1,016 matches
-
familie rabinică de notorietate, care își trăgea numele de la orășelul Tyktin, Polonia. Heimann Tiktin era fiu al rabinului Abraham ben Gedalia Tiktin (n. 1820). Bunicul său, Gedalia Tiktin (Gedaliah ben Solomon Tiktin, 1810-1886), a fost mare rabin regal al provinciei prusace Silezia (), iar doi unchi au fost marii rabini Abraham Tiktin (Abraham ben Gedaliah Tiktin, 1764-1820, rabinul șef al districtului Breslau ) și Salomo Tiktin (Solomon ben Abraham Tiktin, 1791-1843, ). Destinat unei cariere rabinice, Heimann Tiktin a studiat în paralel cu studiile
Heimann Hariton Tiktin () [Corola-website/Science/316926_a_318255]
-
sa, Gertrude, a intenționat să scrie o carte despre viața tatălui ei, dar proiectul nu a fost împlinit. Arhiva sa din România a fost donată Bibliotecii Academiei Române. Prestigioasa Universitate Humboldt, cea mai veche din Berlin, fondată în 1810 de intelectualul prusac lingvist, liberal și reformator educațional, Wilhelm von Humboldt, a influențat multe alte universități din vestul Europei.
Heimann Hariton Tiktin () [Corola-website/Science/316926_a_318255]
-
nu corespundea intereselor regatului. Acumularea tensiunilor dintre cele două state s-a manifestat în mod clar în 1806, când Prusia a declarat război Franței, fapt ce a declanșat Războiul celei de-a Patra Coaliții. Mizând pe o victorie a armatei prusace, considerată a fi o demnă urmașă a celei a lui Frederic cel Mare, Spania și-a masat trupele la granița cu Franța, așteptând deznodământul conflagrației din Germania. După ce Napoleon a spulberat în mod absolut neașteptat armatele prusace într-o singură
Războiul Peninsular () [Corola-website/Science/316970_a_318299]
-
Piast” a fost utilizat pentru convingerea Puterilor Aliate, care găseau relativ complicată definirea unui „teritoriu etnografic” polonez, să accepte că ar fi fost profund nedrept să nu „retrocedeze teritoriile”. Datorită faptului că Teritoriile Recuperate au fost sub dominația germană sau prusacă pentru mai multe secole, multe dintre evenimentele petrecute aici au fost considerate în Polonia postvelică parte ale unei istorii „străine” și nu a uneia „locale”. Cercetătorii polonezi s-au concentrat prin urmare asupra aspectelor poloneze ale istoriei și culturii acestor
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
(n. 27 decembrie 1796 - d. 2 august 1877) a fost un feldmareșal prusac, mai târziu german (după 1871). Sa născut la 25 decembrie 1796 în Eisenach, educația a primit-o la corpurile de cadeți din Kulmerskom și Berlin. În campaniile de 1813 și 1814, Steinmetz ca locotenent în 1 corp de infanterie al
Karl Friedrich von Steinmetz () [Corola-website/Science/329014_a_330343]
-
luat parte la războiul contra Austriei, și a învins la Nachod, Skalitz și Schweinschädel. El de asemenea a avut o contribuție însemnată la victoria decisivă în bătălia de la Königgrätz. De atunci, Steimetz împreună cu Moltke a fost considerat unul dintre generalii prusac cei mai străluciți. De la începutul războiului franco-prusac Steinmetz a preluat comanda Armatei 1 și a luptat la bătăliile de la Spicheren și Borny-Colombey. În timpul bătăliei de la Gravelotte o acțiuni neglijentă a lui Steimetz a dus pierderi masive în rândul trupelor prusace
Karl Friedrich von Steinmetz () [Corola-website/Science/329014_a_330343]
-
prusac cei mai străluciți. De la începutul războiului franco-prusac Steinmetz a preluat comanda Armatei 1 și a luptat la bătăliile de la Spicheren și Borny-Colombey. În timpul bătăliei de la Gravelotte o acțiuni neglijentă a lui Steimetz a dus pierderi masive în rândul trupelor prusace și armata sa a fost plasată sub supravegherea directă a prințului Friedrich Karl În timpul asediului Metz-ului discordanțele dintre Steimentz și prinț au dus în final la eliminare de pe teatrul de luptă a celui dintâi, fiind numit guvernator general în Poznan
Karl Friedrich von Steinmetz () [Corola-website/Science/329014_a_330343]
-
Kambunbaro, conduși de fiul lui Giro-Batol. „Tigrul” pornește spre Mompracem cu forțe noi și un aliat nou: războinicii dayak, pe care Tremal-Naik i-a convins să lupte pentru Sandokan. Între timp, Yanez de Gomera se strecurase sub masca unui colonel prusac la curtea sultanului Abdullah și a reușit să-și subordoneze garnizoana staționată la Mompracem, cu scopul de a demilitariza coasta unde urmau să acosteze ambarcațiunile lui Sandokan. Kammamuri l-a urmat ca sclav pentru a o elibera pe Jamilah, capturată
Sandokan rebelul () [Corola-website/Science/325971_a_327300]
-
s-a născut la Schwerin ca la cincilea copil al lui Frederic Francisc al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg și a primei soții a acestuia, Prințesa Augusta de Reuss-Köstritz (1822-1862). Ducele Johann Albert a urmat o carieră în armata prusacă și era cunoscut pentru dragostea lui pentru sporturi. În urma decesului fratelui său Frederic Francisc al III-lea, Mare Duce de Mecklenburg la 10 aprilie 1897, Ducele Johann Albert a fost numit regent în timpul minoratului nepotului său, Frederic Francisc al IV
Ducele Johann Albert de Mecklenburg () [Corola-website/Science/324874_a_326203]
-
Main, unde Louise l-a întâlnit pe viitorul ei soț, viitorul Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei. Charlotte a avut o relație foarte afectuoasă cu sora ei Friederike și cu rudele din Strelitz. În 1803 și 1805, cuplul regal prusac a vizitat Hildburghausen. La 9 octombrie 1806, Charlotte și sora ei Therese își vizitau sora Louise la sediul din Erfurt al regelui Frederic Wilhelm al III-lea când Prusia a declarat război lui Napoléon Bonaparte. Louise a ajutat la redactarea
Charlotte Georgine de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/324985_a_326314]
-
În sau Lissa, dată la 5 decembrie 1757, armata prusacă a lui Frederick cel Mare a profitat de trăsăturile terenului și a manevrat în așa fel încât a obținut o victorie împotriva unei armate austriece mult mai mari condusă de Carol al Lorenei, asigurând astfel controlul prusac asupra Sileziei în timpul
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
decembrie 1757, armata prusacă a lui Frederick cel Mare a profitat de trăsăturile terenului și a manevrat în așa fel încât a obținut o victorie împotriva unei armate austriece mult mai mari condusă de Carol al Lorenei, asigurând astfel controlul prusac asupra Sileziei în timpul Războiului de Șapte Ani. În vreme ce Frederick cel Mare era în campanie în centrul Germaniei și învingea o armată combinată franco-imperială în bătălia de la Rossbach, austriecii reușiseră să recucerească încet-încet Silezia. Frederick a sosit la 28 noiembrie și
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
înfrângere grea. Comandanții armatei austriece discutaseră înainte dacă să plece sau nu din Breslau pentru a-l întâmpina pe Frederick, iar principele Carol al Lorenei a câștigat disputa. Vremea era cețoasă, și întreaga zonă fusese teren de pregătire a armatei prusace, așa că Frederick cel Mare știa foarte bine terenul. Frederick a mărșăluit direct către armata austriacă centrată la Leuthen, frontul întinzându-se pe 6 kilometri, fiind mai mare decât se practica la acea vreme. Până la Războaiele Napoleoniene, armatele europene erau mici
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
s-a îndreptat către sud, nevăzută de austrieci, în spatele unei linii de dealuri scunde. Principele Carol Alexandru al Lorenei, deși aflat în turla bisericii din Leuthen, nu putea vedea nimic și a răspuns mutându-și rezervele către flancul drept. Armata prusacă a părut că a dispărut pur și simplu, iar austriecii au crezut că ea doar s-a retras. Dar când capetele celor două coloane prusace au trecut pe lângă flancul stâng austriac, ele au mers și mai departe. Atunci, la comandă
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
Leuthen, nu putea vedea nimic și a răspuns mutându-și rezervele către flancul drept. Armata prusacă a părut că a dispărut pur și simplu, iar austriecii au crezut că ea doar s-a retras. Dar când capetele celor două coloane prusace au trecut pe lângă flancul stâng austriac, ele au mers și mai departe. Atunci, la comandă, plutoanele coloanelor au virat la stânga la Lobetinz, și întreaga armată prusacă s-a așezat în linie de luptă aproape în unghi drept față de flancul stâng
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
au crezut că ea doar s-a retras. Dar când capetele celor două coloane prusace au trecut pe lângă flancul stâng austriac, ele au mers și mai departe. Atunci, la comandă, plutoanele coloanelor au virat la stânga la Lobetinz, și întreaga armată prusacă s-a așezat în linie de luptă aproape în unghi drept față de flancul stâng al pozițiilor austriece. Prusacii efectuaseră o manevră cu toată armata pentru a ataca inamicul în flanc. Aceasta este adesea comparată cu tactica folosită de Epaminondas împotriva
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
mișcare. În epoca tacticilor liniare, ca și în zilele lui Epaminondas, o asemenea manevră de flancare poate fi mortală pentru victimă. Cei mai slabi soldați ai armatei austriece fuseseră puși pe flancul stâng într-o poziție apărată de dealuri. Infanteria prusacă, dispusă în cele două linii convenționale de bătălie, a înaintat apoi și a împins flancul austriac. Frederick a avut mult noroc atunci; nu numai ca principele Carol și-a mutat cavaleria din stânga în dreapta, dar infanteria rămasă pe stânga era formată
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
atunci; nu numai ca principele Carol și-a mutat cavaleria din stânga în dreapta, dar infanteria rămasă pe stânga era formată din soldați protestanți din Wurttemberg care simpatizau cu prusacii protestanți. După ce au tras câteva salve, aceștia au rupt rândurile în fața liniei prusace care înainta. Restul infanteriei austriece de pe stânga lor, atacată cu artilerie prusacă cu proiectile de 6 kg, a rupt și ea rapid rândurile. Carol a adus rapid trupe din dreapta în stânga, formând în grabă o linie de-a lungul satului Leuthen
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
dar infanteria rămasă pe stânga era formată din soldați protestanți din Wurttemberg care simpatizau cu prusacii protestanți. După ce au tras câteva salve, aceștia au rupt rândurile în fața liniei prusace care înainta. Restul infanteriei austriece de pe stânga lor, atacată cu artilerie prusacă cu proiectile de 6 kg, a rupt și ea rapid rândurile. Carol a adus rapid trupe din dreapta în stânga, formând în grabă o linie de-a lungul satului Leuthen (fostul centru austriac). Austriecii au încercat cu disperare să se realinieze, dar
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
a lungul satului Leuthen (fostul centru austriac). Austriecii au încercat cu disperare să se realinieze, dar întrucât linia lor era atât de lungă, a durat o oră și jumătate până când soldații de pe flancul drept au ocupat noile poziții. Lunga linie prusacă nu s-a oprit din înaintare, atacând Leuthenul cu artilerie. Hotărâții prusaci, în patruzeci de minute, au ocupat satul în timp ce artileriile celor două armate trăgeau una în cealaltă. Acum, cavaleria austriacă, văzând linia prusacă expusă, s-a grăbit să o
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
au ocupat noile poziții. Lunga linie prusacă nu s-a oprit din înaintare, atacând Leuthenul cu artilerie. Hotărâții prusaci, în patruzeci de minute, au ocupat satul în timp ce artileriile celor două armate trăgeau una în cealaltă. Acum, cavaleria austriacă, văzând linia prusacă expusă, s-a grăbit să o atace în flanc și să câștige bătălia. Din păcate pentru ei, cavaleria prusacă i-a interceptat într-o șarjă devastatoare, care a înaintat până în spatele liniei austriece de dincolo de Leuthen, producând haos și confuzie
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
în patruzeci de minute, au ocupat satul în timp ce artileriile celor două armate trăgeau una în cealaltă. Acum, cavaleria austriacă, văzând linia prusacă expusă, s-a grăbit să o atace în flanc și să câștige bătălia. Din păcate pentru ei, cavaleria prusacă i-a interceptat într-o șarjă devastatoare, care a înaintat până în spatele liniei austriece de dincolo de Leuthen, producând haos și confuzie. Linia austriacă s-a rupt; bătălia a durat puțin mai mult de trei ore. Cheia victoriei în această bătălie
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
slab punct al dușmanului său, tactică ce amintește de Bewegungskrieg, sau Blitzkrieg. Austriecii s-au retras în Boemia, lăsând Silezia prusacilor. A fost cea mai măreață victorie a lui Frederick cel Mare, și a arătat din nou lumii superioritatea infanteriei prusace din acea vreme. La scurt timp, Maria Terezia a cerut demisia principelui Carol, cumnatul ei.
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
Ploaia de stele (1969) este un roman de aventuri al autorului român George Anania, al doilea scris de acesta fără colaborarea lui Romulus Bărbulescu. Romanul descrie călătoria întreprinsă în America Latină de geograful, naturalistul și exploratorul prusac Friedrich Wilhelm Heinrich Alexander von Humboldt (1769-1859), fratele mai mic al ministrului, filozofului și lingvistului prusac Wilhelm von Humboldt (1767-1835). Munca susținută depusă de Humboldt în domeniul geografiei botanice a pus bazele biogeografiei. Călătoria descrisă în roman, întreprinsă între anii
Ploaia de stele (roman) () [Corola-website/Science/327448_a_328777]
-
devenit Duce de Mecklenburg-Strelitz și Georg și-a însoțit tatăl la Neustrelitz. Curând după sosirea la Neustrelitz, Georg s-a înscris la Universitatea Rostock, unde a studiat până în 1799. Apoi, Georg a plecat la Berlin, unde a trăit la curtea prusacă. Sora mai mare a lui Georg, Louise, era căsătorită cu regele Prusiei, Frederic Wilhelm al III-lea. În 1802 a plecat în Italia, unde a trăit până în 1804, apoi s-a întors în Germania și s-a stabilit la Darmstadt
Georg, Mare Duce de Mecklenburg () [Corola-website/Science/326488_a_327817]