KorAP: Find »[drukola/base=psihopatologic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...44 >

1,100 matches

Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593

însoțesc este la fel de complicată întrucât aspectele medico-psihologice se întretaie cu cele socio-economice. Lupta antidrog este o problemă deosebit de dificilă, antrenând forțe sociale multiple. Ea constituie, în primul rând, o problemă medico-socială și de igienă mintală colectivă. Din punct de vedere psihopatologic, în grupa psihozelor toxice sunt incluse două mari categorii de manifestări, legate de natura toxicului utilizat: alcoolismul și toxicomaniile, înțelegând prin acestea din urmă utilizarea de droguri de origine naturala (alcaloizi) sau de sinteză (substanțe psihotrope). Le vom prezenta în

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
acesteia. După Fouquet „se vorbește de alcoolism atunci când un individ și-a pierdut libertatea de a se mai putea abține de la consumul de alcool”. În sensul acesta se descriu două mari categorii de indivizi: „băutorii ocazionali” și „băutorii obișnuiți”. Aspectele psihopatologice considerate ca specifice alcoolismului sunt următoarele: - dependența patologică a individului de alcool, - nevoia unui consum permanent și crescut de băuturi alcoolice, - alcoolopatia, considerată ca fiind ansamblul de atitudini și comportamente patologice secundare consumului de alcool. După Jellinek, „este alcoolic orice

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Alcoolomania este apetența morbidă pentru alcool și se consideră că ea are la bază o anumită „predispoziție”, un „alcoolism latent” care poate fi întâlnit la ascendenții bolnavului, în „istoricul familial” sau antecedente patologice familiale ale acestuia. Din punct de vedere psihopatologic, personalitatea alcoolicului se caracterizează prin următoarele aspecte: - slăbirea forței morale, - tulburări de caracter, - o anumită stare de dezechilibru psihic, - dificultăți de adaptare-integrare socială, - tulburări legate de sfera sexualității, - un tip de constituție de natură psihastenică, - intelect de limită, - labilitate emoțională

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
apar la personalități cu tulburări psihice primare. La aceștia utilizarea alcoolului are efecte anxiolitice, euforizante, dezinhibante. Sunt de fapt personalitățile nevrotice sau complexate. c) Somalcoolozele sau dipsomania reprezintă alcoolismul periodic sau alcoolepsia. În aceste cazuri ne aflăm în fața unor situații psihopatologice speciale. Alcoolismul periodic constă în consumul excesiv de alcool la intervale variate de timp, în perioade scurte, sau de durată variabilă, urmate de lungi intervale de timp în care individul nu mai manifestă nici un fel de interes sau apetență pentru alcool

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
apetență pentru alcool. În acest caz, dipsomania maschează fie o afecțiune periodică din seria afectivă (PMD), fie este expresia unei predispoziții larvate de factură epileptoidă. În orice caz este pusă din nou în discuție o anumită „predispoziție” specială, de factură psihopatologică a individului respectiv, de ordin endogen. G. Deshaies descrie două tipuri de alcoolism: a) Alcoolismul primar, de „obișnuință” sau „socio-profesional”, b) Alcoolismul secundar sau simptomatic care apare la persoanele cu tulburări psihopatologice preexistente, considerat, din acest motiv, și „alcoolism nevrotic

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
în discuție o anumită „predispoziție” specială, de factură psihopatologică a individului respectiv, de ordin endogen. G. Deshaies descrie două tipuri de alcoolism: a) Alcoolismul primar, de „obișnuință” sau „socio-profesional”, b) Alcoolismul secundar sau simptomatic care apare la persoanele cu tulburări psihopatologice preexistente, considerat, din acest motiv, și „alcoolism nevrotic”. Jellinek, propune o clasificare a alcoolismului în cinci grupe, după cum urmează: a) Alcoolismul alpha, reprezentând consumul regulat de alcool fără pierderea autocontrolului; b) Alcoolismul betha, este forma în care apar tulburări digestive

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
și controlat, de tipul dipsomaniei. Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că alcoolismul nu constituie un grup nosologic omogen. De regulă, în această categorie de tulburări sunt incluse numeroase aspecte care de fapt, din punct de vedere psihopatologic, sunt foarte diferite între ele, fiind legate formal prin consumul de alcool. De multe ori ceea ce etichetăm din punct de vedere diagnostic, în psihiatrie, prin alcoolism, este, sub aspect psihopatologic, expresia clinică a unor tulburări psihice, nevroze de eșec, complexe

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
incluse numeroase aspecte care de fapt, din punct de vedere psihopatologic, sunt foarte diferite între ele, fiind legate formal prin consumul de alcool. De multe ori ceea ce etichetăm din punct de vedere diagnostic, în psihiatrie, prin alcoolism, este, sub aspect psihopatologic, expresia clinică a unor tulburări psihice, nevroze de eșec, complexe de inferioritate, dependență afectivă, abandon-eșec, epilepsie larvată sau boli afective ciclice. Din punct de vedere psihopatologic, alcoolismul se manifestă printr-o multitudine de tulburări pe care le vom menționa sintetic

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
ceea ce etichetăm din punct de vedere diagnostic, în psihiatrie, prin alcoolism, este, sub aspect psihopatologic, expresia clinică a unor tulburări psihice, nevroze de eșec, complexe de inferioritate, dependență afectivă, abandon-eșec, epilepsie larvată sau boli afective ciclice. Din punct de vedere psihopatologic, alcoolismul se manifestă printr-o multitudine de tulburări pe care le vom menționa sintetic în continuare: a) Tulburări psihice, caracterizate în primul rând prin obișnuință și dependență, acestea fiind reprezentate de următoarele: - tulburări psihice acute: beția acută simplă, beția patologică

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
sub numele de „pseudo-pelagra alcoolică” caracterizate prin dermite carențiale cronice, telangiectazii cutanate etc. e) Tulburări digestive, manifestate prin inapetență, scăderea sensibilității gustative, gastrită cronică, ciroză hepatică etc. Delirium tremens În evoluția tabloului clinic al alcoolismului, delirium tremens reprezintă un complex psihopatologic specific. Acesta trebuie considerat ca reprezentând un „episod de intoxicație acută” la un bolnav cu „alcoolism cronic”. Pentru Marchand și Courtois, delirium tremens trebuie înțeles ca o formă particulară de „encefalită psihotică acută”. Din punct de vedere psihopatologic, delirium tremens

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
un complex psihopatologic specific. Acesta trebuie considerat ca reprezentând un „episod de intoxicație acută” la un bolnav cu „alcoolism cronic”. Pentru Marchand și Courtois, delirium tremens trebuie înțeles ca o formă particulară de „encefalită psihotică acută”. Din punct de vedere psihopatologic, delirium tremens se caracterizează prin următoarele tulburări: a) criza este precedată de o stare prodromală cu tulburări de somn, coșmaruri sau insomnie totală; b) ulterior apare o cefalee constantă, cenestopatii difuze cu caracter penibil, tulburări gastro-intestinale și tremurături generalizate; c

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
psihică ce se instalează în timp la alcoolicii cronici și este o stare de slăbire intelectuală progresivă de tip demențial, datorită unei deteriorări grave a personalității la care se adaugă leziuni cerebrale difuze cu caracter ireversibil. Din punct de vedere psihopatologic, tulburările întâlnite în cursul demenței alcoolice sunt următoarele: tulburări de mers, tremurături generalizate, disartrie, obtuzie intelectuală, slăbirea simțului moral, deficit mnezic marcat, tulburări de atenție, bufee delirante nesistematizate. Evoluția clinică este progresivă. Toxicomaniile Toxicomania sau dependența de droguri este o

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
paradisurile artificiale” ale lui Ch. Baudelaire și H. Michaux, J. Cocteau etc.); - conduite de refugiu ca „soluții” la situațiile de impas ale vieții cărora individul respectiv nu le poate face față. Din cele expuse mai sus se desprind câteva caracteristici psihopatologice legate de toxicomanii: a) conceptul clinic de toxicomanie exprimă nevoia permanentă de consum continuu sau periodic al unui drog, natural sau sintetic, cu tendința de a crește doza inițial administrată; b) conceptul de dependență desemnează faptul că în decursul timpului

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
cu precedentul, exprimă faptul că individul care consumă droguri se obișnuiește cu aportul acestora din punct de vedere fizic și psihic și nu mai poate renunța la utilizarea lor, devenind dependent de ele; d) sindromul de abstinență cuprinde totalitatea manifestărilor psihopatologice și fiziologice care apar în cazul întreruperii bruște a consumului sau aportului de droguri la persoanele devenite dependente de acestea; e) utilizarea îndelungată a drogurilor duce la degradarea fizică, psihică, morală și socială a individului respectiv. În ceea ce privește caracteristicile și natura

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
de excitație euforică. c) Droguri ce reduc starea de tensiune psihică, de suferință, de durere, înlocuindu-le cu o stare de beatitudine, euforică de diferite grade, de uitare și somn. Din cele de mai sus se poate desprinde marele polimorfism psihopatologic pe care-l produce aportul de droguri. Acesta are cauze multiple și ele configurează un anumit profil de personalitate a toxicomanului. B. Ball afirma că „intrarea în toxicomanie se face prin poarta durerii, a voluptății și a grijilor”. Prin aceasta

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
factură endocrină sau metabolică etc. Aceste grupe de tulburări psihice traduc, așa cum spuneam deja mai înainte, o corelație strânsă între somatic și psihic. Spre deosebire însă de patologia psihosomatică, psihozele exogene, de tipul celor la care facem referință, sunt manifestări psihopatologice fie secundare unor afecțiuni somatice primitive, fie însoțesc evoluția clinică a acestor boli somatice, făcând parte din tabloul clinic al acestora. Vom prezenta în continuare cele mai importante aspecte psihopatologice ale psihozelor endocrine și a tulburărilor psihice legate de maternitate

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
exogene, de tipul celor la care facem referință, sunt manifestări psihopatologice fie secundare unor afecțiuni somatice primitive, fie însoțesc evoluția clinică a acestor boli somatice, făcând parte din tabloul clinic al acestora. Vom prezenta în continuare cele mai importante aspecte psihopatologice ale psihozelor endocrine și a tulburărilor psihice legate de maternitate, iar în continuare aspectele psihopatologice ale psihozelor metabolice și carențiale. Psihozele endocrine și puerperale Numeroși autori au semnalat existența unor corelații psiho-endocrine, atât în stare de normalitate, cât și în

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
somatice primitive, fie însoțesc evoluția clinică a acestor boli somatice, făcând parte din tabloul clinic al acestora. Vom prezenta în continuare cele mai importante aspecte psihopatologice ale psihozelor endocrine și a tulburărilor psihice legate de maternitate, iar în continuare aspectele psihopatologice ale psihozelor metabolice și carențiale. Psihozele endocrine și puerperale Numeroși autori au semnalat existența unor corelații psiho-endocrine, atât în stare de normalitate, cât și în stare patologică. Cele mai importante studii în acest sens aparțin lui M. Bleuler care a

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
au semnalat existența unor corelații psiho-endocrine, atât în stare de normalitate, cât și în stare patologică. Cele mai importante studii în acest sens aparțin lui M. Bleuler care a izolat și descris „sindromul psiho-endocrin”, entitate clinică ce reunește un tablou psihopatologic caracterizat printr-o grupare, considerată de el specifică, de tulburări psihice legate fie de disfuncții ale glandelor endocrine, fie de boli specifice ale acestora. Rolul glandelor este unanim recunoscut în formarea și evoluția personalității de către majoritatea specialiștilor și el nu

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
mixoedemului duce la instalarea unor tulburări de tip depresiv-melancoliform. Hipofiza este responsabilă fie de nanismul hipofizar, fie de gigantism, fiind în egală măsură incriminată în cazurile de anorexie mintală sau în cele de cașexie Sismonds. Insuficiența gonadică duce la manifestări psihopatologice specifice, caracterizate prin depresii, insomnii, lentoare în ideație, bradipsihie. Seria de exemple poate continua încă și în alte cazuri de tulburări clinice legate de afecțiunile endocrine. M. Bleuler reunește tulburările de factură psihotică ce apar în cursul bolilor endocrine sub

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
exemple poate continua încă și în alte cazuri de tulburări clinice legate de afecțiunile endocrine. M. Bleuler reunește tulburările de factură psihotică ce apar în cursul bolilor endocrine sub denumirea de „sindrom psiho-endocrin”. Autorul menționat subliniază faptul că această entitate psihopatologică trebuie net diferențiată de „sindroamele humorale grave” care sunt reacții psihotice și de „sindromul psiho-organic cerebral” datorat unor leziuni grave și extinse ale creierului. În cazul sindromului psiho-endocrin, trebuie să vedem existența unor corelații complexe care se stabilesc între funcțiile

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
de dezvoltare și apariție a unor tulburări psihice ale indivizilor respectivi. Acceptând rolul important pe care sistemul endocrin îl are în relațiile sale cu viața psihică, cu personalitatea individului, să revenim la „sindromul psiho-endocrin”. Ceea ce caracterizează din punct de vedere psihopatologic această entitate clinică, sunt următoarele aspecte puse în evidență de M. Bleuler, în toate cazurile, indiferent de afecțiunea endocrină primară la care facem referință: a) tulburări instinctuale izolate, b) tulburări de dispoziție, c) tulburări din sfera instinctivo-afectivă. Toate acestea pot

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
referință: a) tulburări instinctuale izolate, b) tulburări de dispoziție, c) tulburări din sfera instinctivo-afectivă. Toate acestea pot avea un caracter fie tranzitoriu, fie durabil, în funcție de intensitatea tulburărilor endocrine și de durata de evoluție clinică a proceselor patologice respective. La aspectele psihopatologice mai sus menționate, M. Bleuler adaugă faptul că, în mod egal, pot fi observate tulburări ale funcțiilor glandelor endocrine, în cursul evoluției unor boli psihice (psihozele afective, schizofrenie, tulburări nevrotice etc.). Dar dincolo de polimorfismul tablourilor clinice ale afecțiunilor endocrine trebuie

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
afective, schizofrenie, tulburări nevrotice etc.). Dar dincolo de polimorfismul tablourilor clinice ale afecțiunilor endocrine trebuie să acceptăm existența unor tulburări specifice, cu caracter general, așa cum sunt ele cuprinse în sindromul psiho-endocrin, descris de M. Bleuler. Tot în această clasă de tulburări psihopatologice trebuie să includem și psihozele puerperale. Deși sunt legate de o situație somato-endocrină particulară, perioada de gestație, de naștere și perioada de lactație, ele trebuie tratate în continuare cu psihozele endocrine. Perioada de gestație, nașterea și lăuzia, lactația sunt etape

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
endocrine. Perioada de gestație, nașterea și lăuzia, lactația sunt etape normale, fiziologice care trebuie considerate și înțelese ca atare. Ele însă produc transformări majore, de o mare importanță atât în plan somatic, cât și psihologic, iar riscul apariției unor tablouri psihopatologice este la fel de crescut. Pentru majoritatea autorilor, tulburările psihice legate de maternitate pot fi precoce sau tardive (P. Sivadon), după cum se poate vedea mai jos: a) Psihozele precoce se instalează în primele zile care urmează nașterii. Ele au un debut brusc

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]