4,062 matches
-
preferate: Vinul roșu sec. N-am nici o mâncare preferată. (Proust nu răspunde.) Numele preferat: Daniel și Madeleine. (Proust: N-am decât unul deodată.) Ce detest cel mai mult: Ipocrizia, agresivitatea, vorbitul tare în locuri publice, plescăitul celor care "sorb supa", prostul gust. (Proust: Ceea ce e rău în mine.) Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Voievozii și vlădicii din manualele de școală. (Proust: Nu sunt suficient de instruit ca să răspund.) Fapta militară pe care-o admir cel mai mult
Ați completat vreodată chestionarul lui Proust? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7170_a_8495]
-
urmat mai multe cursuri de styling și design, mai mult sau mai puțin relevante, TOATE FĂRĂ EXAMEN DE ADMITERE și condiționate STRICT de plata unei taxe. Te pup, Dana dragă, și află că noi, românii, nu suntem chiar atât de proști cum ne crezi tu... Ah și felicitări pentru sarcină! Numai gânduri bune pentru micuț/micuță. Ia zi, v-ați apucat deja de PR plan? Ce va fi? Următorul Galliano sau Coco Chanel?”, a scris Iulia Albu pe Facebook.
Iulia Albu o desființează pe Dana Rogoz: ”Nu suntem proști!” by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/71741_a_73066]
-
VIDEO Stai o secundă, nu pleca! Mie chiar mi-a sărit țandară. Eu am senzația că tu îți bați joc de noi. Lasă microfonul și ascultă-mă puțin. Dacă tu crezi că noi suntem o gașcă de nebuni și de proști, te-ai înșelat. Lumea de aici vrea un spectacol civilizat. Mie mi-a sărit muștarul. Ieși afară! ACUM! Ăsta nu este un concurs de doi lei și m-am săturat de umflați care vin să îmi dea lecții”, a spus
Dan Bittman, scos din minți la X Factor! ”Ieși afară! ACUM!” by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/71747_a_73072]
-
terenul, a plantat puieții, au crescut pomii, au înflorit pomii și când să culeagă merele nu mai sunt acolo și vin alții, lumea spune «uite, domne, ce recoltă au ăștia, extraordinar, vedeți cât de deștepți sunt ăștia și cât de proști au fost ăia care nu au reușit să culeagă niciun măr»", a mai spus Radu Berceanu.
Berceanu: Trebuia să mergem de mult pe varianta ca premierul să nu mai fie lider de partid. Actualul Cabinet trebuie să rămână "să culeagă roadele" () [Corola-journal/Journalistic/49102_a_50427]
-
erou și cine-i vinovat, cine-i deontolog și cine-i părerolog. Un incident aviatic, urmat de o rușinoasă demonstrație de neputință a autorităților, a transformat țara într-o imensă tribună. A fost o bâjbâială națională ca-n filmele cu proști. Au murit oameni. Și nu din cauza impactului, ci fiindcă nu au fost găsiți la timp". "Toți specialiștii patriei n-au reușit să dea de oamenii ăia degerați într-o pădure" El a continuat: "Trăim într-o țară care, în numele comandamentelor
Ciutacu, vorbe dure despre accidentul aviatic din Munții Apuseni () [Corola-journal/Journalistic/49210_a_50535]
-
deosebire de la noi la noi ca de la noi la ceilalți.” Pare-se că acesta e temeiul dialogului interior. În cazul meu, un dialog între surzi. Et pour cause! Todorov, parafrazându-l pe Montaigne: „Cel care cere totul celorlalți este un prost, dar cel care le dă totul este o ființă denaturată.” Într-o primă reacție, îmi spun că s-ar fi potrivit mai bine invers. Pe urmă, îmi dau seama: are dreptate. Cine dă totul se extrage din natură, care îți
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4936_a_6261]
-
primă reacție, îmi spun că s-ar fi potrivit mai bine invers. Pe urmă, îmi dau seama: are dreptate. Cine dă totul se extrage din natură, care îți recomandă să apuci, nu să dai. Iar cine cere totul e un prost, sau măcar un naiv: nu i se va da. Totuși, se poate încerca. Vei și reuși, dacă știi să iei de parcă ai da. Marchizul de Sade: „Binefacerea este mai degrabă un viciu născut din orgoliu decât o adevărată virtute a
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4936_a_6261]
-
adevăr. Ce-i rău într-asta ? Să fiu un automat? Apeși pe buton și aparatul îți livrează ce i-ai comandat. Pentru asta, există funcționarii. Nu pe la noi. Todorov, parafrazându-l pe Montaigne: „Cel care cere totul celorlalți este un prost, dar cel care le dă totul este o ființă denaturată.” Într-o primă reacție, îmi spun că s-ar fi potrivit mai bine invers. Pe urmă, îmi dau seama: are dreptate. Cine dă totul se extrage din natură, care îți
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4936_a_6261]
-
primă reacție, îmi spun că s-ar fi potrivit mai bine invers. Pe urmă, îmi dau seama: are dreptate. Cine dă totul se extrage din natură, care îți recomandă să apuci, nu să dai. Iar cine cere totul e un prost, sau măcar un naiv: nu i se va da. Totuși, se poate încerca. Vei și reuși, dacă știi să iei de parcă ai da. Marchizul de Sade: „Binefacerea este mai degrabă un viciu născut din orgoliu decât o adevărată virtute a
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4936_a_6261]
-
Gheorghe Grigurcu „Prostul obicei (...) acela de a denunța la alții defectele asemănătoare cu ale tale" (Proust) Cărturar impozant, cu enorme ambiții sub care însă se întrevăd mai ales apetențele cantității (reflexă suplinire a unei mai creatoare originalități), Adrian Marino poate da impresia unei
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
pământenii dispun de o asemenea armă de distrugere în masă, a cărui eventuală utilizare ar putea afecta nu numai viață pe Terra, dar ar putea avea consecințe nedorite pentru întregul Univers. „Ei se tem că am putea fi atât de proști, încât să folosim încă o dată bomba atomică, iar acest lucru va fi rău și pentru noi, dar și pentru ei”, a explicat Hellyer.
Extratereștrii sunt printre noi, afirmă un fost ministru canadian by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/62765_a_64090]
-
Tentațiile erau la tot pasul și atât de ușor de obținut. Amenințarea legii era irelevantă. El putea cumpăra orice și pe oricine. Pentru Jordan și restul haitei de lupi, nimic nu era destul sau prea mult, iar modestia era pentru proști. Martin Scorsese îl prezintă pe Leonardo DiCaprio, alături de Jonah Hill, Matthew McConaughey, Jean Dujardin, Jon Bernthal și Jon Favreau în "Lupul de pe Wall Street". Un film spectaculos, care trece prin toate registrele, de la comedie nebună, la erotism și policier plin
Leonardo DiCaprio este "Lupul de pe Wall Street", din 10 ianuarie, în cinematografe by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/62764_a_64089]
-
puteți pune gheara. Să n-așteptați să-nceapă ei. Și nu vă depărtați. Stați pe lângă mine. Așa a și fost. Am ajuns la mustață, înaintea Apașului și-a Maimuțoiului. Și ei au luat alte două fete, să nu rămână de proști. Ivica și Gloaba s-au foit nițel acolo, pe banca lor, dar când au văzut că Stole și Maimuțoiul dansează, s-au ridicat și ei. Vedeam că ajungem la sfârșitul dansului fără bumbăceală. Trebuia să mă grăbesc. Am început atunci
Dragoslav Mihajlović (Serbia) Când înfloreau dovlecii by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Journalistic/6298_a_7623]
-
Toată rețeaua de bulibași lucra pentru mine. Toată. Pe timpul certificatelor de proprietate... Riscau 25 de ani sau glonțul. Furau din fabrici, macarale alea, alea și duceau la italieni. Adică tu nu știi despre mine nimic decât din legende făcute de proști. Ca tine, la modul cel serios, am îngropat pe dealurile de pe acolo din Moldova, am îngropat. Ghiță - E a treia oara... SOV- Inițial, pe cuvântul meu, că am vrut să iți administrez lecția maximă... Ghiță - Să mă îngropați? SOV- Și
ÎNREGISTRARE AUDIO - Sebastian Ghiţă, managerul Realitatea TV, face publică convorbirea cu Sorin Ovidiu Vîntu () [Corola-journal/Journalistic/48705_a_50030]
-
Președintele PNL, Crin Antonescu, a susținut miercuri la dezbaterea moțiunii de cenzură pe Codul Muncii, că Traian Băsescu și Emil Boc râd întruna ca proștii într-o țară cu oameni din ce în ce mai triști. „Am pretenția că despre populism poate vorbi și chiar trebuie să vorbească foarte critic cineva care are o minimă sensibilitate, cineva care într-o țară de oameni din ce în ce mai triști nu râde întruna ca
Antonescu: Băsescu şi Boc râd întruna ca proştii () [Corola-journal/Journalistic/48922_a_50247]
-
într-o țară cu oameni din ce în ce mai triști. „Am pretenția că despre populism poate vorbi și chiar trebuie să vorbească foarte critic cineva care are o minimă sensibilitate, cineva care într-o țară de oameni din ce în ce mai triști nu râde întruna ca prostul și nu-l am în vedere aici doar pe primul-ministru Traian Băsescu, îl am în vedere chiar și pe primul-ministru Emil Boc“, a spus Antonescu, citat de . Antonescu l-a acuzat pe Boc că vorbește "des și cu poftă" despre
Antonescu: Băsescu şi Boc râd întruna ca proştii () [Corola-journal/Journalistic/48922_a_50247]
-
că le-am dat la presă. Toată lumea a sărit acolo pe mine să le dau poze și le-am dat, dar nu pe bani. Nu am cerut și nu am primit bani pentru asta. Este o lecție, am fost un prost, acum m-am învățat minte, am crezut că presa este un prieten, dar m-am convins că nu este!", a spus Petrescu. A precizat că își cere scuze "pentru greșeala comisă" și a promis că "asta nu se va mai
Un salvamontist, acuzat că a vândut poze de la locul accidentului aviatic. Ce spune by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/48510_a_49835]
-
Sînt totuși cîteva trăsături univoce, care nu rabdă interpretări duble, Nae nedezmințindu-le sensul unic: prima ține de mefiența față de opera scrisă, o neîncredere mergînd pînă la disprețuirea ideii de carte: „Numai geniile au voie să scrie cărți. Azi la noi proștii scriu cărți. Dar cînd proștii academici dau buzna să scrie tomuri confecționate după toate regulile industriei maculate, ți-e oarecum scîrbă să mai scrii.” (p. 50) A doua trăsătură ține de repulsia față de instituția parlamentară: o adunătură de palavragii mînați
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
care nu rabdă interpretări duble, Nae nedezmințindu-le sensul unic: prima ține de mefiența față de opera scrisă, o neîncredere mergînd pînă la disprețuirea ideii de carte: „Numai geniile au voie să scrie cărți. Azi la noi proștii scriu cărți. Dar cînd proștii academici dau buzna să scrie tomuri confecționate după toate regulile industriei maculate, ți-e oarecum scîrbă să mai scrii.” (p. 50) A doua trăsătură ține de repulsia față de instituția parlamentară: o adunătură de palavragii mînați de interese financiare, de unde și
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
ducea la Barnard. Mi se părea cumva... eroică. - Așa, și? - Tot n-am crezut-o. Era cea mai competitivă ființă pe care am cunoscut- o. Și, de fapt, mi-am dat seama cum trebuie să se fi întîmplat. Pînă și prostul de Beau Baxter era în stare să înțeleagă că după cîteva pahare ea n-avea să refuze o provocare. Am știut că trebuia să creadă pe urmă că fusese ideea ei. Trebuia să-și spună că ea deținuse puterea. Ceea ce
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
atunci cînd vedea pe cineva trăgîndu-și-o în camera dinspre grădină. În noaptea aia încă mai credeam că mă despărțisem de prietenul meu pentru totdeauna, în plus mai băusem aproape o halbă de votcă ieftină și voiam doar să călăresc scula prostului ăluia care o umilise pe soră-mea. Nu-mi plăcea de el, dar în clipa aia voiam să-l fut mai mult decît orice voisem vreodată. - Tii. - Îți place, ai? - Aă, și apoi ce s-a întîmplat? - S-a speriat
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
revadă după iarna petrecută în Florida, cu blocurile ei rezidențiale întreț esute cu terenuri de golf, cu blocurileturn cu acoperișuri de țiglă și apartamentele în coproprietate, cu satele care nu sunt sate, cu miile ei de găinării și cosmetizări ale prostului gust. În Celica gri-închis, cu două rânduri de portiere, pe care o încuie în garaj când, împreună cu Janice, urcă în Camry-ul gri-perlat și pornește spre sud la sosirea toamnei, se simte în siguranță înaintând lin, fără să atragă prea mult
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
decide să ne pună la îndemână atunci când ne-a fost luat totul. Caracterul testamentar nu e doar vizibil, ci parte a însăși ceea ce ultimul Judt a decis că merită să rămână în urma sa: „Ar putea să pară o culme a prostului gust ca în cazul unui un bărbat de șaizeci de ani, cu o familie tânără, lovit de o boală degenerativă incurabilă pe urma căreia urmează să mori în scurtă vreme să vorbești de noroc. Dar la mijloc e vorba de
Memorii de dincolo de mormânt (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5314_a_6639]
-
cum spune Alex Goldiș, ci într-o română, ca să zic așa, prostită, acordată cu subiectul.) Ne întrebăm și răspundem, odată cu Chiva: „știu că mă simt prost știu, o, cât de bine se vede/ dar și înainte mă simțeam așa de prost/ și, o, ce prieten erai/ și cum nu se vedea.// despre ce e vorba în toate astea?// creșterea presupune înstrăinare? (asta stau la malul mării și mă întreb)// discuția pe care o propun e de fapt:/ folosește cuiva acest sacrificiu
Postfață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5327_a_6652]
-
trăim printre oligofreni și escroci ordinari. Cutare autor, lăudat de toată critica, e de necitit, te-mpiedici la fiecare frază, altul habar n-are să construiască, altul și-a ratat cartea. Se-aruncă pe rând în arenă noi și noi martiri: proști de put cu toții. Păi nu știu ce autor străin e «de două sute de ori mai bun» decât unul de-al nostru, prețuit de critică azi. Tabloul e nuclear, apocaliptic. Niciodată-n istorie exigența n-a fost mai mare, pragul mai înalt. Dacă
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]