") A PIERI Cinci persoane au pierit din cauza vremii part. pierit, -ă nom. pierirea, pieritul A REAPĂREA Ion a reapărut în oraș după o absență de cinci ani part. reapărut, -ă nom. reapărutul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sens este interesantă o afirmație polemică făcută de Marx, care exprimă cu claritate presupoziția raționalității scopurilor, înțeleasă ca adecvare a lor cu cerințele obiective ale sistemului: pe mine, afirma el, nu mă interesează ce dorește, ce aspiră, ce simte un proletar sau chiar întregul proletariat la un moment dat, ci ceea ce este forțat să simtă, să aspire, săgândească, să dorească proletariatul în virtutea condițiilor sale obiective de viață. b) Raționalitatea mijloacelor. Sistemele sociale reușesc să identifice din posibilul lor acțional acele mijloace
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
practică: nu doar aceia aparținînd unei naționalități de stat care nu mai permite să deosebești prietenii de inamici, ci aceia care, de-acum înainte, vor apărea drept noii tovarăși ai singurei lupte ce merită a fi purtată: războiul social al proletarilor împotriva tuturor "magnaților" oriunde s-ar afla aceștia, inclusiv în patria recuzată. Ruptura cu aceștia din urmă devine totală în 1928, cînd Internaționala comunistă lansează consemnul luptei de clasă în termenii unui soi de declarație beligerantă transnațională. De la antifascism la
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a adversarului" în Le Figaro. În septembrie 1936, L'Aube îl va imita. În aceeași lună, revista Esprit va împinge lucrurile și mai de-parte, publicînd scrisoarea unui cititor care insistă asupra "datoriilor de fidelitate" ale creștinilor "față de săracii și proletarii Spaniei".373 De aici încolo, mutația se va accelera. În septembrie 1937, Jacques Maritain, Emmanuel Mounier, Marc Sangnier, Étienne Borne și Francisque Gay lansează un manifest în care franchiștii sînt avertizați în următorii termeni: "Nu încercați să dați unui război
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
al firmei și al tău. Marx nu a cerut ca statul să devină patronul libertății individuale, ci doar garantul acesteia, garanția că niciun mare sau mic patron nu abuzează de libertatea angajațiilor săi spre profitul personal. Când Marx le cerea proletarilor să-și formeze o "conștiință de clasă" și să-și asume riscurile, pe care orice activitate economică liberă le implică sine qua non, practic el dezautoriza puterea patronilor și un mod rudimentar, sălbăticit de a face economie. O ordine social-politică
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
se schimbase. Copiind din ce în ce mai bine lumea adulților, se împărțise în câteva clanuri. Da, aproape în clase sociale! Am deosebit trei. Prefigurau deja viitorul acelor adolescenți, încă uniți ieri într-o mică haită omogenă. În prezent, era acolo un grup de „proletari”. Cei mai numeroși, aceștia proveneau în cea mai mare parte din familii muncitorești care furnizau mână de lucru pentru atelierele din enormul port fluvial. Mai era, în plus, un nucleu de tari la matematică, viitori „tehnocrați” care, amestecați altădată cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Cei mai numeroși, aceștia proveneau în cea mai mare parte din familii muncitorești care furnizau mână de lucru pentru atelierele din enormul port fluvial. Mai era, în plus, un nucleu de tari la matematică, viitori „tehnocrați” care, amestecați altădată cu proletarii și dominați de ei, se detașau acum din ce în ce mai mult, ocupând prim-planul vieții școlare. În sfârșit, cea mai închisă și mai elitistă și mai restrânsă, coteria în care recunoșteai intelighenția în germene. Deveneam de-al lor în fiecare dintre clasele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vesele, adesea fără perdea, pe care ni le spuneam în timpul recreațiilor, trăgând din țigările noastre grăbite. Am remarcat destul de repede că trebuia să-mi dreg poveștile mele franțuzești după gustul interlocutorilor mei. Aceeași istorisire își schimba tonul dacă o povesteam „proletarilor”, „tehnocraților” sau „intelectualilor”. Mândru de talentul meu de povestitor, variam genurile, adaptam nivelurile de stil, alegeam cuvintele. Astfel, pentru a plăcea celor dintâi, zăboveam îndelung asupra îmbrățișărilor pătimașe ale Președintelui cu Marguerite. Un bărbat, pe deasupra și Președinte al Republicii, care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
la Paris) despre cei doi îndrăgostiți care petrecuseră o noapte lungă într-un tren aproape gol, fugind prin imperiul muribund al țarilor. A doua zi, se despărțeau pentru totdeauna... Auditorii mei aparțineau de data aceasta celor trei caste - fii de proletari, viitori ingineri, intelighenția. Evocam îmbrățișările pătimașe în adâncul unui compartiment, noaptea, în trenul care zbura pe lângă sate moarte și poduri incendiate. Mă ascultau cu nesaț. Cu siguranță, le era mai ușor să-și imagineze perechea aceea de îndrăgostiți într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
despre braseria aceea de la gară vorbea Pașka... Clopoțelul m-a scos din încurcătură. Ascultătorii mei și-au stins țigara și au năvălit în clasă. Iar eu, perplex, îmi spuneam că nici unul dintre stilurile mele - nici cel adoptat când le vorbeam „proletarilor”, nici cel pentru „tehnocrați”, nici măcar acrobațiile verbale pe care le adorau „intelectualii” - nu, nici unul dintre limbajele acelea nu putea să recreeze farmecul misterios al dimineții înzăpezite de la marginea abisului vremurilor. Lumina ei, liniștea ei... De altfel, nimeni dintre colegii mei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
limbă-unealtă, mânuită, șlefuită, perfecționată, îmi spuneam eu, nu era altceva decât scrisul literar. În anecdotele franțuzești cu care în tot anul îmi distrasem colegii, simțisem deja prima schiță a acelei limbi romanești: nu o mânuisem oare pentru a plăcea fie „proletarilor”, fie „esteților”? Literatura se dovedea a fi o permanentă uluire în fața șuvoiului verbal în care se topea lumea. Franceza, limba mea „strămaternă”, era, vedeam acum, prin excelență limba uimirii. ... Da, din ziua îndepărtată petrecută pe malul unui râuleț pierdut în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
avea, ea este o adevărată putere „spirituală”, conduce politica, domină puterile statului. Mulți exprimă această convingere în epocă (Shelley, Hugo etc.) Ideologizarea literaturii cunoaște și o expresie populistă, „poezia socială”, care va deveni sub influența curentelor socialiste - „poezia muncitorilor”, „a proletarilor”. Va exista o literatură care exprimă și apără interesele clasei muncitoare. Un rezultat al acestor împărțiri este stratificarea și ierarhizarea literaturii pe criterii de clasă (proletară, burgheză). Se constată însă și o rezistență împotriva ideologiei politice în literatură, din perspectiva
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
a activităților economice provoacă o înăsprire a competiției dintre orașe, ce duce la respingerea populațiilor puțin competitive, fără ca acestora să li se acorde nici o șansă de a fi... Orașul este acum mai puțin amenințat de conflictele sociale dintre patroni și proletari cărora le asigura punerea în scenă -, cât de apariția unei logici a separării care tinde să-l mineze. De când bogații nu mai au nevoie să-i exploateze pe cei săraci pentru a se îmbogăți, locuitorii sunt tentați să fugă din
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]