837 matches
-
să conserve și să promoveze cu mândrie valorile proprii în construcție, îmbracăminte, artă și limbă. Sub oblăduirea acestor nobili locali s-au facut printre cele dintâi traduceri ale textelor religioase în limba română, în graiul maramureșan: Codicele voronețean, Psaltirea șcheiană, Psaltirea voronețeană, Psaltirea Hurmuzachi. Datinile străvechi s-au păstrat curate și neașteptat de vii în Maramureș. Cântecele, dansurile, portul țărănesc, mâncărurile precum și meșteșugul olăritului și al lucrului cu lemnul la contrucția caselor, bisericilor, porților, troițelor sau obiectelor casnice ca fusele cu
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
și să promoveze cu mândrie valorile proprii în construcție, îmbracăminte, artă și limbă. Sub oblăduirea acestor nobili locali s-au facut printre cele dintâi traduceri ale textelor religioase în limba română, în graiul maramureșan: Codicele voronețean, Psaltirea șcheiană, Psaltirea voronețeană, Psaltirea Hurmuzachi. Datinile străvechi s-au păstrat curate și neașteptat de vii în Maramureș. Cântecele, dansurile, portul țărănesc, mâncărurile precum și meșteșugul olăritului și al lucrului cu lemnul la contrucția caselor, bisericilor, porților, troițelor sau obiectelor casnice ca fusele cu zurgălăi sau
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
elemente, natura și ginta, nu sunt suficiente ca să explice diferențierea unei națiuni de alta, ci trebuie să fie adăugate și alte elemente. Dintre lucrările filologice cele mai însemnate sunt: "Cuvente den bătrâni" și "Etymologicum Magnum Romaniae". A editat, de asemenea, "Psaltirea lui Coresi" din 1577, publicând-o în 1881. Prin lucrarea sa "Cuvente den bătrâni" (1878-1879) a fost primul exeget al literaturii apocrife din România. În această operă cu un titlul arhaic, apărută în 2 volume, a publicat o serie de
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
folclorică. În mentalitatea povestitorului însă se recunosc, pe de o parte reminiscențe ale formației sale latine și ale lecturilor sale istorice, iar pe de altă parte se resimte optica populară, accentuat moralistă în interpretarea istoriei.” "„Ca și «Cazania», ca și «Psaltirea în versuri», «Letopisețul» a fost citit și copiat imediat după redactarea lui, interpolările, ca și continuarea lui de către Costin arătând că stârnise emulație. Ca să aibă acest succes, trebuia să răspundă unor așteptări. De aici tot acel amestec de noutate și
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
Intermezzo", „Flacăra”, 49, 1985; Ion Bogdan Lefter, "Intermezzo", „Viața românească”, 12, 1985; Edgar Papu, "O creativitate tânără", „Luceafărul”, 39, 1986; Radu Călin Cristea, "Eseu despre textul poetic ÎI", „Familia”, 5, 1987; Adrian Marino, "Critică sincronica", „Tribuna”, 4, 1988; Al. Cistelecan, "Psaltirea textualista pre vresuri tocmita", „Vatra”, 7, 1988; Nicolae Manolescu, "Autenticitatea scriiturii", România literară”, 27, 1989; Monica Spiridon, "Drumul spre Meka sau aventură textuala", „România literară”, 23, 1989; Liviu Petrescu, "Tema povestitorului", „Steaua”, 10, 1990; Monica Spiridon, "Lecția de anatomie", „Ramuri
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
Ciocoii vechi și noi" de Nicolae Filimon. În această revistă Odobescu își publică studiile "Cântece poporane ale Europei răsăritene în raport cu țara, istoria și datinele românilor", "Răsunete ale Pindului în Carpați" și "Poeții Văcărești". Tot în "Revista română" publică în 1862 "Psaltirea diaconului Coresi (note)" și "Câteva ore la Snagov (o călătorie arheologică)". În același an (1862), domnitorul Alexandru Ioan Cuza îl numește pe Odobescu director în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. În 1863 devine ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, apoi
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
către Titu Maiorescu susținea ca dată a nașterii 20 decembrie 1849, iar loc al nașterii Ipotești. Fratele poetului, Matei, a susținut o altă dată 8 noiembrie 1848 și ca localitate Dumbrăvenii, iar mai târziu a susținut că a găsit o psaltire veche unde tatăl poetului notase: Totuși, data și locul nașterii lui Mihai Eminescu au fost acceptate la 15 ianuarie 1850, în Botoșani, precum a fost consemnat în registrul de nașteri și botez în arhiva bisericii Uspenia (Domnească) din Botoșani; în
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
în acest scop "alfabetul slavonesc", supranumit "chiliric", pe care l-au folosit și românii până în secolul al XIX-lea. Unii învățați consideră că de fapt Chiril și Metodiu au creat alt sistem, alfabetul glagolitic (urmele lui se găsesc și în "Psaltirea Scheiană" și în "Codicele Voronețean"), și că abia continuatorii misionariatului lor au fost cei care au inventat în secolul al X-lea alfabetul chirilic. Slava veche ("slavona" sau "paleoslava") a devenit limba de redactare a textelor bisericești (traducere a scrierilor
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
Jicniceru Bahrinescu (+21 noiembrie 1815), care a fost înmormântat în afară, lângă zidul bisericii. Biserica "Sf. Nicolae" din Bălinești a fost dotată de ctitor încă de la început cu toate cele de trebuință. Este posibil să fi fost donate bisericii o "Psaltire" a logofătului Ion, care se află la Muncaci, împodobită cu chipul donatorului și un "Liturghier" aflat astăzi la Mănăstirea Neamț și atribuit logofătului Tăutu.
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
1838, tradiția greacă (cu excepția Sfântului Munte Athos) a înlocuit vechiul obicei de a cânta versuri din Psalmi și Fericiri cu refrene scurte adresate Maicii Domnului și lui Iisus Hristos. Tradiția rusă continuă să urmeze vechile obiceiuri și înlocuiește antifoanle din Psaltire și de Binecuvântare doar la praznicele mari sau la slujba din timpul săptămânii. Tradiția veche urmată de bisericile slave este cea respectată la slujbele obișnuite de duminică, adică primele două antifoane sunt luate din Psaltire, Psalmii 102/103 ("Binecuvintează, suflete
Antifon () [Corola-website/Science/318184_a_319513]
-
obiceiuri și înlocuiește antifoanle din Psaltire și de Binecuvântare doar la praznicele mari sau la slujba din timpul săptămânii. Tradiția veche urmată de bisericile slave este cea respectată la slujbele obișnuite de duminică, adică primele două antifoane sunt luate din Psaltire, Psalmii 102/103 ("Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul") și Psalmii 145/146 ("Laudă, suflete al meu, pe Domnul"). În tradiția bizantină, cel de-al treilea antifon constă de de obicei din troparul zilei combinat cu versuri din psalmi, în timp ce
Antifon () [Corola-website/Science/318184_a_319513]
-
români din Maramureș știau să scrie în slavonește. De asemenea domnii, atât în Moldova cât și în Țara Românească învățau carte. Chiar aceia care nu puteau scrie erau datori să știe să vorbească slavonește. Diaconul Coresi, argumenta și el în Psaltirea sa, prima în limba română, apărută în 1577, necesitatea învățământului și a tipăriturilor în în limba vorbită de majoritatea populației: "„Cu mila lui Dumnezeu eu diacon Coresi, deacă văzuiu că mai toate limbile au cuvântul lu Dumnezeu în limbă, numai
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
datorită revoluției de la 1821. A publicat în 1821 la Sibiu prima lucrare în limba română de balneologie cu titlul "„Despre apele minerale de la Arpătac, Bodoc și Covasna”". În 1827 Vasile Popp a scris introducerea la a doua ediție a cărții "Psaltirea în versuri" a lui Ioan Pralea, introducere considerată o schiță a literaturii române. În primăvara anului 1829 a solicitat postul de "physicus cameralis" pentru regiunea Zlatna, cerere aprobată de Curtea de la Viena în 9 mai 1829. Ca medic al camerei
Vasile Popp () [Corola-website/Science/316757_a_318086]
-
Hristos sau Fecioarei, sau reprezentări ale sfinților, constituiau obiect de venerare. Reminiscențe ale stilului bizantin putem găsi și la manuscrisele necreștine, datate în secolele al IV-lea și al V-lea, aflate la "Biblioteca Vaticana" sau în scrieri creștine ca "Psaltirea pariziană" (datată în secolul al X-lea și aflata la Biblioteca Națională din Paris.) Arta evului mediu - realizată în afara granițelor Imperiului Bizantin - are câteva trăsături distinctive. Astfel, arta anglo-irlandeză care începe să înflorească în perioada cuprinsă între secolele al VII
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Dumnezeu. Nicolae Moldoveanu s-a nascut primul din cei 15 copii ai mamei Ruxandra (Săndica) și ai tatălui Ioan (Ionică). Părinții lui au avut o aplecare deosebită spre credință creștină. Bibliotecă lor însumă câteva zeci de cărți religioase între care "Psaltirea", "Viețile Sfinților", "Oglindă inimii omului" și "Mântuirea păcătoșilor", cărți care și-au găsit un ecou timpuriu în inima micului Nicolae . Pe când Nicolae avea doar 3 ani și jumătate, tatăl său a decedat în urma unei boli necruțătoare, la doar 24 ani
Nicolae Moldoveanu () [Corola-website/Science/315207_a_316536]
-
o similitudine între decorațiile picturale ale lăcașului și miniaturi, evidențiind influența pe care a exercitat-o asupra picturii murale a Dragomirnei. Se cunosc peste 25 de manuscrise din timpul său, majoritatea împodobite cu miniaturi: 3 Tetraevanghele, 3 Liturghiere și o Psaltire la Dragomirna, iar restul (cărți de cult, vieți de sfinți etc.) în biblioteci de peste hotare (7 în Moscova, 3 în Sant Petersburg, 3 în Lvov, 1 în Viena s.a.), Manuscrisele din țară: "Apostolul de la Viena" și un Tetraevanghel din Lvov
Anastasie Crimca () [Corola-website/Science/316290_a_317619]
-
Printre acestea, cele mai vechi sunt: Două Triodioane din 1747, legate în lemn și piele, achiziție din anul 1820; Penticostarion legat în aceeași manieră, tipărit în 1783; Ceaslov, tipărit la Episcopia Râmnicului, în 1786; Molitvelnice, tipărite la București în 1794; Psaltirea, apărută în 1796 la Tipografia Sfintei Mitropolii, Minee din 1805 etc. Celelalte cărți și reviste din bibliotecă, editate de Biserica Ortodoxă Română, acoperă întregul secol al XX-lea, constituind un apreciabil fond documentar. Un obiect cu valoare istorică este și
Biserica Sfântul Pantelimon din Ploiești () [Corola-website/Science/320068_a_321397]
-
altădată, așezat într-o poziție strategică, dominând câmpul întins al Jiului, Catedrala Mitropolitană Sf. Mare Mucenic Dimitrie din Craiova, încă de la începuturile ei a fost biserica cea mai de seama, fiind cetate de apărare, școală pentru copii dornici să învețe psaltirea în vremurile de pace, locaș de rugaciune pentru capeteniii și marele ban al cetații]. Biserica a fost clădită pe malul stâng al unui braț dispărut al Jiului. Așezarea ei aici nu este întâmplătoare, după cum nu este întâmplătoarea așezarea multor biserici
Catedrala Mitropolitană din Craiova () [Corola-website/Science/326718_a_328047]
-
fost înzestrat cu un intelect fin și cu o nobilă dispoziție; a primit o educație excelentă de la Simeon Polotski, cel mai învățat călugăr slavon. A fost credincios și avea aspirații literare; a contribuit la traducerea a doi psalmi dintr-o psaltire publicată în 1679. La început a fost dominat de facțiunea condusă de familia Miloslavski din partea mamei lui. Ei l-au convins să-l exileze pe Matveev, cel mai activ boier al facțiunii Narîșkin, familia celei de-a doua soții a
Feodor al III-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/325606_a_326935]
-
nu a fost pictată în interior dar în schimb găsim icoane frumos pictate de pictori anonimi din sec al XVIII. În anul 1894 era preot C. Nalboc iar la inventarierea făcută s-au găsit următoarele; 6 icoane, 1 evanghelie, 1 psaltire, 1 ceaslov mare, 3 octoihuri. Multe din aceste obiecte și cărți bisericești au fost donate de enoriași, dar odată cu scurgerea timpului o parte s-au pierdut. Biserică, de dimensiuni mici, are plan în formă de navă, cuiesire pe latura sudică
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
la acea vreme, au obținut mutarea centrului parohial la Buciumi. La sfârșitul sec XIX la inventariere făcută bisericii s-au găsit următoarele donați din partea enoriașilor: Ghe Zaharia - un prapure și un ceaslov mic ; P. Radu - o cazanie ; N. Dima - o psaltire mică ; Ion Stoica - un iconostas ; preotul Ion Savin din Bogdana - un octoicu mare și vechi ; Ghe Apalaghitei - o candela de metal. Redam mai jos numele preoților care au slujit de-alungul timpului la această biserică: preot Savin, preot Haisu, preot Ghoeldum
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
Blaj cu cirilice ed 1783, Pentecostar de București cu cirilice ed 1786, Octoihul Mare de Râmnic ed 1673, Catavisier de București cu cirilice ed 1724 și unul de la Blaj cu cirilice ed 1747, Cazanier de București cu cirilice ed 1632, Psaltirea de Râmnic cu cirilice ed 1747, Cazanier și Ciaslov de Iași. Se mai află aci două lavițe pe lângă perete, una masă pentru parastase, una cădelniță de aramă, un sfeșnic mare de lemn, 4 prapori și corul tinerimei.”" "„Biserica femeilor/tinda
Biserica de lemn din Boian, Sălaj () [Corola-website/Science/322722_a_324051]
-
Mondsee, a făcut inițial parte din Bavaria. În 748 a fost fondată de ducele bavarez Odilo de Bavaria. După tradiția monastică, primii călugări au venit de la mănăstirea de la Monte Cassino (Italia). La scurt timp după aceea, a fost adusă aici Psaltirea de la Montpellier, un codex biblic bogat decorat cu text în limba latină, precum și Mondsee Fragmente, o colecție bilingvă latino-bavareză veche de versuri creștine, cu o traducere a Evangheliei după Matei. În 788, după răsturnarea de pe tron a ducelui Tassilo al
Abația Mondsee () [Corola-website/Science/327190_a_328519]
-
Nistor Ureche, care deja donase mănăstirii satul Ciulești, la plecarea sa în Rusia după mazilirea lui Antioh Cantemir, va lăsa lui Neofit, egumenul mănăstirii, lucruri de preț și cărți: „una carte Sfada lumii cu înțăleptul ("Divanul" lui Dimitrie Cantemir), una Psaltire de a lui Dosoftei mitropolitul ("Psaltirea" în versuri), nouă cărți de beserică, una liturghie tîlcovană, una păreche călămări cu sidefuri, de masă”. Ctitorii și diverșii donatori au înzestrat mănăstirea cu numeroase cărți, obiecte și proprietăți: sate, vii, vitele și heleștee
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
satul Ciulești, la plecarea sa în Rusia după mazilirea lui Antioh Cantemir, va lăsa lui Neofit, egumenul mănăstirii, lucruri de preț și cărți: „una carte Sfada lumii cu înțăleptul ("Divanul" lui Dimitrie Cantemir), una Psaltire de a lui Dosoftei mitropolitul ("Psaltirea" în versuri), nouă cărți de beserică, una liturghie tîlcovană, una păreche călămări cu sidefuri, de masă”. Ctitorii și diverșii donatori au înzestrat mănăstirea cu numeroase cărți, obiecte și proprietăți: sate, vii, vitele și heleștee. Printre proprietățile funciare ale mănăstirii, pe lângă
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]