1,028 matches
-
de Hohenzollern era transmisă imediat lui I.C. Brătianu și Ion Bălăceanu. Apreciind acceptul dat de Wilhelm I demersului său, Carol îi mulțumea la 30 aprilie printr-o telegramă, în care-și manifesta recunoștința și pentru primirea demisiei sale din armata prusacă 401. În aceeași telegramă, Carol consemna că din acel moment nu va mai fi "credinciosul soldat al regelui, ci capul unei cârmuiri la care votul unanim m-a chemat"402. Tot acum Goltz îi trimitea o scrisoare regelui Wilhelm I
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
din punctul său de vedere, soluția cea mai bună pe care trebuia să o adopte Prusia și care ar fi fost conformă cu interesele sale era de a-i trimite un protest lui Carol pentru plecarea sa în România. Diplomatul prusac nu era în acel moment singurul care susținea o asemenea idee; ambasadorul Angliei la Berlin, lordul A. Loftus, spusese la rândul său lui Bismark că regele Prusiei trebuia să-l dezavueze public pe Carol din cauza gestului său. Pentru liniștirea spiritelor
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
singurul care susținea o asemenea idee; ambasadorul Angliei la Berlin, lordul A. Loftus, spusese la rândul său lui Bismark că regele Prusiei trebuia să-l dezavueze public pe Carol din cauza gestului său. Pentru liniștirea spiritelor din cadrul cercurilor politice englezești, reprezentantul prusac deja menționat declara imediat că, deși regele Prusiei nu putea face un act de dezaprobare publică a prințului Carol, participanții la Conferință urmau să primească explicațiile necesare pentru întreaga situație creată 403. Cunoscând importanța câștigării încrederii puterilor europene, Carol își
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
Paris". Reapariția ideii de cedare a Principatelor în schimbul Veneției nu mai putea fi considerată o surpriză. Vehicularea acestui proiect la 8 și 15 mai chiar de către ambasadorul Prusiei la Paris, von Goltz, într-o telegramă către Bismarck, arăta inconsecvența diplomației prusace 426. Dovada hotărârii Porții de a nu accepta urcarea pe tron a lui Carol era protestul din 15 mai, pe care-l depunea prin reprezentantul său la Conferința de la Paris și insistența pentru a i se acorda dreptul de a
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
Brătianu, Viața și faptele sale (1821-1891), f. l., Imprimeriile Independența, f. a., p. 42; Paul Lindenberg, Regele Carol al României. 70 de ani de viață a unui viteaz, Leipzig, 1909, p. 45. 348 Gheorghe Cliveti, op. cit., p. 168. În 1858, cercurile prusace discutau ca, în cazul anexării ducatului de Nassau, ducele de Nassau să fie despăgubit cu tronul României, cf. Raul V. Bossy, Candidaturi străine la tronul României, p. 843. 349 D.A. Sturdza, op. cit., p. 49. 350 Ibidem, p. 50; Ion Bălăceanu
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
13.06.2012); toate țările sunt foste membre ale Blocului sovietic până în anul 1989; c) Motive de ordin cultural Și religios: toate cele Șase țări s-au aflat în contact cu numeroase imperii (Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Otoman, Imperiul Rus, Imperiul Prusac), care Și-au lăsat amprentele asupra culturii locale; predomină religia creștină (ortodoxia în România Și Bulgaria, catolicismul în Republica Cehă, Slovacia, Polonia Și Ungaria) (https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/index.html, accesat la 13.06.2012); d) Motive
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
anul 1881. Dintre însemnările zilnice din perioada dinaintea venirii lui Carol în România au fost folosite, până în prezent, doar cele relative la campania din Schleswig-Holstein din 1864, la care autorul, pe-atunci locotenent de cavalerie într-un regiment de gardă prusac, a participat în calitate de ofițer de ordonanță al prințului moștenitor Friedrich-Wilhelm al Prusiei (viitorul împărat Friedrich al III-lea al Germaniei). Ele sunt conținute într-un caiet de format mic, legat în scoarțe de piele neagră, cuprinzând 38 de file scrise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
din „ediția Lindenberg”, care se restrânge temporal la lunile februarie-mai 1864, aprecierile critice ale prințului Carol la adresa felului în care au fost conduse operațiunile militare germane, însemnări despre pierderile umane pe câmpul de luptă, semnalarea unor insuccese parțiale ale trupelor prusace și austriece. Aceeași ediție ocolește toate referințele la prințesa franceză Anna Murat, amintită de prinț în jurnalul manuscris cu inițialele „A. M.”, de care acesta se îndrăgostise cu un an în urmă, plănuind chiar să o ia în căsătorie. De asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
în mediul universitar german, la Halle și Jena, studiind științele juridice și politice, istoria universală și istoria Transilvaniei (titularul catedrei era brașoveanul Martin Schmeizel, care, în primele decenii ale secolului al XVIII-lea, îndeplinise și funcția de consilier al curții prusace), filosofia și teologia, Samuel von Brukenthal stabilește încă în această etapă o mulțime de contacte cu cercurile înalte ale societății apusene. El se familiarizează cu un mod de viață superior, cu bunele maniere de sorginte franco-germană (distincte chiar și în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
posibil culoar parcurs: Ingolstad - Viena - Buda - Cluj - Alba-Iulia. De duplici copia verborum ac rerum commentarii duo, multa accesione novisq. formulis locupletati, Köln, 1540, poartă semnătura lui Luther, cu indicația anului în care a fost citită, 1543, apoi numele unui posesor prusac Boegle (?!), un „Ex libris Bibliothecae Fogarassyanae” și face dovada sistematicei achiziții de rarități bibliografice, dincolo de încercarea de recuperare și, deci, de înțelegere a contradicțiilor Umanism - Reformism, atitudine înscrisă în programul gândirii Luminilor. La paraphrase d’Erasme divisée en deux tomes
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de marcă al concepțiilor contrarevoluționare. Fiind dezamăgit de Restaurație, recuzînd atît indiferența Statului în ceea ce privește religia, cît și galicanismul, el a cunoscut o evoluție pe care o cunoscuse anterior baronul Ferdinand d'Eckstein: acest israelit de origine daneză dar de naționalitate prusacă, convertit la luteranism apoi la catolicism, legitimist și tradiționalist, prieten cu Lamennais, apăra tezele ultramontane în revista sa Le Catholique (1826/1829), sfîrșind prin a revendica cu fermitate libertățile. Lamennais s-a raliat ideii de guvern format din reprezentanții poporului
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
asocierii și dreptul de a comunica în mod liber cu Roma. Conducerea Bisericii a invitat laicii și preoții să se angajeze în politică, dar nici în Parlamentul de la Frankfurt (din care făcea parte Monseniorul von Ketteler), și nici în Parlamentul prusac de la Berlin nu a luat ființă nici un partid confesional, catolicii separîndu-se în diferite grupuri. Totuși, în octombrie 1848 a fost organizat Katholikentag, zile de întîlniri care trebuiau să reflecte, în mod regulat, ritmul istoriei catolicismului german, în timp ce o vastă rețea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și care au fost consecințele: "Naționalsocialismul nu este nimic altceva decît consecința împinsă pînă la crimă a acestei adorații a puterii și a subestimării și chiar a disprețuirii valorii omului ca individ. Într-un popor care, mai întîi prin concepția prusacă, amplificată și exagerată, asupra rolului Statului, a esenței sale, a puterii sale, a supunerii absolute datorate acestuia, și apoi prin concepția materialistă asupra lumii, era în felul acesta pregătit intelectual și sufletește, a putut să se răspîndească, destul de repede, o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și geografic, problema germană este în centrul problemelor și durerilor continentului nostru: fără aportul și cooperarea germanilor nu există nici pace, nici civilizație europeană și nici nu va fi, cu o Germanie dominată și dezaxată de instinctul pangermanic și imperialismul prusac"25. Ca și alții, familia creștin-democrată a conștientizat rapid această realitate și a știut să promoveze ideea reconcilierii franco-germane, pregătită de contactele stabilite în anii 1920. Aceasta a constituit o temă majoră de discuție în cadrul reuniunilor secrete de la Geneva, care
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
regim dictorial a pus capăt activităților celor două partide de inspirație creștină care obținuseră, în 1919, 15% din voturi: Partidul Creștin-Democrat, apropiat de dreapta naționalistă și antisemită, și Partidul Național Muncitoresc, rezultat din tradiția sindicală creștină a Poloniei sub dominația prusacă, cu centrul la Poznan în Silezia. În această țară unde catolicismul se identifica cu națiunea, unde erau încă vii faimoasele Cărți ale națiunii poloneze și ale pelerinilor polonezi de Adam Mickiewici și poemele lui Kazimierz Brodzinski ce descriau Polonia ca
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1919, el însuși fiind obligat să se exileze. În vila sa din Morges, în Elveția, s-au pus bazele "Frontului de la Morges"; aici a fost creat Partidul Creștin al Muncii, plasat sub conducerea lui Karol Popiel și a fostului deputat prusac Wojcieh Korfanty. În Lituania, la începutului secolului s-a constituit un grup creștin-social în jurul ziarului Tevynes Sargas. În 1920, continuatorul acestuia, Partidul Creștin Social, a obținut majoritatea absolută în parlament cu 59 de locuri din 100. Creștin-socialii au dominat viața
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
întreprindere de presă și editură <<Dacia Traiană>>, fostă <<Adevărul și Dimineața>>. Gândind și luptând pentru timpuri mai bune, pentru victoria cauzelor drepte, pentru salvgardarea democrației creatoare, șeful de atelier Ioan Boboc a trebuit să înfrunte adversitățile unui regim de cazarmă prusacă (...)”. Cu certitudine, acest ultim candidat al BPD nu era vasluian ci, era „catindat” de la „centru”, adică un fel de Agamiță Dandanache, dar cu soarele-n frunte și cu steaua roșie pe epolet. După cum se obișnuiește și în zilele noastre, toate
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
metodele și instrumentele care implic) forță. Competiția d) tonul asem)n)rii compețitorilor. Astfel, surprinz)toarele victorii ale lui Bismarck asupra Austriei, din 1866, și asupra Franței, din 1870, au determinat rapid puterile continentale principale (și Japonia) s) imite sistemul prusac de conducere militar), iar faptul c) Marea Britanie și Statele Unite nu au urmat pattern-ul a indicat, pur și simplu, c) acestea se aflau în afara arenei directe de competiție. Statele aflate în competiție preiau inovațiile militare promovate de țară caracterizat) de
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
discuții raționale, competență de care nu au parte toți. Numai societatea Literelor este una a oamenilor liberi. Tipografie și autonomie sînt deci sinonime. Nu există Lumini fără plumb și hîrtie: acesta este amestecul tehnologiei în raționamentul kantian. Anacharsis Cloots, baron prusac, l-a dezvăluit chiar dacă a bruscat bunele maniere. Epoca Luminilor postulează divulgarea ca imperativ moral și științific. Aude sapere are însemnat pe spate: îndrăznește să faci să se știe. Publicitatea a devenit un exercițiu și o obligație a rațiunii, ceea ce
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
al filiației Cărnii. Să nu credeți, credincioșilor, că domnia afectelor și cultul efectului au căzut din cer. Ele se găsesc în tubul dumneavoastră catodic. Să nu credeți, europeni, că revanșa Europei catolice și a Triplei Alianțe asupra Europei Luminilor (cehă, prusacă, franceză etc.), la care asistăm sub piosul acoperămînt al construcției comunitare, nu s-ar datora decît geniului politic al papei și miopiei bravilor comisari de la Bruxelles. A doua feudalizare a continentului nostru, încredințată seniorilor banului și dezmembrărilor comunitare, va fi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
inegalabilul papricaș stropit cu celebrul vin de Tokay combinat cu minunata agheasmă de Zăvoaia. Încălziți binișor de cele două stimulente lichide, s-au hotărât să bea în stil teuton: Bruderschaft! S-au grupat doi câte doi într-o riguroasă disciplină prusacă, îndeplinind tipicul ritual arhicunoscut. "Temperatura" crescând într-un ritm vizibil accelerat, frații noștri maghiari au întors-o pe un ceardaș îndrăcit încât ieșeau scântei din cizmele lor. În final, pentru ca armonia și echilibrul prestațiilor artistice să fie desăvârșite, a intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și afectuoasă, dar și ușor influențabilă și nesigură pe ea, În ciuda Îndrăznelii și Încăpățânării grecești. Tata era mult mai autoritar, mai stăpân pe el (era capabil de accese de duritate chiar exagerate uneori, de Înțeles pentru cineva educat În spirit prusac de sfârșit de secol). În plus, frustrarea vieții lui, de a nu-și fi urmat vocația, combinată cu tensiunile suferite de toți cei cu originea „nesănătoasă“, suspectați și vizitați des de Securitate (de câte ori suna soneria, vedeam că fața lui se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de Pace de la București, desfășurată în intervalul 16/29 iulie 22 iulie/10 august 1913. În Politica externă a României. Dicționar cronologic, p. 156. 48 General locotenent Liman von Sanders (1855-1929). Militar german de carieră, provenit dintr-o familie aristocratică prusacă de viță veche. În 1913, a fost numit comandant al misiunii militare germane în Imperiul Otoman, având sarcina expresă de a moderniza și reorganiza armata otomană. În 1918, în ultimul an de război, a comandat armata turcă în campaniile Sinai
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
Karl Max Lichnowsky. Karl Max, al șaselea prinț și al optulea conte Lichnowsky, s-a născut la 8 martie 1860 la Kreuzenort, în fosta Silezie Superioară, actualmente localitatea Krzyzanowice, din voievodatul Silezia, în Polonia. El era un membru al aristocrației prusace, familia sa, aparținând străvechii nobilimi germane, posedând moșii și posesiuni întinse în Silezia și Austria. În calitatea sa de membru ereditar în Camera Superioară a Dietei germane, tânărul nobil a jucat un rol minor, mai degrabă șters, în politica internă
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
Alois Lexa von Aehrenthal (1854-1912), Imperial Habsburg Patriot and Statesman, Wien - Köln - Weimar, 2009, vol. I, p. 156. </ref>. Motiv pentru care, recompunerea parteneriatului special cu Germania laolaltă cu germanizarea sistematică a elitei militare române - grație accesului În academiile militare prusace - trebuia să fie soluția alternativă a guvernului de la București pentru salvarea legăturii cu Tripla Alianță. Ea urma să compenseze ceea ce nu funcționa În relația cu Austro-Ungaria... și să mențină poziția de „strajă vest-europeană la Dunărea de Jos” pe care România
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]