1,976 matches
-
dumneavoastră filantropică. Dar, după cum am spus, nu știu nimic despre această chestiune” (1915, în Jones, 1955/1979). Iată de ce fiecare dintre autorii care l-au tratat își exprimă perplexitatea în legătură cu acest subiect. Pentru Laplanche (1980b), sublimarea este „una din crucile psihanalizei și una dintre crucile lui Freud însuși... o problemă deosebit de iritantă”. El își mărturisește o anume tentație de „a o trimite la plimbare... de a se debarasa de ea în favoarea unor concepte mai ușor de manevrat”. Bergeret (1972/1986) afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fi închisă prea curând. Nasio (1988) vorbește de o utilizare abuzivă a termenului și de o elucidare niciodată dusă la capăt, în timp ce Emmanuelli (1993) evocă „absența aprofundării acestei noțiuni în scrierile lui Freud”. De altfel, studierea acestui termen în Vocabularul psihanalizei se încheie printr-o constatare: „Absența unei teorii coerente asupra sublimării rămâne una dintre lacunele gândirii psihanalitice” (Laplanche și Pontalis, 1967). Exempletc " Exemple" Principala referință este O amintire din copilăria lui Leondardo da Vinci (1910/1987), în care Freud studiază
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
multe exemple ale acestei ultime modalități în alte texte decât cel scris în 1915. Istorictc " Istoric" După o scurtă prezentare a mecanismului „transformare în contrariu” (1915a/1968), Freud admite din nou, într-un pasaj al Noilor conferințe de introducere în psihanaliză (1933/1984), posibilitatea modificării scopului și mai ales a obiectului unei pulsiuni. Exemple ale unor transformări în contrariu a pulsiunii revin, de fapt, cu regularitate în scrierile sale. A. Freud se interesează mult de acest mecanism, mai ales în legătură cu fantasma
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
umor, o lipsă de autenticitate a sentimentelor, o fațadă pe care subiectul ar afișa-o pentru a părea invincibil în orice circumstanțe. Lagache (1958/1982) a remarcat frecvența recurgerii la umor ca apărare împotriva emoției în cursul unei ședințe de psihanaliză: el este echivalentul unei rezistențe atunci când pacientul nu renunță la atitudinea sa de bună dispoziție. Unul dintre subiecții lui Lagache a arătat chiar că nu se întindea pe canapea decât după un fel de „rânjet interior”. Este vorba despre o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
un obiect de analiză rațională. Aspectul enigmatic, confuz, absurd și neverosimil contribuiau și ele la discreditarea sa. Când Freud decide să studieze visele, se lovește de scepticismul, ca să nu spunem de ironiile, intelectualilor epocii. Ignorând criticile, nu numai că părintele psihanalizei insistă în studiile sale despre vise, dar ajunge, în scurt timp, să le acorde o importanță considerabilă în viața psihică a individului. Încă de pe la 1900, odată cu publicarea lucrării sale Interpretarea viselor, este de părere că analiza activității onirice permite înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
permite înțelegerea globală a ființei umane. Și atunci nu mai este vorba doar de studierea viselor, ci de înțelegerea, prin intermediul acestora, a unui număr semnificativ de principii psihice. Analiza viselor constituie, din această cauză, o piesă de bază în istoria psihanalizei. Ea se constituie într-una dintre fundamentele psihologiei profunzimilor. Totodată, aduce o contribuție considerabilă la analiza legităților și proceselor psihice. Permite lămurirea și ilustrarea mai multor fenomene, cum ar fi refularea, inconștientul, cenzura, conflictele interioare etc. Freud formulează trei postulate
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
celelalte instanțe psihice (preconștient și inconștient) și realitatea exterioară. Este așadar stratul cel mai superficial al psihismului uman și deci cel mai accesibil. Multă vreme, spiritul a fost redus exclusiv la partea conștientă a sistemului. Din punctul de vedere al psihanalizei totuși, ființa umană adăpostește în ea o lume necunoscută, numită inconștient. Putem spune că, prin comparație cu inconștientul, conștientul este echivalent cu tot ceea ce cunoaștem și recunoaștem în noi. Altfel spus, numai conștientul este cunoscut, reperabil și identificabil în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de o organizare pe straturi: ceea ce este necesar și utilizabil rămâne la suprafață, la periferie (în conștient) și este accesibil cunoașterii directe, iar ceea ce nu prezintă interes imediat se va îndrepta spre straturile psihice mai profunde, în inconștient. Dar pentru psihanaliză, absența urmelor mnezice se explică mai ales prin refulare. Adică în funcție de considerațiile mai afective și psihologice. Așadar subiectul, de-a lungul întregii sale vieți, își «va hrăni» și umple inconștientul. Din acest punct de vedere se poate vorbi de o
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
basme și din mituri. La fel ca abandonul, absența protecției parentale îl obligă pe individ să se depășească, să găsească în el resursele necesare pentru a-și construi un drum în viață și a-și atinge scopurile. În lucrarea sa Psihanaliza basmelor, Bruno Bettelheim evocă abandonarea eroului ca o încurajare la depășirea condiției sale și ca o confirmare a emancipării ființei. Abator Abatorul este în mod simbolic un loc de sacrificiu. Cel ce visează se percepe probabil ca victimă a unei
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
eternul început, imagine a lui Uroboros, șarpele care își mușcă coada; - misterul și secretul, dat fiind că se ascunde în crăpături și pietre; - energia spirituală, exprimată în simbolul hindus kundalini; - sexualitatea, ce rămâne interpretarea cea mai curentă, mai ales în psihanaliză; - tentația, periculozitatea pulsiunilor, din cauza diavolului cu care este strâns asociat; - cuvintele agresive și răutăcioase: faimoasa limbă de viperă; medicina, vindecarea, ca simbol al a farmaciilor, inspirată de caduceu, bățul sacru în jurul căruia se încrucișează doi șerpi. Dată fiind pluralitatea sensurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
primește un salariu, asta înseamnă că beneficiază de rezultatele muncii sale. Modul de plată este la fel de semnificativ. Fie că e vorba de a da sau de a primi bani, monezile și bancnotele simbolizează imediatețea și mai ales conștientizarea actului împlinit. Psihanaliza a insistat de la început asupra valorii terapeutice a plății cu bani gheață: persoana măsoară în mod concret costul terapiei. La polul opus, cecul sau cardul reduc conștientizarea. Persoana nu își asumă sau refuză costul. O altă interpretare, contrarie celei precedente
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
este simbolizată sub diverse forme. Cea mai cunoscută rămâne, fără îndoială, focul sacru ce arde în interiorul fiecărui individ și a cărui flacără oferă informații cu privire la vitalitatea sa, atât fizică, cât și spirituală. Electricitatea și gazul constituie formele moderne de energie. Psihanaliza împrumută termenul energie psihică sau pulsiune pentru a exprima activitatea mentală. Energia este considerată liberă atunci când pulsiunea caută să-și atingă scopul într-un mod primar și haotic. Eliberarea energiei induce primatul principiului plăcerii. Se consideră că energia este ținută
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
A visa propriii copii e ceva foarte frecvent și indică, în general, dorințele sau temerile pe care subiectul le nutrește la adresa lor (vezi Familie). Dar copilul, ca orice alt element oniric, poate fi interpretat și din punct de vedere simbolic. Psihanaliza acordă un loc preponderent copilului, postulând că experiențele din copilărie formează adultul. Copilul (și cu atât mai mult bebelușul) reprezintă inocența și bunătatea. Sufletul și inima lui sunt încă pure. Astfel, copilul personifică starea virgină, starea tuturor posibilităților. Exprimă germenele
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
dramaturgia) și V. Voiculescu, aducând puncte de vedere noi, din perspectiva esteticii. Dominant teoretic este volumul Conjuncturi și permanențe (1976), conținând studii de estetică și teorie a artei. Relevante sunt mai ales cele consacrate metodologiilor critice care au preluat instrumentarul psihanalizei, structuralismului, sociologiei, informaticii și ciberneticii. Preocupările teoretice l-au condus pe B. la o abordare implicită a fenomenului literar, astfel încât volumul Destinul unor structuri literare (1979), după stabilirea cadrului cercetării (Despre structură și biologia ei), urmărește câteva motive esențiale („structuri
BRAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285854_a_287183]
-
și regretul bolnavei de a-l fi pierdut. De regulă, durerea corporală este resimțită În anumite regiuni bine localizate ale corpului, care au fost cândva sediul plăcerii deosebit de intense, de care ulterior individul a fost lipsit. Se poate vedea importanța psihanalizei În explicarea semnificației simbolice a durerii. Din punct de vedere psihanalitic, durerea este un fenomen strâns legat de sadomasochism. Orice durere localizată Îl face pe bolnav să-și pipăie organul sau zona dureroasă, să o maseze. Acest gest are semnificația
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
superficială, tactilă, fie despre plăcerea procurată de sensibilitatea profundă, viscerală. În ambele situații, plăcerea este o stare primară, imediată a organismului. Ea este legată de satisfacerea unor nevoi, a unor apetențe, corespunzând În sensul acesta cu pulsiunea libidinală din sfera psihanalizei. În această privință, trebuie Însă făcute niște diferențe de nuanță. Plăcerea superficială, tactilă este legată În primul rând de sensibilitatea exterioară, obținută prin contactul corpului cu obiectul plăcerii. Plăcerea profundă, viscerală este legată de satisfacerea apetențelor instinctuale primare (foame, sete
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
situația oedipiană. Persoana umană este atrasă de celălalt, nu numai În virtutea unor pulsiuni primare, de natură sexuală, ale Inconștientului, ci și În virtutea pulsiunilor secundare, de factură morală, valorică, ale Supra-Eului. Așa cum există o situație oedipiană descrisă de S. Freud În psihanaliză, trebuie să admitem că există și o situație prometeică În psihologia morală. Situația prometeică nu este un complex. Eu nu mă simt atras de un anumit model uman ideal În mod forțat. Eu nu lupt Împotriva acestuia, pentru a mi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ceea ce ne surprinde, ne uimește și nu putem Înțelege imediat, se află o ordine necunoscută, pe care Încă nu am descoperit-o. Aceste aspecte sunt extrem de frecvente În psihologie, iar una dintre sarcinile Psihologiei Morale, ca de altfel și a Psihanalizei, este de a le descifra și de a le pune În valoare. 19 DUBLUL PERSOANEI ȘI CUPLUL Dualitatea ființei umane Aparent, ca Înfățișare, persoana se prezintă ca fiind unică și unitară. În realitate Însă, ea nu este așa. Orice individ
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
criteriul valorilor culturale pe care le exprimă. În sensul acesta, Nietzsche descrie tipul apolinic și tipul dionisiac, la care, O. Spengler va adăuga ulterior tipul faustic. Th. Carlyle idealizează aceste tipuri umane după criterii pur valorice, descriind „tipologiile eroice”. În psihanaliză, C.G. Jung face o sinteză a datelor oferite de valorile culturale și pulsiunile individuale, izolând tipul introvert și tipul extravert. La aceste două tipuri, H. Rorschach va adăuga tipul coartat sau retractat. Acestea au Însă, În primul rând, un pronunțat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
adaugă un al treilea tip fausticul, al ființei umane neliniștite, frământate interior, dornică de a se autodepăși, cel care caută negând, care luptă Împotriva limitelor, tipul care aspiră spre deschidere. C.G. Jung, plecând din dubla perspectivă a culturii și a psihanalizei, delimiteză la rândul său două tipuri: tipul prometeic și tipul epimeteic. Tipul prometeic corespunde modelului uman și de viață caracterizat prin prudență, măsură, dar și prin dăruirea de sine până la sacrificiu, tipul introvert. Tipul epimeteic corespunde modelului uman și de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
prefacere a materiei. Iar materia persoanei este corpul, așa cum la Virgiliu spiritul universal, pancosmic, mișcă lumea, care este materia sa. O trecere de la cosmic la uman. Cele două exemple analizate mai sus sunt completate În planul psihologiei, mai exact al psihanalizei, prin tezele lui S. Freud. Conform acestuia, energia psihică este o potențialitate cantonată În sfera inconștientului. Ea este mobilizată prin descărcarea pulsiunilor, purtătoare de tensiune, În planul eului conștient, pe care-l mobilizează. Astfel, Întreaga noastră viață sufletească este o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nici nu pot exista sau nu se pot manifesta independent. Persoana este, prin energiile sale interioare, atât suflet, cât și spirit. Ele sunt inseparabile și au caracter de complementaritate. Acceptând acest aspect, psihologia morală aduce o importantă contribuție care completează psihanaliza. Actele umane, conduitele nu sunt reductibile la dinamica pulsiunilor inconștientului, ci ele depind și de factorii pulsiunilor spirituale ale supraeului. Este un lucru foarte important, care „scoate” persoana de sub imperiul inconștientului, plasând-o În registrul valorilor morale ale supraeului. Ajunși
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
semnificația. Gura reprezintă „organul apetențelor primare”. Ea este „primul organ al plăcerii” la copilul nou-născut, reprezentând organul prin care se realizează actul suptului. Suptul este „plăcere tactilă”, dar și „plăcere gustativă”. Această „funcție primară”, deosebit de complexă a gurii reprezintă În psihanaliză „stadiul oral” al dezvoltării și evoluției pulsionale a persoanei (S. Freudă. Gura reprezintă, dincolo de „anatomia” și „fiziologia” ei și semnificațiile psihologice și morale, fiind din punct de vedere simbolic, dar și În calitatea de „acțiune/comportament” practic, un „organ al
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pierderii suportului psihologic și moral pe care-l avea În interiorul cuplului respectiv. Conflictele generează situații complexuale, pe care le trăiesc partenerii cuplului ca urmare a conflictelor dintre ei. Trebuie făcută Însă distincția Între semnificația complexelor din punctul de vedere al Psihanalizei, și semnificația conflictelor morale din punctul de vedere al Psihologiei Morale. Redăm comparativ mai jos aceste aspecte. Tratat de psihologie morală Psihanaliză Psihologia Morală Complexe Conflicte morale Au origine exterioară. Reprezintă pulsiuni refulate, nesatisfăcute. Sunt contrarii principiului plăcerii Încarcă tensional
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
acest caz, orice prejudiciu este o descărcare pulsională, În care distingem mai multe registre ale acțiunii psihologice. Semnificația prejudiciului Dacă am stabilit că prejudiciul este o acțiune psihologică complexă, cu mai multe aspecte, să analizăm care este semnificația acesteia. Psihologia, Psihanaliza și Morala vin ca să explice aceste aspecte. Din punct de vedere psihologic, și În special psihanalitic, orice fel de prejudiciu, ca acțiune psihologică, are la baza sa o vectorializare a pulsiunilor agresive ale individului către un obiect, o persoană, un
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]