870 matches
-
despre biemveuri, mierțedăsuri și sâtroienuri nu poate înflori, din păcate. În dialog intervine un ofițer civil care face de la început distincția: - Domle, viezi di ci sî descurcî șoldovanu? Pentru că iel mișunî. Ardileanu sî umflî cu slăninî și palincî și sî prostești di cap. Da’ șoldovanu-i ajer și cu fimiei frumoasî. Și palinca nu fași comparațîie cu jinu nost, di Cotnari. O bătrână de pe un sac cu franzele întărește: - Aișea ai nimerit-o, niepoati! uiti Cotnariu cât îi di limpidi. Mata dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ripple. Asta părea însă mai solidă, mai groasă și mai consistentă. Mai cumpărasem și un pachet de Maltesers, dar n-am avut chef să-l desfac. Abia așteptam vizita la Peacock Press, parțial dintr-un motiv care va părea poate prostesc. Prima persoană cu care vorbisem acolo - persoana care mă abordase de fapt pentru a scrie cartea despre familia Winshaw - era o femeie pe nume Alice Hastings și cred că ne-am plăcut reciproc imediat. Ar mai trebui să adaug că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dar nu avusese niciodată curajul pentru că știa că îl veneram - că, dintre ei doi, el fusese preferatul meu. Bineînțeles că am negat atunci asta, dar era adevărat. Îmi scria toate scrisorile alea când eram mic. Scrisori născocite, pline de glume prostești. Au fost primele scrisori pe care le-am primit. Mama n-ar fi făcut niciodată așa ceva. Da, era adevărat: era preferatul meu. Întotdeauna fusese. Pe urmă a început să-mi spună cum se cunoscuseră, cum erau în același club de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tem că l-am distrus. Curând după aceea. Phoebe se ridică și se așeză la măsuța de toaletă, unde începu să-și perie părul. — Nu din cauza a ceea ce ți-am spus, cu siguranță...? Ea nu răspunse. — A fost o greșeală prostească din partea mea. — Unii oameni pot fi lezați ușor, Michael. Se întoarse spre el. Se înroșise a față. Acum nu mă mai simt lezată așa de ușor. Dar atunci eram foarte tânără. Și nu foarte sigură pe mine. În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
auzim. Am stat aici acum câteva ore și am ascultat ce scandal au făcut când le-a citit Sloane testamentul și și-au dat seama că nu vor scoate un ban de la mine. Un plan ingenios, presupun. Făcu o grimasă. Prostesc. Ca orice altceva. Pic. Mortimer închise ochii, ca și cum îl durea ceva. — Am dus o viață inutilă, domnule Owen. Mi-am irosit-o în cea mai mare parte. M-am născut bogat și, la fel ca restul familiei, am fost prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și de revista la care colaborează permanent. Se întreabă dacă își dă seama că rămâne mai ales pentru ea. Și intelectualul cu servieta pe genunchi nu are curajul să i-o mărturisească direct. (Din calcul? Sau dintr-un anume orgoliu prostesc?). Invocă pretexte precum urgența unor „aranjamente literare”. După ce termină treburile ar aștepta-o la o terasă, la o cafea, ca să continue discuția din tren. Dacă nu se supără, dacă are timp... Teodora a acceptat zâmbind. 28 iunie, 2006 Ora 6
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
atît de bine intențiile încît înșiși Orsini se împăcară cu el prin mijlocirea lui Paolo Orsini, față de care ducele folosi toate mijloacele posibile pentru a-l face să aibă încredere în el, dîndu-i bani, echipamente și cai; cu naivitatea lor prostească, ei i-au căzut ușor în mînă la Sinigaglia. În momentul cînd conducătorii celor două facțiuni au fost nimiciți, iar partizanii lor i-au devenit prieteni, ducele reușise să dea o temelie trainică puterii lui, întrucît stăpînea întreaga Romagna împreună cu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-l tragă în jos, ca să se contopească cu el și cu quazii care se apropiau, vrând să-l ucidă, să-i înfigă capul într-un par și să-l ducă în triumf - cea mai mare rușine. Aveau să celebreze trufia prostească a unui tribun roman care își închipuise că poate înfrunta singur douăzeci de barbari. Îi vedea pe quazi apropiindu-se. Strigau, dar Antonius nu auzea nimic, fiind cufundat într-o liniște ireală. Strânse cu putere sica și ridică scutul. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cînd a venit ordinul de a avansa, nu aveai unde să te mai duci fărĂ să fii omorît. Fuseserăm acolo toată dimineața, În locul din care plecase francezul Între două vîrste. Înțelegeam cum un bărbat poate vedea deodată clar cît de prostesc e să mori Într-un atac eșuat. SĂ vezi deodată lucrurile la fel de clar și de corect cum le vezi Înainte să mori. SĂ vezi cît de fărĂ rost, cît de idiot e războiu’ Ăsta, cum arată totul de fapt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
trase din nou. Era evident că trăgea la nimereală. — Ieșiți, le strigă Claude. Pistolul mai trase o dată, făcÎnd zgomotul pe care-l fac copiii cînd hîrÎie cu un băț pe zăbrelele unui gard. Am tras și eu, producînd același sunet prostesc. — Claude, Întoarce-te, Îi strigai. Red, tu ochește o crăpĂtură. Tu, Onie, ia-o pe ailaltă. DĂ-i dracu’ pe friții Ăia, i-am spus lui Claude cînd reveni. Le mai băgĂm una. Mai facem noi rost de altele. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o copiase cuvînt cu cuvînt și-i pusese chiar și același titlu. În ultimii cinci ani dintre cei șapte care se scurseseră Între vara cu premiul și ziua În care taică-său dăduse peste cartea aia, băiatul făcuse cele mai prostești și pline de ură lucruri pe care le-ar fi putut face, așa credea tatăl. Dar făcea asta doar pentru că era bolnav, așa Își spusese tatăl său. RĂutatea asta Îi venea de la boală. PÎnă atunci fusese un băiat bun. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ca și scrisul. Mai sînt fotografii după o expoziție la Roma. Exclusiv peisaje, obcine românești. Totdeauna m-a ținut Russ la curent cu ce face. Obcine, la un anume ceas al dimineții. Și mă cuprinde un soi de fericire nebună, prostească, inexplicabilă, cînd ating culoarea aceea cu vîrful degetelor. Imaginile tale se nasc firesc, Russ. Tactile, olfactive, mustind de prospețime, mă trezesc eu vorbind celebrissmului prieten de jocuri copilărești. Revin la album. Îmi redă adolescența cu nimfeta asta. Nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
care s-ar fi putut face așa ceva și pe care i le Înșirasem lui Emily când Îmi Înmânase celularul - obiect standard pentru toți angajații Runway - și Îmi spusese să răspund Întotdeauna, fuseseră eliminate rapid. Dar dacă dormi? pusesem eu Întrebarea prostească. — Te scoli și răspunzi, răspunsese ea În timp ce-și pilea o unghie ruptă. — Și dacă ești la o cină festivă? — Faci ca orice alt newyorkez și vorbești la masă. Sau dacă ești la un examen ginecologic? — Ei asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
reuși. Privirea mă poartă departe, gândul Își imaginează acea strălucire obsedantă a gheții, acel aer minunat și sănătos pe care Îl simt cum Încearcă să-mi pătrundă În piept și e oprit de voință, dar o voință nu conștientă, ci prostească, o placă stricată de patefon, care Îmi vâjâie În creier: „Patinajul e pierdut, trebuie să fie pierdut“. Oare cum voi reacționa la vederea gheții? Mă Înfior de pe acum. Mă doare această renunțare, mă doare adânc, Îmi rupe echilibrul sufletesc, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a făcut pe tine, Pantelimoane! Cu o mișcare fulgerătoare îl înșfăcase de guler și începu să-i care la pumni peste cap, peste obraji, pe unde-i nimerea. Ceilalți, văzând una ca asta, o zbughiră în uliță cu niște râsete prostești amestecate cu spaimă, căci felul cum plutonierul vorbise flăcăului și cum îl apucase la bătaie li se păruse întîi caraghios. Pantelimon însă izbuti să se smulgă din strânsoarea lui Boiangiu și o luă la goană, după ceilalți, având totuși și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
foi, în loc să tremure pe aici? Știa dânsul, și din alte experiențe proprii, că a pune sentimentalism în relațiile de afaceri înseamnă a compromite și afacerile, și sentimentul. Ce l-a găsit să se ambaleze după clienta asta în așa hal prostesc? Bine, e frumoasă și pofticioasă, dar iată unde l-a adus. Și măcar de-ar fi profitat ceva. Ba deocamdată nici onorariul pentru procesul divorțului nu i l-a achitat. S-a ales cu avansul ce i l-a luat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
doar vezi bine că ne zbatem și trebuie să ne ajute Dumnezeu și nouă! Femeia boscorodea în tindă. Glasul ei tânguitor îi borșea sângele. Lângă dânsul, stătea liniștit, sorindu-se, câinele jigărit și flămând. Văzîndu-l, fu cuprins de o furie prostească, parcă odihna câinelui I-ar fi sfidat. Îi trânti brusc un picior, rostogolindu-1 la câțiva pași: ― Mai du-te dracului și tu, nu-mi sta-n picioare! Câinele chelălăi prelung și jalnic. Chelălăiala îi făcea bine lui Ignat, ca o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Unora dintre bărbați le place să sporovăiască după aceea. — Ei bine, atâta timp cât el este interesat, intenționez să-mi continui rolul. — Bine. — Aș vrea, de asemenea, să... adică dacă situația o permite... să-i pun întrebări. Pot? — Să pui numai întrebări prostești. — Întrebări prostești? De ce? — Fără excepție, o femeie care încearcă să arate că are creier e abandonată. — De ce? — De ce? Bărbații urăsc să fie provocați la întrecere. Este pur și simplu înjositor pentru ei. — Așadar ar trebui să mă port ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bărbați le place să sporovăiască după aceea. — Ei bine, atâta timp cât el este interesat, intenționez să-mi continui rolul. — Bine. — Aș vrea, de asemenea, să... adică dacă situația o permite... să-i pun întrebări. Pot? — Să pui numai întrebări prostești. — Întrebări prostești? De ce? — Fără excepție, o femeie care încearcă să arate că are creier e abandonată. — De ce? — De ce? Bărbații urăsc să fie provocați la întrecere. Este pur și simplu înjositor pentru ei. — Așadar ar trebui să mă port ca o proastă? — Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
logodnă și În același timp se plângea de petrecerea ce urma să aibă loc În cinstea lor În seara aceea. Nu m-am interesat de ce nu putea Avery să-și Împacheteze singur hainele. —Mă Întrebi pe mine? A spus ceva prostesc despre „păstrarea aparențelor“ sau ceva de genul ăsta. Sincer, cred că nu avea altceva programat pentru seara asta și nu a suportat ideea să rămână acasă. E un fel pozitiv de a privi situația. Punga goală din mână Îmi aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ceea ce le privește pe tinerele fete care se încumetă să flirteze, acestea sunt încă și mai chinuite de îndoieli și mustrări de cuget. Unele dintre ele, cum ar fi contesa de Pange, iau acest joc în glumă sau îl consideră prostesc. Însă, asemenea Mariei Bashkirtseff sau Catherinei Pozzi, cea mai mare parte dintre domnișoare se simt pângărite, pervertite de acest joc amoros. Oprobriul, blamul public apasă greu pe umerii lor. Dacă se întâmplă cumva să se încăpățâneze în "neghiobiile" lor, societatea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pe stradă, hârjonelilor, ocheadelor și atingerilor grosolane cu bărbații. Când bărbații din tagma muncitorească se cherchelesc, arată medicul, ospătărițele își distrează clienții obișnuiți lăsându-se atinse și ciupite de aceștia. În zilele de duminică și cele de sărbătoare, "ațâțările acestea prostești și adesea de-a dreptul mârlănești" se petrec în plină stradă sau în vagoanele de cale ferată. Desfătările domoale și grosolane au loc în văzul și cu știrea tuturor 50. Când nu trimite cu gândul la lumea muncitorească, la "gloată
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
se simtă slabă și vag bolnavă". În așa măsură încât nu îndrăznește să-și lase privirea să o întâlnească din nou pe cea a lui Dürrfeld. "Mâhnită, se întreabă cum de a putut cădea pradă, atât de ușor, unei emoții prostești și atât de devastatoare" și își spune că trebuie să și-l scoată din minte pe bărbatul acesta. Da, să-l alunge din suflet... Allez!". Și asta și face. La o oră după vizita la salină, Dürrfeld, "întocmai ca o
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în oraș. Are un frate care-i seamănă mult ca personalitate. Personalitatea premorbidă Dna B. spune că a fost dintotdeauna timidă, adică mereu neliniștită cînd trebuia să întîlnească oameni necunoscuți, fiind conștientă de sine și temîndu-se să nu spună ceva prostesc sau inadecvat din punct de vedere social. A fost întotdeauna puțin nervoasă la începutul fiecărui an școlar, dar se acomoda repede, îi plăcea la școală și avea mereu un grup restrîns de prieteni apropiați. Se simte încrezătoare cu oamenii pe
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
evident aici: un puști coșuros pe nume Butt-Head, a cărui concepție despre ce înseamnă o idee este "Hei, Beavis, hai să tragem o fugă pînă la Stewart și să-i tragem un șut în fund pisicii lui!"" (11 octombrie 1993). "Prostesc, leneș, crud; lipsit de ambiții, lipsit de valori, lipsit de viitor", aceștia sînt termenii folosiți în mijloacele de comunicare în masă pentru a descrie caracterul celor două personaje și al serialului (ziarul The Dallas Morning News, 29 august 1993); au
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]