1,866 matches
-
definită apoi la Calcedon: de ex. în Numele div. 1, 4; 592B; 2, 5: 641D; 2, 10: 649A etc.), însă evită formulele acestui conciliu, ca și formulările cu caracter monofizit clar, declarând în mod explicit că trebuie evitate polemicile pentru a propovădui doar ceea ce este incontestabil (Epist. 6: 1077A; Epist. 7: 1080A). Asta ar însemna că autorul vrea să respecte linia din Henotikon-ul promulgat în 482 de împăratul Zenon pentru a determina unirea celor două Biserici. În sfârșit, așa cum vom vedea imediat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
politice a „rămășițelor” culturale, ideologice și atitudinale ale fostei societăți burgheze care se prelungeau în comunism și împiedicau populația să acționeze potrivit valorilor și ideologiei oficiale. Motivul pentru care comuniștii - teoretic, cei mai convinși de determinarea ideilor de către realitatea socio-economică - propovăduiau o teorie a supraviețuirii „mentalităților” dincolo de orice suport social material era dat de nevoia de a distribui „vinovățiile” în societate în detrimentul populației și nu în detrimentul politicienilor. Insuficienta schimbare a realităților - instituții economice, sociale, culturale etc. - era din vina politicienilor; insuficienta
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Imediat după debut apar, în serie compactă, volumele de proze scurte Închiderea ediției (1984) și Parcul Ioanid (1986). H. primește aproape din oficiu „naturalizarea” optzecistă, astfel încât în 1987 romanul Sala de așteptare este consemnat ca un succes al generației. Scriitorul propovăduiește despărțirea de livresc și transgresarea literaturii, reclamându-se de la un program autenticist sui-generis. Romanul Sala de așteptare (Premiul Academiei Române) începe în punctele unde se sfârșește experiența prozei interbelice. Aceasta din urmă trebuie neapărat inclusă printre antecedentele cărții lui H. Nu
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
micului partid socialist a trecut În rîndurile partidului național-liberal pentru a-i Întări aripa stingă, cu obiectivul declarat de a renunța la utopii pentru a face posibile reforme politice reale. Lenin a fost constant neîncrezător În reprezentanții proletcultismului, acuzîndu-i că propovăduiesc neparticiparea maselor muncitoare la programele de instruire și alfabetizare În care aceștia vedeau primejdia de difuzare a culturii burgheze. Dar, punînd În discuție anticomunismul intelectualității, Lenin folosea de fapt același tip de argumente că și adversarii săi, ceea ce indică acordul
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
pseudonimele Elena și Florica. A fost modelul picturii România revoluționară de Daniel Rosenthal. R este considerată prima ziaristă româncă. Ziarul „Mama și copilul” era redactat aproape în întregime de ea. Exaltând maternitatea și crezând în influența femeii-mame asupra destinului societății, propovăduia bunătatea și dragostea universală. R. a editat o publicație pentru copii, în care interesează mai puțin istorioarele scrise sau traduse de ea cu scopul nemijlocit de a educa (Minciuna, Ploaia de aur), cât mai ales însemnările despre Franklin, Galilei, Newton
ROSETTI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289376_a_290705]
-
Grammatica valachica), redactată în latinește (cu echivalențe românești), inspirată din lucrarea similară a lui Constantin Diaconovici-Loga. O rostire simplă, fără efecte retorice sau înfloriri de stil, având ca sursă limba vechilor cazanii, însuflețește Predicile lui Ș., publicate abia în 1945. Propovăduind învățăturile creștinești, predicile cuprind și povețe laice (privind muncile agricole, starea zidirilor bisericești și școlare, „primejdiile veseliilor lumești”). Ș. a fost un orator cu autoritate, manifestându-se - în cuvântări ținute în românește, ungurește sau sârbește - în diete, la sinoade, în
SAGUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
la care ia parte, polemizează îndeosebi cu „pedanții”, cu „fabricanții de sisteme”, recomandând ca sursă limba populară. Cu aplomb și cu nerv satiric, având și darul formulării pregnante, denunță ca aberante și chiar ilare curente ca latinismul, purismul ori italienismul propovăduit de I. Heliade-Rădulescu. Polemica împotriva latinizanților ardeleni va continua în „Steaua Dunării”. Entuziast al creației folclorice încă de prin 1839, într-o pornire romantică R. începe să adune balade și doine. În studiul Poezia poporală, schițând anumite generalizări asupra materialului
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
mult la o abordare idiografică, cu titlu orientativ se poate accepta modelul propus de Ch. Stewart, C. Smith și R. Banton Jr. (apud Larson, 2003), în care se descriu următoarele etape succesive: 1) Geneza este prima fază, în care ideologii propovăduiesc despre neajunsurile status quo-ului, despre nedreptatea izvorâtă dintr-o stare de fapt prezentă la nivel macrosocial. Ei adună în jurul lor un număr de suporteri devotați, gata să militeze cu toate forțele pentru o cauză. Nașterea mișcării feministe sau a celei
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
omiletică, nouă pentru el, l-a făcut să înțeleagă că Biblia putea fi citită altfel decît o făcuse el în tinerețe. Creștinismul era o realitate spirituală care putea oferi ceva atît cărturarilor, cît și ignoranților, lucru complet diferit de ceea ce propovăduia maniheismul, care făcea o distincție foarte riguroasă între desăvîrșiți și novici. Oricum, consecința a fost aceea că Augustin a abandonat definitiv maniheismul și s-a apropiat de neoplatonismul creștin, constatînd că și retorica pe care o profesa el îi oferea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Rufin (Epistula ad Rufinum de gratia et libero arbitrio), Prosper spune că unii membri ai comunității monastice din care face el parte scriseseră prelegeri (collationes) contra lui Augustin, pe care el, însă, îl apăra. Prosper nega că Augustin ar fi propovăduit într-adevăr lucrurile de care era acuzat, și anume că, sub pretextul doctrinei harului, n-ar fi făcut decît să introducă destinul în viața omului și să elimine liberul arbitru. Punctul central al învățăturii criticilor lui Augustin (pe care de-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pelagianismul, pe care Cassian îl combate aici, este înțeles conform tiparelor pe care teologia romană tocmai le elabora. Desigur, Cassian nu era foarte interesat de motivele teoretice ale controversei, dar și în această operă apără o cristologie conformă cu ceea ce propovăduise prin operele sale ascetice, adică aceea care stă la baza desăvîrșirii creștinului. Augustin este absent și din această ultimă operă a lui Cassian: în cartea a șaptea, unde scriitorul oferă o listă de auctoritates, Augustin e pomenit doar ca episcop
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
primă epistolă adresată lui Nestorie (Epist. 2; ACO I, 1, 1, pp. 23-25), scrisă în vara aceluiași an, cu prefăcută cordialitate și blîndețe, Chiril spune că a primit din partea papei Celestin sarcina de a verifica temeiul informațiilor privitoare la ceea ce propovăduiește Nestorie, informații care (trimise, firește, chiar de Chiril) provocaseră un mare scandal la Roma. în reacția hotărîtă a lui Nestorie (Epist. 3; ACO I, 1, 1, p. 25), Chiril răspunde la sfîrșitul lui ianuarie și începutul lui februarie 430 printr-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ținute, constituind așadar și o sursă de date importantă pentru istoria acestora. Pe de altă parte, aceste discursuri ilustrează modul în care patriarhul traducea în termeni pe înțelesul poporului doctrina pe care o apăra în operele cu specific doctrinar; ele propovăduiesc monofizismul și îi combat pe iudei, pe manihei și cristologiile concurente. Tematicile privind întruparea Logosului erau abordate mai ales în catehezele din Miercurea Sfîntă, destinate celor ce urmau să fie botezați de Paști: este cazul omiliilor 21 (3 aprilie 513
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
două naturi, contra lui Sever, scrisă pe la jumătatea secolului al VI-lea. El îi asimilează pe monofiziții extremiști, cum e Timotei Eluros, cu vechii docetiști și afirmă că toți cei care au declarat că Cristos a venit în trup au propovăduit implicit cele două naturi. Susține că Sever de Antiohia, deși afirmă că respinge opiniile lui Timotei, în realitate le apără. Eustathius aduce ca probe și analizează un mare număr de citate din scrierile lui Sever pentru a demonstra că acesta
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
condusă de Serid și fusese dat în seama lui Dorotei; trăise acolo cinci ani, pînă la moartea sa, făcînd exerciții de asceză severă și de renunțare la propriile dorințe; era, într-un fel, un model de viață spirituală conform cu cel propovăduit de învățăturile lui Dorotei. Bibliografie. L. Regnault, J. de Préville, Dorothée de Gaza. Oeuvres spirituelles (SChr 92), Cerf, Paris, 1963 (text, traducere, introducere amplă); trad. it. M. Paparozzi, Doroteo di Gaza. Insegnamenti spirituali, Città Nuova, Roma, 1979. d) Zosima Prieten
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
călătorie în Egipt, Melania s-a retras într-o chilie pe Muntele Măslinilor și mai tîrziu a întemeiat aici o mănăstire de maici, apoi una de călugări, după moartea lui Pinianus. în 436 s-a dus la Constatinopol, unde a propovăduit ascetismul. A murit la Ierusalim în 439. O Viață a sa fusese publicată în secolul al XVI-lea, sub forma unei versiuni latine a prelucrării originalului efectuate în secolul al X-lea de către Simion Metafrastul (textul grec al acesteia a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și definită apoi la Calcedon: de exemplu, în Numele divine, 1, 4; 592B; 2, 5: 641D; 2, 10: 649A etc.), însă evită formulele acestui conciliu, precum și formulările cu caracter monofizit clar, declarînd în mod explicit că trebuie evitate polemicile pentru a propovădui doar ceea ce este incontestabil (Epist. 6: 1077A; Epist. 7: 1080A). Aceasta ar însemna că autorul vrea să respecte linia din Henotikon-ul promulgat în 482 de împăratul Zenon pentru a favoriza unirea celor două Biserici. în sfîrșit, așa cum vom vedea imediat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a religiei sale. Alcătuirea acesteia s-a desfășurat în timp cam un mileniu, de la o dată greu de precizat. Ea este parțial acceptată de creștinism, în ce privește conținutul istoric, poetic, filosofico-moral și simbolic, dar nu pe aceeași treaptă cu „legea cea nouă”, propovăduită de Iisus Hristos. Creștinismul ține seamă de faptul că partea veche a Bibliei a fost cunoscută de Iisus și de apostolii săi, că învățătura cea nouă nu venea să înlăture, „să strice”, ci să îndrepte Legea Domnului, fie printr-o
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
personalitatea lui Rienzi, B. a creat totuși un tip de posedat, a cărui viață nu are preț decât în măsura în care slujește unui scop. Rienzi e un idealist care se bizuie pe vise și iluzii. El se socotește un iluminat, venit să propovăduiască „omenia” într-o lume pe care o consideră „oarbă”. Declarativ și juvenil, rămâne totuși un personaj interesant prin poezia care îl însuflețește, dar care nu poate susține o compoziție șubredă. Superioară este drama Lăpușneanu-Vodă, apărută tot în „Convorbiri literare” (1878-1879
BODNARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
3) persecuția creștinilor, atât din partea iudeilor, cât și din partea romanilor („Vă vor da în adunări și [...] în sinagogi [să vă judece]”, v. 9); 4) rolul evanghelizator al martiriului (v. 9); 5) parusia va avea loc numai după ce Evanghelia va fi propovăduită la toate popoarele (v. 10); haosul cosmic (vv. 24‑25); dezastrul natural (v. 8) și dezastrul social (vv. 12‑13); 7) „urâciunea pustiirii” ( v. 14); 8) Dumnezeu scurtează perioada persecuțiilor din iubire și, în același timp, pentru mântuirea aleșilor săi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se va ierta» (Mt. 12,31). Dar nu oricine vorbește în duh este profet, ci numai dacă are purtările Domnului. Deci după purtări se va cunoaște profetul fals și profetul adevărat”. Adevăratul profet trăiește, așadar, în conformitate cu adevărul pe care îl propovăduiește prin inspirație divină, altfel spus, în conformitate cu modelul cristic. Apariția „înșelătorului lumii” (® 6≅Φ:≅ Β8∀<←Η), descrisă în capitolul 16, este anunțată de înmulțirea profeților mincinoși. Mai mult decât atât: „În zilele cele din urmă se vor înmulți profeții falși și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
deopotrivă - Anticristul, adică falsul cuvânt, a stat de multe ori, pretinzându‑se Dumnezeu și Cristos, însuși Cuvântul lui Dumnezeu, el care este urâciunea pustiirii” (Com. Mt. ser. 42). În plan istoric imediat, anticriștii, înțeleși ca abominationes desolationis, sunt ereticii care propovăduiesc o învățătură falsă și nelegiuită. Anticristul‑uerbum falsum, propus de eretici, trebuie să fie înlăturat din „lăcașul sfânt” (Scriptura) printr‑o interpretare corespunzătoare. Exercițiul exegetic ne este propus, așadar, ca un veritabil exercițiu spiritual al cărui ultim scop este acela
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Nero caracterul său divin. El va fi adorat nu numai de romani, ci și de iudei. Prima jumătate a celor șapte ani eshatologici va fi dominată de profețiile lui Ilie. Nero va acționa numai în a doua jumătate. Ilie propovăduiește și face minuni în Iudeea, așadar, în partea orientală a Imperiului. El închide cerul, abătând secetă asupra pământului, preschimbă apele râurilor în sânge (cf. Apoc. 11). Nu lipsește nici ciuma. Îngroziți, iudeii îl acuză pe profet în fața senatorilor, cerând moartea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
începând cu firea trupească. Autorul prezentei secțiuni polemizează cu acele curente ale creștinismului primar care îl consideră pe Cristos un simplu om, născut din părinți obișnuiți, ales la un moment dat de Dumnezeu pentru a îndeplini o misiune sfântă. „Cristosul” propovăduit de aceste mișcări este tocmai Anticristul care apare în De consummatione. Acest aspect polemic, vizând anumite grupuri eretice s‑a adăugat, probabil, mai târziu tramei inițiale a mitului, reprezentată de scenariul lui Hipolit. Un alt aspect inedit este prezența lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fie adus” (cf. Dan. 9,27). „O săptămână” înseamnă șapte ani de la sfârșitul vremurilor. În timpul [celei dintâi] jumătăți a acestei săptămâni, adică timp de „o mie două sute șaizeci de zile, cei doi profeți și Ioan, purtând veșminte de sac, vor propovădui întregii lumi venirea Anticristului” (cf. Apoc. 11,5). Vor face semne și minuni, ca să rușineze pe oameni și să‑i întoarcă la pocăință, din pricina răutății și nelegiuirii lor. „Iar de va voi cineva să‑i vatăme, văpaie de foc va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]