3,076 matches
-
catolici de a deveni orientali; lipovenii fug din Rusia și trăiesc nesupărați în cultul lor pe pământul românesc, apoi armenii, calvinii, protestanții, evreii, toți sunt față și pot spune dacă guvernele românești au oprit vro biserică sau vro școală armenească, protestantă sau evreiască. Nici una. Ni se pare deci că pe pământurile noastre strămoșești, pe care nimene nu le stăpânește jure belli, am avea dreptul să cerem să ni se respecte limba și biserica, precum le-am respectat-o noi tuturor. Ce
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
școlilor, spitalelor, mănăstirilor mai însămnate, puindu-se capăt esploatării prin călugări străini, care se îmbogățeau aici în țară și ridicau cu banii noștri institute grecești. Dar guvernul român nici a gândit vrodată să ieie în administrarea sa averea bisericilor catolice, protestante, lipovenești etc., care nu sunt biserici ale statului român. Și nici în Austria n-ar fi cutezat nimeni până la acești parveniți să ridice pretenții asupra averei unei biserici neatârnate, neconfundabile cu statul austriac. În fine cabinetul Hohenwart, care din nenorocire
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
drept țintă - nu cultura minții, căci desperase a scoate trandafiri dintr-o buruiană rea și menită orbirei - ci caracterul prin credințe metafizice. De aceea se va găsi preste tot că popoarele catolice sunt mai vesele și mai frumoase decât cele protestante, tocmai pentru că această biserică au abstras de la cultura minții și au avut în vedere numai îmblînzirea, înfrumusețarea simțimentelor prin muzică, sculptură, arhitectură, zugrăvie și prin credințe care se sustrăgeau prin sfințenia lor de la orice controversă. Dar pre de altă parte
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Reforma din secolul al XVI-lea a fost un alt moment cheie al istoriei Franței când religia și politica erau împletite iar rezultatul luptelor a determinat viitorul contur al statului francez. În timp ce toți nord-europenii (cu excepția Irlandei) au adoptat noua religie protestantă fie ea de tip lutheran, calvinist sau anglican, marea majoritate a sud-europenilor a rămas în mod ferm catolică după cum a procedat Sfântul Imperiu Roman. Între aceste două mari zone religioase se afla o centură intermediară care conținea atât catolici cât
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
zone religioase se afla o centură intermediară care conținea atât catolici cât și protestanți Olanda, sudul Germaniei și părți din Europa Centrală cum ar fi Boemia. Chiar dacă Franța a rămas catolică, ea făcea parte din acel grup intermediar din cauza forturilor protestante semnificative care se aflau în diferite zone ale țării. În mod interesant unul dintre forturile acestora coincidea cu acea parte din sudul Franței care fusese cândva ținutul catarilor și s-ar putea afirma că există o continuitate istorică între cele
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
se aflau în diferite zone ale țării. În mod interesant unul dintre forturile acestora coincidea cu acea parte din sudul Franței care fusese cândva ținutul catarilor și s-ar putea afirma că există o continuitate istorică între cele două grupări. Protestanții francezi cunoscuți sub numele de hughenoți (cuvânt care derivă probabil din cuvântul german Eidgenossen însemnând "confederați", adică cei admiși în cadrul Confederației Elvețiene) erau mai degrabă calviniști decât lutherani. Acest lucru însemna că, din punct de vedere politic, aceștia tindeau să
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
mai mult cu democrația și libertatea individuală.13 Aceste diferențe au dus la războaiele religioase din Franța secolului al XVI-lea când protestanții și catolicii s-au luptat pentru deținerea controlului asupra statului. Este interesant să speculăm dacă o victorie protestantă ar fi generat un altfel de stat în Franța, unul mai asemănător cu Anglia sau Olanda. În final, războaiele s-au sfârșit odată cu convertirea lui Henric al IV-lea la catolicism in 1593. Henric este celebru pentru următoarea afirmație: "Paris
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
București Vlăsceanu, M. (1993) Psihosociologia organizațiilor și conducerii, București, Editura Paideia Zeitlin, I. M. (1987) Ideology and Sociological Teory, Englewood Cliffs, NJ: Pretince Hall Weber, M. (1992) Politica, o vocație și o profesie, București, Editura Anima Weber, M. (1993) Etica protestantă și spiritul capitalismului, București, Editura Humanitas Yukl, G. (1981) Leadership in Organization, Englewood Cliffs, NJ: Prentice Hall Yin, R. (1993) Applications of case study research. Newbury Park, CA: Sage Publishing. Zamfir, Cătălin (1977) Strategii ale dezvoltării sociale, București, Editura Politică
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
București, Editura Tehnică, p. 184. footnote>. Cea mai relevantă expresie a economiei ca „dimensiune” a Întregii societăți se creează prin apariția societăților moderne (burgheze) cu o economie de piață (pe scară națională). Studiile lui Max Weber <footnote Max Weber, Etica protestantă și spiritul capitalismului, București, Editura Humanitas, 1993. footnote>- făcute pentru societățile occidentale - pun pe prim-plan rolul esențial al credințelor religioase În geneza capitalismului, cum ar fi „legăturile dintre reprezentările religioase fundamentale ale protestantismului ascetic și perceptele vieții economice cotidiene
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
definea chiar „spiritul capitalismului” ca exprimând urmărirea profesională, sistematică și rațională a unui câștig legitim. Tradițional, omul nu urmărea câștigul cel mai mare prin muncă cât mai multă. Raționalismul economic este specific culturii occidentale a capitalismului.<footnote Weber Max, Etica protestantă și spiritul capitalismului, Editura Humanitas, București, 1993, p. 16. footnote> Ipoteza „omului rațional”<footnote În legătură cu ansamblul viziunilor despre om, a se vedea Oscar Hoffman, Sociologia organizațiilor, capitolul 2.3, Editura Economică, București, 2004. footnote> a fost „relativizată” printr-o nouă
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
nu au venit în America în căutarea unor teatre mai bune sau a unor piețe de desfacere mai creative. Au venit în căutarea libertății și a oportunităților. Cei mai mulți nu erau educați și doar câțiva înțelegeau importanța învățăturii. Majoritatea coloniștilor era protestanți, o sectă care credea că salvarea vine prin muncă grea. Acești strămoși disprețuiau diferențele de clasă din țara lor de origine și au insuflat generațiilor următoare o idee ce a devenit nemuritoare: „Toți oameni se nasc egali”. Curând, americanii au
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
sociale din Europa celei de-a doua jumătăți a secolului al XVIlea, care au avut, printre rezultante, tendința politicii educaționale de standardizare a tematicii studiilor universitare. Acest fapt reflectă, În esență, nevoia de control administrativ al statului și al reformei protestante. Planificarea și organizarea conținuturilor educaționale au Început să se obiectualizeze În documente care purtau numele de curriculum. În practica educațională curentă și În majoritatea studiilor teoretice, aria semantică a termenului se extinde de la cunoștințe, cursuri sau discipline, la Întreaga experiență
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
Contrar surorii ei, CDU, și siglei, CSU s-a definit chiar de la înființare ca fiind conservatoare, statutul partidului dovedind aceasta. Cît despre CDU, acesta s-a constituit, după război, ca un autentic partid creștin-democrat cuprinzînd, ca o particularitate, o aripă protestantă. Totuși, evoluția sa, sub impulsul cancelarilor Adenauer și mai ales al lui Erhardt, l-a determinat să se distanțeze atît de clericalism (CDU a ușurat, de exemplu, procedura de divorț) cît și de intervenționismul socio-economic, caracteristici ale democrației creștine ("economia
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
de Vatican II4. D) Programul politic. Dacă partidele care au format familia creștin-democrată au reușit să stopeze divizarea lor în favoarea unei unități fragile, aceasta se datorează programului lor politic. Într-adevăr, ele scapă dihotomiei dreapta / stînga. Contrar programului anumitor partide protestante, programul creștin democrat nu-și propune să creeze "Împărăția Domnului" și nici Republica creștină. El se arată mai prozaic: să apere și să promoveze interesele rețelelor de învățămînt și sanitare instituite de Biserica catolică. Creștin-democrații vor înclina să susțină anumite valori
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
creștină și comunistă. În Elveția, Partidul Democrat-Creștin (PDC-CVP) și-a păstrat originalitatea, exprimînd din ce în ce mai puțin voința politică a muncitorilor catolici. Cît privește creștin-democrații olandezi ai KVP Partidul Catolic Popular ei încearcă să-și păstreze această originalitate grupîndu-se cu două partide protestante în cadrul Adunării Creștin-Democrate (CDA). Coabitarea catolicilor cu protestanții în aceste două ț(ri, a accentuat caracterul puternic confesional al Partidului Catolic care, în mod paradoxal, îl împiedică să alunece spre dreapta. 3. Spre un declin al democrației creștine? Soarta Democrației
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
în jurul vechiului Zentrum sub presiunea aliaților care se temeau de o Germanie "roșie" aceasta corespundea tipului democrat atît prin programul său, inspirat de sindicaliștii Karl Arnold și Jakob Katzer, cît și prin baza socială. Originalitatea ei constă în prezența elementelor protestante, ca de exemplu cele provenite din "Biserica confesantă" și din acțiunea antinazistă, servind drept garanție conservatorilor protestanți ai Partidului Național Popular al lui Hugenberg, mult prea discreditați pentru a putea să-și formeze propriul lor partid. Dar CDU, sub impulsul
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
revendică fie independența, fie reatașamentul față de patrie sub forma unui sentiment autentic, ca în cazul iredentismului. Anumite partide prezintă o tradiție, adesea veche, de reacție periferică împotriva inovației naționalist-centralistă. Reacția ar fi legitimă în regiunile catolice și teocratică în regiunile protestante. Uneori, arsenalul ideologic folosit de centru va fi întors împotriva lui de către periferie. În alte cazuri, afirmarea periferiei va produce o ruptură mai radicală cu centrul, iar ideologia "periferistă" va protesta împotriva conceptului de Stat națiune: el va considera diversitatea
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
adesea, la o regiune. De exemplu, Fianna Fail se bucură de o cvasipoziție de partid unic în vestul Irlandei. Partido Nacionalista Vasco nu se găsește decît în ținuturile basce, Volksunie în Flandra sau Plaid Cymru în Țara Galilor. Cît privește partidele protestante olandeze, acestea se găsesc în nordul țării sau în Frise. 2. Orizontalitatea. Din punct de vedere al organizării și al tendințelor interne, partidele periferiste se apropie foarte mult de partidele creștin-democrate. Ca și acestea din urmă, ele se structurează sub
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
partidelor muncitorești. Cele trei tipuri diferite de "periferism" corespund, de fapt, unor momente istorice distincte. Populismul naționalist, democratic și religios este rodul curentului romantic și postromantic al ultimului secol. El va afecta debuturile mișcării flamande la fel ca și fundamentalismul protestant care s-a izbit de periferiile olandeze, elvețiene și de populismul american. Naționalismul populist apare la începutul secolului. Accentul național este foarte puternic, iar revendicarea autonomistă sau federalistă este dublată de influența corporatismului foarte la modă atunci. Corporatismul, discreditat de
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
fie alături de Europa tripolară, se întinde Europa cu ieșire la Atlantic Marea Britanie și Danemarca. Este acea parte a Europei bipolare, care a cunoscut altădată puternice conflicte și care astăzi este liniștită. Sudul catolic s-a deosebit mult timp de Nordul protestant cultivînd un clivaj Biserică / Stat bazat pe considerații ce vizau dinastia, identificînd, la stînga, conservatori masonici de rang ca Emile Courbes sau Alejandro Lerroux acolo unde, în Nord, marxiștii atei și socialiștii creștini combăteau capitalismul sub denumirea mai degrabă de
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
religioasă" poate fi abordată prin întrebări despre Dumnezeu, Iisus Hristos, despre credința în viața de apoi, despre obiceiul de a se duce duminica la biserică, despre existența unui crucifix la domiciliu... (bineînțeles, aceste întrebări vor fi adaptate în funcție de mediul catolic, protestant, musulman). Această valoare poate fi pusă la încercare printr-o întrebare care îl invită să aleagă între mai multe valori. Se pot introduce istorioare care imită situații trăite: reacțiile celui interogat vor scoate la lumină valoarea (valorile) sa (sale). Alte
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
probat în perioada interbelică. Studiul densităților spirituale are o tradiție ilustră. Weber a identificat ordinea capitalistă modernă și noul vitalism (ascetic) legat de aceasta printr-o astfel de metodă (a pus în corelație inventivitatea tehnologică în spațiul european cu etica protestantă și a descoperit la intersecția acestor două fenomene o nouă ordine și un nou vitalism axiologic, adică o densitate spirituală inconfundabilă). Masurarea influenței valorilor asupra vieții sufletești la scara unei generații este cadrul experiențelor identitare. Acestea se distribuie variabil în
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
War, Chapel Hill, University of North Carolina Press. Webb, Eugene J., Campbell, Donald T., Schwartz, Richard D. și Sechrest, Lee (2000 [1965]), Unobtrusive measures, Londra, Sage. Weber, Max (1968), Economy and society, New York, Bedminster Press. Weber, Max (1993 [1904-1905]), Etica protestantă și spiritul capitalismului, București, Humanitas. Weiner, Myron (ed.) (1966), Modernization, New York, Basic Books. Wieviorka, Michel (1994 [1991]), Spațiul rasismului, București, Humanitas. Wieseltier, Leon (1997), Împotriva identității, Iași, Polirom. Woodward, Kathryn (1997), Identity and difference, Londra, Sage. Zamfir, Cătălin (coord.) (1999
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
regulă, faptul că puterea statală derivă de la popor, ceea ce înseamnă că poporul este suveran. În Marea Britanie însă Parlamentul este suveran. Suveranitatea parlamentară a apărut în urma revoluției anilor 1688/1689. Ea a marcat sfârșitul conflictului dintre familia Stuart, catolică, și Parlamentul protestant. Detronarea dinastiei Stuart și urcarea la tron a regelui protestant William al-III-lea de Orania și a soției sale, Maria, a fost însoțită de o serie de prevederi constituționale întocmite de Parlament în favoarea acestuia din urmă. Acest catalog de drepturi, așa
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
că poporul este suveran. În Marea Britanie însă Parlamentul este suveran. Suveranitatea parlamentară a apărut în urma revoluției anilor 1688/1689. Ea a marcat sfârșitul conflictului dintre familia Stuart, catolică, și Parlamentul protestant. Detronarea dinastiei Stuart și urcarea la tron a regelui protestant William al-III-lea de Orania și a soției sale, Maria, a fost însoțită de o serie de prevederi constituționale întocmite de Parlament în favoarea acestuia din urmă. Acest catalog de drepturi, așa numitul Bill of Rights din 1689, care a pus capăt
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]