1,136 matches
-
ieșirea din starea de anestezie generală profundă (provocată de eter) sunt descrise de prozatoare în cele mai mici detalii. Lovinescu a apreciat literatura feminină a Soranei Gurian. În agendele literare ale cenaclului „Sburătorul" aprecierile pretențiosului critic privind nuvelele citite de prozatoare la sfârșitul anilor '30 sunt mai mereu superlative: „debutează excelent", „talent!", „nuvelă admirabilă", „3 nuvele extraordinare", „mare succes", „3 nuvele admirabile" etc. Nu o dată Lovinescu a sprijinit-o și public, nominalizând nuvela Narcoza: „Sorana Gurian e, după părerea mea, unul
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
1956. Ultima ei carte (Récit d'un combat, 1956) are ca subiect tocmai căutarea unui tratament al bolii. În ultimul an de viață, durerile i-au fost atenuate de medici prin injecții cu morfină. Un psihiatru a pregătit-o pe prozatoare pentru moarte, învățând-o să nu-i mai fie frică să moară. Plin de admirație, Eugène Ionesco, cu care era în relații de prietenie, și-a notat în jurnal următoarele: „[Psihoterapeutul] era dator s-o învețe pe Sorana [Gurian] să
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
prima oara în ultimii 30 de ani când numele său apare în această revista. Caius Traian Dragomir nu comentează reclamația și pune punct interviului. * O atenție aparte merită o evocare semnată de Maria-Luiza Cristescu: Nichita: schije dintr-o bombă. Malitios-tandră, prozatoarea îl portretizează pe Nichita Stănescu foarte expresiv (la scurtă vreme după moartea poetului): "Nichita este singur și n-are nici o antenă pentru social și politic. Structura lui de copil răsfățat pe de o parte și cea de poet chinuit în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18109_a_19434]
-
Constantin Țoiu Prietenia este întâi și întâi certitudine, ceea ce o deosebește de iubire. Fraza unei mari prozatoare, dar și a unei femei subtile, probabil des înșelată, o femeie-bărbat. Am numit-o pe Marguerite Yourcenar... În prefața la Alexis sau Tratatul despre zădărnicia unei lupte, autoarea vorbește de... L’acoustique du livre, traduc restrictiv prin ca să evit cacofonia
Acustica unei cărți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13597_a_14922]
-
care construiește porți pentru casele părăsite din sat pe care ulterior le distruge pentru a face altele mai mari), asamblată într-o construcție epică suplă, care beneficiază din plin de o eleganța stilistică și de apetitul special pentru comunicare, ale prozatoarei. Obișnuiți cu literatura confesivă a prozatorilor români de ultimă generație, mulți ar putea fi tentați să vadă în Terre salée un roman de scandal, cel al incestului dintre Alexandru și Anda. Cu siguranță acest episod produce un șoc cititorului și
Tragedia antică reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10192_a_11517]
-
inserturile narative ce par să disperseze, dar completează până la urmă povestea centrală, romanul stafiei pe care îl scrie un tânăr, Florian Pavel, perfect familiarizat cu experiențele intime ale unui alt personaj, Adela Nicolescu: toate aceste finețuri (meta)ficționale arată o prozatoare nu doar talentată, ci și exersată. Scena ei este cea a satului românesc în comunism, cu episoade individuale ale dramei colective. Comoștenii doljeni înseamnă, cu trecerea timpului, tot mai puțin. O comunitate chircită, bătrână și nevoiașă, în care se mai
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
vorbi despre lucruri intime și delicate pe un ton de firesc omenesc, epurat de exprimări liricoide, ca și de inutile cruzimi realiste. Povara existențială se simte mai bine printr-o asemenea frazare de proces-verbal, exact și anticalofil. Mai ales că prozatoarea nu aspiră la etajări și extrapolări simbolice, meditații amare pe marginea condiției umane. Ea își alege de la bun început o anume nișă: propriul curs biografic, din care decupează secvențe legate de actualele episoade traumatice. Dacă viața e ruptă în bucăți
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
din viața Sofiei se țin mai bine minte tocmai pentru că ele sunt desenate în câmpuri temperamentale și existențiale tari. Când romanul se impregnează de mirosul lor bărbătesc, de gesturile repezite și istoriile suculente, ștacheta artistică e mai înaltă. Când însă prozatoarea nu oferă destulă carnație epică dialogurilor protagonistei cu ea însăși ori rememorărilor sale, povestea, singură, a Sofiei, tinde să se șteargă. Cu toate că unele scene sunt de o finețe și o autenticitate remarcabile - și trase, ușor, înspre portretul moral. În fața oglinzii
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
Cassian, artistă de renume internațional, ne întristează profund. Nina Cassian ne-a dăruit, de-a lungul unei cariere îndelungate și extraordinar de rodnice, o creație valoroasă, autentică, apreciată de cititorii din România și de cei din Statele Unite ale Americii. Poetă, prozatoare și traducătoare, autoare de lieduri și muzică de cameră, Nina Cassian a aparținut unei generații care a dat nume sonore culturii române, creația domniei sale situându-se, încă de la debut, în constelația unor mari poeți români. Ne vom aminti, cu siguranță
Băsescu, cuvinte extrem de triste: Dumnezeu să o odihnească! by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/36719_a_38044]
-
în care le exploatează, acționând, cum observa Tudorel Urian în cronica din România literară (nr. 51-52/2005), la ,granița dintre eseu și proză". Am observat același lucru când am scris despre cartea anterioară a Ioanei Pârvulescu, eu vorbind despre ,eul prozatoarei și eul eseistei", mobilizate să întreprindă un demers comun. Faptul se întâmplă și în cartea de față unde la fel cele două euri conlucrează și unde, tot ca în volumul dedicat Bucureștiului interbelic, scrupulul întemeierii peste tot pe documente este
Pe altă planetă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/10799_a_12124]
-
avea loc cea de-a XIV-a întâlnire a Cercului Cultural Maghiar din Norvegia, în doar doi ani de existență a acestuia; de această dată, invitații sunt scriitori de la revista literară „Irodalmi Jelen“: Böszörmény Zoltán (poet, redactor-șef al publicației), prozatoarea Pongrácz Popescu Maria și poeta Nagyálmos Ildikó, care își vor lansa cele mai recente volume. ( S. P.) Jubileu Vineri, 28 octombrie, Filiala INCERC Timișoara a aniversat împlinirea a 50 de ani de activitate științifică fundamentală și tehnico-aplicativă. Manifestarea, la care
Agenda2005-44-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284377_a_285706]
-
la, helas , o literatură obsedată de "istorioare deocheate, altfel zis sotadice, vechi de cînd îi lumea", cu toată pretenția lor de-a ilustra le dernier cri .Nu interesul pentru sexualitate i se pare reprobabil, autoarei, ci "zelul mimetic al tinerelor prozatoare, cu hormonii în mare clocot". Mimarea în colectiv a unei atracții dizgrațioase, pînă la urmă agasante, căreia i se ripostează cu... același limbaj crud: "canonul propus nu e canon, ci canoneală, dacă repetă iarășișiiarășișiiarăși Ťce pula mea!ť. E la fel de
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
puștiul cu ochelari trăiește, într-adevăr, cu capul în nori, dar cu picioarele e pe pămînt, alături de o mătușă haină și un verișor nesuferit, de ale căror răutăți nu-l poate scuti nici un întreg alai de vrăjitori. Spre deosebire de Rowling, o prozatoare excepțională, cu un talent uriaș de povestitor, Antoine de Saint-Exupery scrie o filozofie a vieții și a copilăriei, articulată din cele mai simple dar deopotrivă importante dileme omenești: Micul prinț este o poveste cuceritoare mai întîi de toate prin impecabila
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
de a invita traducători din fostele țări comuniste care, se argumenta în preambulul invitației, „nu au avut niciodată ocazia să participe la un târg de o asemenea amploare". Printre scriitorii brazilieni invitați se aflau și Antonio Olinto cu soția sa, prozatoarea Zora Seljan. Cum o editură bucureșteană - care inițiase o serie de Istorii ale mai multor țări - m-a rugat să descopăr, la Târg, o Istorie a Braziliei, încadrabilă ca dimensiuni și adresabilitate în seria respectivă, negăsind eu nici una adecvată (erau
Adeus, Antonio Olinto! by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/6876_a_8201]
-
Gabriel Dimisianu Răspândite mai întâi prin reviste, convorbirile lui Gheorghe Grigurcu cu Dora Pavel, poeta, prozatoarea și eseista clujeană, au apărut anul trecut și în carte sub un titlu cu inflexiuni patetice: O provocare adresată destinului. Sunt texte saturate de sensuri, de idei, comunicând toate prin teme, prin tehnicile argumentă rii, prin stil. Toate formează un
Opera]iunea Grigurcu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5875_a_7200]
-
de monseniorul Ghica, ilegalistă devenită după 23 august directoare a Universului și suspectată apoi de spionaj în favoarea francezilor? Aproape necunoscută astăzi, Sorana Gurian era o prezență constantă în paginile revistelor de cultură de prin 1938-1939, frecventatoare a cenaclului Sburătorul, o prozatoare apreciată de Lovinescu și mai mult decît onorabilă chiar pentru cititorul de astăzi, autoare a unui roman ( Zilele nu se întorc niciodată, 1945, cu o continuare, scrisă în franceză Necruțătoarele iubiri, 1953), a unui volum de nuvele ( Întîmplări dintre amurg
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
de conștiință ale unei scriitoare care semnase articole de adeziune la limita penibilului și care, înșelată în convingerile ei de stînga, încearcă să plece din țară prin orice mijloace ( în speță, o căsătorie fictivă cu un cetățean italian). Talentul de prozatoare și, mai ales, de ziaristă, o ajută în schimb să-și transforme cartea într-o fascinantă minifrescă a Bucureștilor anului 1947, semănată cu bancuri ale momentului ( în fapt, în Ochiurile rețelei e foarte multă anecdotică anticomunistă interesantă, dar facilă), cu
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
In perioada de după 1990 în care n-a mai publicat literatură, Gabriela Adameșteanu a revenit adesea (nu o dată, sub presiunea reproșurilor de a fi dezertat din adevărata profesie) asupra condiției de scriitor. Explicînd cum și de ce a ieșit din literatură, prozatoarea face prețioase mărturii (cu atît mai interesante cu cît aparțin unei autoare austere în materie de confesiune) despre felul în care a ales și a practicat profesiunea de scriitor. Născută în 1942, ajunge să scrie relativ tîrziu, în jurul vîrstei de
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
stare specială, pe care nu pot să o traduc (exaltare, încîntare, speranță). Sigur că ai momente de îndoială, de cădere, dar una peste alta, e bine" ("Opțiunea mea pentru roman este totală"). Prin exigențele pe care le are în privința scrisului, prozatoarea este - în expresie proprie - o perfecționistă. La fel ca și pentru Marin Preda (cu care are destule similitudini: în modul de a-și asuma etosul scrisului, în creditul acordat rațiunii și, desigur, în nivelul valoric al operei), pentru prozatoare nici o
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
scrisului, prozatoarea este - în expresie proprie - o perfecționistă. La fel ca și pentru Marin Preda (cu care are destule similitudini: în modul de a-și asuma etosul scrisului, în creditul acordat rațiunii și, desigur, în nivelul valoric al operei), pentru prozatoare nici o carte nu este definitiv încheiată, fiecare reeditare însemnînd o nouă șansă de intervenție și de perfecționare, exercitată "sub un impuls interior, de ameliorare artistică" (Limitele rescrierii, p. 308). Despre limitele intervenției proprii vorbește, însă, scriitoarea în Postfața citată la
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
discipline a procedeelor. La fel ca și Radu Petrescu și asemenea optzeciștilor (pe care în cîteva privințe îi anticipează), Gabriela Adameșteanu este intens preocupată de adecvarea formulei narative la temă. Interesată de tonul, ritmica, stilistica prozei sale, de autenticitatea expresiei, prozatoarea este gata să încerce în acest cîmp "un fel de pedagogie cu mine însămi" ("Operațiunea mea pentru roman este totală") sau, după explicațiile din Limitele rescrierii, "Ca să îmi forțez desprinderea stilistică de cartea anterioară, mi-am programat întotdeauna să alternez
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
Papahagi nu va ezita să descifreze și aici "o siguranță de mare prozator" (Cumpănă și semn, București, Cartea Românească, 1990, p. 261). Capabilă să redea "exterioritatea orală" (Limitele..., p. 396) a unui personaj, dar și să-i investigheze adînc interioritatea, prozatoarea a reușit să realizeze în spațiul operei sale o dublă sinteză. Prima constă în îmbinarea dintre proza cotidianului și proza interiorității, în vreme ce a doua rezidă în joncțiunea dintre cele două orientări majore ale prozei citadine românești: orientarea de factură și
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
narativă, procedeele fiind întrebuințate cu discernămînt și subtilitate (cu formula de mai tîrziu a Monicăi Lovinescu, referitoare la Dimineață pierdută, s-ar putea spune că acestea "sînt remarcabile, dar la limită pot să nici nu fie remarcate"), este transparent darul prozatoarei de a auzi lumea (cîteva apariții episodice o anunță pe Vica Delcă), după cum se fixează de acum, în linii generale, mediul, viziunea și temele constante ale autoarei. Romanul admite, însă, și o lectură de-sine-stătătoare în măsură să-i valideze propria
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
au confundat o virtuozitate gazetărească și cîteva conversații spirituale prinse prin ușa întredeschisă a anticamerei literaturii cu romanul, să zicem, de tip anglo-saxon și proza intelectualistă a lui Huxley cu școala abilului și mondenului Maurice Dekobra". Se sublinia astfel, "convenționalismul" prozatoarei, care ar fi departe de o descriere veridică a clasei burgheze, cum se afirmase, ci se conformează "ideii pe care și-o face despre ea", în fond "o lume a demimondenelor". Ca atare, "i-am putea ierta Soranei Gurian - spune
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
Vinea, Dumitriu l-ar fi introdus pe Nae Ionescu în roman, căci, din felul cum rezumă biografia erotică a filosofului, reiese limpede că a comprimat informațiile și evocările orale ale Henriettei Yvonne Stahl. Cum alte amănunte putea primi de la fratele prozatoarei, ori de la Cella Delavrancea și Anton Dumitriu, care frecventau salonul perechii Stahl- Dumitriu. La care se adaugă chiar "expunerile verbale" ale lui Vinea însuși: " Mi-a cerut detalii despre profesorul Nae Ionescu..." . Iar despre mefistofelismul filosofului vorbea absolut toată lumea, fiind
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]