2,509 matches
-
Câteva dintre principiile Memorandumului în dezbatere publică Întotdeauna când agitația este prea mare și zgomotul de fond devine vacarm este clar că nu poți gândi. Așa și în cazul cu Memorandumul: nu apuci să spui cum că nu ești "șovin provincial", că repede se mută discuția la frondă provincială, dacă încerci să o ataci pe asta din urmă, constați că nu o mai poți prinde din urmă, a devenit expresie a frustrării unor necunoscuți care vor să iasă în față, încerci
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
când agitația este prea mare și zgomotul de fond devine vacarm este clar că nu poți gândi. Așa și în cazul cu Memorandumul: nu apuci să spui cum că nu ești "șovin provincial", că repede se mută discuția la frondă provincială, dacă încerci să o ataci pe asta din urmă, constați că nu o mai poți prinde din urmă, a devenit expresie a frustrării unor necunoscuți care vor să iasă în față, încerci să te dezvinovățești și deodată constați că altul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
să fie greșeli în modul nostru de a gândi, încredințat fiind că tocmai această poziție ar putea fi argumentul că nu suntem tocmai tâmpiți, cum crede ministrul de interne. O să le iau pe rând. De ce cred că nu suntem "șovini provinciali"? Răspunsul pe care îl oferim aici vine, credem noi, din abordarea strict democratică pe care am avut-o în vedere, și anume faptul că Memorandumul este construit, cu toată "fragilitatea lui ideatică", afirmată în unele editoriale, pe un principiu ferm
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
trebuie să țină în frâu diversitățile prin autoritarism. Dimpotrivă, în lumea democratică autoritatea statală se obține, de regulă, prin crearea unor solidarități dobândite prin complementaritate și nu prin excludere. Noi socotim că prevenirea dobândirii unor solidarități prin excludere, cazul "șovinismul provincial", poate fi realizată prin regândirea unității statale prin recrearea unor solidarități regionale și prin crearea unui spațiu al libertăților consensuale și participative. Aș întreba actuala guvernare care ne socotește, iată, niște interlocutori neaveniți întrucât tâmpiți fiind nu pricepem nimic din
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
sau cristaliza revendicări autonomiste". Nu suntem deloc în dezacord cu această poziție, mai mult: îi venim în întâmpinare printr-un concept care a fost ignorat de premier, acela al abordării transetnice. Acesta, după cum am arătat în document, exclude acordarea libertăților provinciale pe criterii etnice. De altfel, chiar faptul că am semnat împreună, români și unguri, Memorandumul arată că dorim să fim percepuți ca fiind mai mult decât așa ceva, adică doar români și unguri. Pe de altă parte, și aici răspund senatorului
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
judecata axiologică este una de tip, să-i zicem, centralist, așadar nu avem a ne revendica pentru noi un soi de pășunism gata sa facă din provincie un alibi fata de ierarhiile valorice, cum se mai întâmplă prin mediile culturale provinciale, mediocre valoric, care socot că valorile ar fi impuse de "mafiile culturale" de la centru. Dimpotrivă. Dacă regândim valorile culturale o facem din perspectiva unor criterii estetice omogene, nicidecum altfel. De aceea, orice întâmpinare a prezentei dezbateri din această perspectivă mută
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
birourile de "lucru" ale celorlalte planete. Aproximativ cinci sute de mii de locuitori - Ashargin n-a știut niciodată cifra exactă -, ostateci, duceau o viață lugubră în periferiile luxuriante și îndepărtate. O viață lugubră pentru că ei considerau Gorgzid-ul ca un oraș provincial și se simțeau jigniți. Gosseyn zărea unele dintre casele lor, splendide locuințe ascunse printre arbori și frunziș veșnic verde, case care ocupau dealuri întregi, se târau până în văi și se pierdeau în depărtări cețoase. Gosseyn întoarse încet spatele priveliștii. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
birourile de "lucru" ale celorlalte planete. Aproximativ cinci sute de mii de locuitori - Ashargin n-a știut niciodată cifra exactă -, ostateci, duceau o viață lugubră în periferiile luxuriante și îndepărtate. O viață lugubră pentru că ei considerau Gorgzid-ul ca un oraș provincial și se simțeau jigniți. Gosseyn zărea unele dintre casele lor, splendide locuințe ascunse printre arbori și frunziș veșnic verde, case care ocupau dealuri întregi, se târau până în văi și se pierdeau în depărtări cețoase. Gosseyn întoarse încet spatele priveliștii. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
comportamentul rezidențial al diferitelor grupuri sociale. Căci, deși negat în mod constant, acest amestec rămîne o realitate într-un oraș unde cea mai extraordinară bogăție coexistă cu cea mai cumplită sărăcie. Asta deoarece orașul atrage mereu imigranți, care erau inițial provinciali, dar care vin astăzi în număr mare din ținuturi din ce în ce mai îndepărtate. Astfel, cele mai vii ambiții însoțesc mizeria lumii. Este oare de dorit amestecul categoriilor sociale, avînd în vedere amploarea inegalităților? Și dacă se menține ideea că un atare amestec
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
p. 25]. Astfel, Rastignac din Comedia umană a lui Balzac se opune personajelor din Otrava lui Zola, Lantier și Gervaise. Provincialii, primii imigranți ai Parisului Pe parcursul secolului al XIX-lea, imigrația care a determinat creșterea Parisului a fost de origine provincială. Limousin, Bretagne, Auvergne au contribuit la formarea populației Parisului. Acești provinciali erau considerați vinovați pentru insecuritatea de atunci, așa cum s-a întîmplat mai tîrziu cu imigranții din țările sărace: ultimii veniți sînt întotdeauna prost acceptați, pînă cînd o nouă imigrație
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
iar Thiers pomenea de o "adunătură de vagabonzi". Această respingere a mers pînă la adoptarea unei teoretizări rasiste, în care învingătorii, descendenții francilor, se opuneau galilor învinși, degenerați, primii fiind reprezentați de parizienii de origine iar ceilalți de "sălbaticii" imigranți provinciali [Marchand, 1993, pp. 65-66]. Mai tîrziu, "francezii de origine" vor deveni demnii urmași ai nativilor din Paris. Din Auvergne la Paris Foburgul Saint-Antoine a beneficiat sub Ludovic al XIV-lea de înlesniri fiscale care au favorizat instalarea de ateliere de
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
sariurilor sclipitoare ale femeilor și obiectivele aparatelor de fotografiat ale parizienilor uluiți. Organizatorii acestor procesiuni împărtășesc dorința de a face cunoscută existența comunităților într-un mod care să fie agreat de parizieni, conferindu-le aspectul unor sărbători deschise tuturor. Paradele provincialilor au fost abandonate, utilitatea lor diminuîndu-se odată cu integrarea acestora. Sîntem curioși ce se ce va întîmpla cu festivitățile asiatice, care țin de niște comunități mai îndepărtate din punct de vedere cultural. Imigrația de origine străină O imigrație diversificată și variabilă
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
bani. - Înțeleg. Fața virilă căzu pe gânduri, apoi se auzi întrebarea: - Cum e cotat în satul de baștină? - Mediocru. S-ar putea ca o vreme s-o ducă destul de greu în Orașul imperial. Dar o să-și piardă repede atitudinile sale provinciale. Necazul în care a căzut acum o să-l întărească. Are însă nevoie de ajutor. Pe fața lui Hedrock se citi hotărârea. - În cazuri ca acesta, cu cât cantitatea de bani e mai mică, cu atât este mai mare gratitudinea ulterioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
sub schelet, pe o latură a acestuia, sau în ambele părți, acoperindu-l. Sarcofagul din piatră sau alte construcții cunoscute în necropola de la Mangalia este absent la Piatra Frecăței. Singurul indiciu care ne determină să nu-l considerăm de caracter provincial roman este prezența în mormânt a obiectelor de mare circulație în Sciția Minor, mai ales ceramica, cunoscută din descoperirile aparținând Dobrogei secolului IV. Pentru a ilustra tipul de mormânt roman, prezentăm obiectele ce au aparținut probabil vreunui soldat: scheletul a
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
fiind în stare fragmentară. Dintre cele mai timpurii obiecte descoperite în mormintele de secol II-III p.Chr. amintim: 1) vase de lut: cănițe din pastă gălbuie sau roșie, cu o singură toartă, simple sau decorate cu coaste mici, de factură provincială romană și larg răspândite în Dobrogea secolelor II-III; 2) căruță provincială romană; 3) 12 monede de la împăratul Aurelian (270-275) și până la Maximinus Hercules (286-305). O statistică a mormintelor cu inventar, din secolul V, ne arată că cele mai multe pot fi atribuite
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
mormintele de secol II-III p.Chr. amintim: 1) vase de lut: cănițe din pastă gălbuie sau roșie, cu o singură toartă, simple sau decorate cu coaste mici, de factură provincială romană și larg răspândite în Dobrogea secolelor II-III; 2) căruță provincială romană; 3) 12 monede de la împăratul Aurelian (270-275) și până la Maximinus Hercules (286-305). O statistică a mormintelor cu inventar, din secolul V, ne arată că cele mai multe pot fi atribuite lumii de cultură provincială romană. În acest secol inventarul inhumațiilor (morminte
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
răspândite în Dobrogea secolelor II-III; 2) căruță provincială romană; 3) 12 monede de la împăratul Aurelian (270-275) și până la Maximinus Hercules (286-305). O statistică a mormintelor cu inventar, din secolul V, ne arată că cele mai multe pot fi atribuite lumii de cultură provincială romană. În acest secol inventarul inhumațiilor (morminte de tip roman) se reduce la prezența unui singur obiect, vas, fibulă, cataramă. Pe suprafața necropolei sunt plasate și morminte de caracter „barbar“. Astfel, inventarul mormântului unei femei, al cărei schelet a fost
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
istorici., concluzia analizei aceluiași text al martirologiilor a fost că mulți dintre martirii amintiți în metropola provinciei - Tomis - n-au suferit martirajul în acest oraș, datorită coincidenței frapante între diferitele sărbători celebrate în cetatea tomitană și cele din unele așezări provinciale de pe limesul dunărean. Descoperirea unui fragment epigrafic în limba greacă, menționând prezența unui martir și episcop, probabil din timpul persecuției lui Licinius din 320-323, al cărui nume a rămas necunoscut. Începând din secolul IV, episcopii de Tomis se evidențiază ca
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
a omului, cu trup și suflet. 1.2. Ritul inhumației Ritul inhumației a înlocuit masiv ritul incinerației între secolele I-VI. Fenomenul, specific Imperiului roman în ansamblu, pentru perioada în discuție, putea, prin prezența altor indicii să precizeze eventualele caracteristici provinciale. Cercetarea arheologică privind trecerea de la incinerație la inhumație, departe de a fi completă la Beroe și aproape exclusivă la Callatis (cf. necropola romană târzie), arată că odată cu ascensiunea creștinismului (jumătatea secolului IV) nu mai existau morminte de incinerație. Situația, nicidecum
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
de a mă purta "ca un fraier", cum își zice probabil Augusta. Am dezamăgit pe mulți, era normal s-o dezamăgesc și pe ea, nerevoltîndu-mă. O las în pace cu escapadele ei. 4 ianuarie Azi cade o zăpadă rară, apoasă, provincială. Asta e tot. Cum spun crupierii, rien ne va plus. 6 ianuarie Mă gândesc că Dumnezeu n-a murit decât pentru cei deciși să-l socotească astfel. 9 ianuarie O clădire veche cu fațada acoperită de iederă. Urc la etaj
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Poți învăța întotdeauna câte ceva din eșecuri. M-am hotărât să întreb aici, la YMCA, dacă pot avea într-o seară sala. După un timp mi-au răspuns afirmativ. Aici în Bronx, în sala asta, publicul va fi probabil puțin cam provincial, dar dacă iese bine conferința, s-ar putea ca într-o zi să vorbesc în sala lor de pe Lexington Avenue, unde își vântură ideile mari gânditori ca Norman Mailer și Seymour Krim. Nu strică să încerc. Sper că te ocupi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
apartamentul lui Dorian. S-ar părea că sentimentele în legătură cu problemele noastre nu le incită doar un singur centru nervos. — O, Cerule, mi-e teamă și să mă uit, spuse Dorian, împingând în panourile de sticlă ale unei uși în stil provincial francez. Ignatius văzu înăuntru o grămadă înfierbântată de oameni. Țigările și paharele cu cockteil, ținute în sus ca niște baghete, se agitau în aer, dirijând simfonia de vorbe, strigăte, cântece și râsete. Din măruntaiele unui patefon stereofonic imens, vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dimpotrivă, inexistența) sufletului, nebunia (atât din punct de vedere legal, cât și strict din punct de vedere psihiatric), ignoranță, educație, biserică, situația țărănească, emanciparea șerbilor, reformele legale, Țar, Țarină, problema femeilor, frumusețea comparată a două surori, ambele actrițe la Teatrul Provincial din Kaluga, frumusețe la modul abstract, artă, literatură, arhitectură, St Petersburg... Partenerul acestor dezbateri nesfârșite și invariabil nesatisfăcătoare era doctorul Artemi Vsevolodovici Drozdov, alături cu care Ulitin forma singurul cuplu de ființe civilizate din Kaluga. Ulitin simți un gust metalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
acopere gura cu mănușa, ca și cum ar fi rostit o indiscreție. Indiferent de subiectul discuției lor, cei doi prieteni ajungeau întodeauna la aceeași temă eternă. St Petersburg. Era un mister pentru amândoi cum de au ajuns să putrezească în colțul ăsta provincial când toți prietenii și tovarășii lor de facultate își croiau, neîndoielnic, cariere glorioase chiar în buricul târgului, unde se întâmpla totul. Câteodată, aceste discuții eșuau în recitaluri aprinse despre nume de străzi din marea capitală, culminând cu un dor năpraznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Încât se Întoarse spre ea și-i zâmbi. Parcă mașina și intrară Într-un restaurant italienesc din Beverly Hills. Numele nu-i spunea nimic lui Kitty, dar Matthew era fericit că găsiseră o masă acolo. Părea un restaurant Învechit, vag provincial, avea senzația că se aflau Împreună În altă țară, În Italia. „Prima Întâlnire“. Erau un cuplu acum. Un cuplu frumos În micul lor balon al iubirii. Au comandat, au cinat, au băut șampanie, au vorbit, s-au sărutat. El Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]