3,265 matches
-
care inaugurează o nouă orientare, ca atitudine morală în terapeutică, este reprezentat de Socrate. Pentru acesta, așa cum trupul are nevoie de tratament („somatos therapia”) în mod egal și sufletul trebuie tratat („psyché therapia”). Socrate este primul care utilizează termenul de „psihoterapie” având semnificația de „îngrijire a sufletului”. Sensul pe care acesta i-l dă este în primul rând de ordin moral. Dar în dialogul său cu Charmides sau cu Georgias, Socrate vorbește despre necesitatea și modul de a „trata sufletul” și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a învățat acest meșteșug de la un trac, Zalmoxes, care a fost sclavul și discipolul lui Pythagora și care recomanda ca sufletul să fie tratat cu vorbe blânde, frumoase, cu mângâieri consolatoare, cu cântec și muzică. Ideile lui Socrate, în planul psihoterapiei sunt preluate de către stoici. Ele ne sunt expuse de L.A. Seneca în tratatele sale filozofice (De ira, De tranquillitate animi, De constantia sapientiorum etc.). Ideile stoicilor sunt preluate și de tradiția creștină, regăsindu-le mai târziu ca „tehnici” de rugăciune
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
creștină, regăsindu-le mai târziu ca „tehnici” de rugăciune, de liniște sufletească și de comuniune cu divinitatea, în practica isihastă (Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Grigore Palamas). Epoca modernă este inaugurată de N. Malebranche și R. Déscartes. Primul ne propune o „psihoterapie a moravurilor” prin „mortificarea simțurilor” cu ajutorul rațiunii. R. Déscartes va face recomandări, în această privință, în scrierea sa Reguli pentru îndreptarea spiritului. Mai aproape de noi, secolul al XIX-lea, dominat de filozofi și moraliști, aduce în discuție „conceptul de angoasă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al XIX-lea, dominat de filozofi și moraliști, aduce în discuție „conceptul de angoasă” (S. Kierkegaard) și raporturile sale cu echilibrul interior al ființei și sensul vieții acesteia, care vor da naștere unui important curent filozofic cu puternice influențe în psihoterapie: existențialismul (M. Heidegger, J.P. Sartre, K. Jaspers, L. Binswanger). Tot în această epocă, F. Nietzsche recomandă o „dietetică a spiritului” prin eliberarea omului de constrângerile morale și afirmarea sa prin „voința de putere”. Este o concluzie care încheie ideile anterioare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin trei momente principale. Primul care deschide această serie este Ph. Pinel, „medicul filosof” care introduce „terapia morală” în azilele de alienați. Al doilea moment este reprezentat de F. Mesmer care, recomandând și utilizând „magnetismul animal” în practica terapeutică, inaugurează psihoterapia bazată pe sugestie. Ultima mare personalitate care va exercita o influență covârșitoare în epocă este J.M. Charcot, cu studiile și demonstrațiile sale clinice asupra isteriei. De la ultimii doi S. Freud își va trage, în mare măsură substanța doctrinei psihoanalitice. Cel
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care va exercita o influență covârșitoare în epocă este J.M. Charcot, cu studiile și demonstrațiile sale clinice asupra isteriei. De la ultimii doi S. Freud își va trage, în mare măsură substanța doctrinei psihoanalitice. Cel care introduce și va statuta definitiv psihoterapia în practica medicală, ca tratament particular, specific bolilor psihice, este S. Freud. Cuvântul devine „instrument terapeutic”. Libera asociație, interpretarea „mesajelor narative” ale pacientului, prelucrarea acestora, vor constitui noua formă de psihoterapie analitică, din care, teoretic, derivă toate celelalte. Putem afirma
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
doctrinei psihoanalitice. Cel care introduce și va statuta definitiv psihoterapia în practica medicală, ca tratament particular, specific bolilor psihice, este S. Freud. Cuvântul devine „instrument terapeutic”. Libera asociație, interpretarea „mesajelor narative” ale pacientului, prelucrarea acestora, vor constitui noua formă de psihoterapie analitică, din care, teoretic, derivă toate celelalte. Putem afirma, în acest moment, că istoria sănătății ca și istoria bolii este paralelă cu istoria evoluției umanității și a civilizației. Între boală și terapie există o relație directă, iar ele nu pot
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
final, orice adevăr al clinicii medicale este un „adevăr sensibil”. 5. Doctrina bolii psihice Caracteristicile psihologice generale ale stării de boală Boala, ca stare modificată a persoanei umane, este o temă importantă pentru psihologie dar și pentru psihanaliză, psihopatologie și psihoterapie. Deși „obiect al medicinei”, boala trebuie privită și ca atitudine sufletească trăită subiectiv de bolnav, aspect care îi pune în evidență caracteristica sa principală de factură psihologică de care suntem absolut obligați să ținem seama în toate situațiile. După Leriche
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al narcisismului este un fapt cunoscut, iar medicul îl poate utiliza ca pe un adjuvant psihoterapeutic în tratamentul bolnavului. Importanța deosebită acordată acestuia creează o stare de dependență de medic a bolnavului, crescând sugestibilitatea și, prin intermediul acesteia, „accesul” formelor de psihoterapie, adesea cu un mare succes terapeutic, mai ales în cazul bolilor psihosomatice, a stărilor reactive, nevrozelor etc. Boala psihică Psihopatologia este disciplina care studiază modul în care o persoană ajunge să-și piardă libertatea interioară devenind un alt tip de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu fenomenele psihice normale. Între ele se stabilește o relație de complementaritate, pe care o vedem exprimată și în vocabularul disciplinelor respective, psihologie și psihopatologie. Un aspect nou, în vocabularul și discursul despre tulburările psihice este adus de psihanaliză și psihoterapie. Apar termeni noi cum ar fi: catarsus, refulare, sublimare, conversiune somatică, protecție, transfer, complexe ideo-afective etc. Asistăm prin aceasta la o diferențiere internă a limbajului psihologiei și al psihopatologiei, în raport cu atitudinile doctrinare și modalitățile de acțiune practică asupra vieții psihice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu aplicarea celor mai eficace metode de tratament în scopul restabilirii stării de sănătate. Dincolo de aspectele strict medicale care ne orientează predominant către sfera biologicului, funcția medicului are și o valoare morală. Exercițiul medicinei este, în esența sa, și o psihoterapie de susținere, medicul fiind cel care, în ordine istorică, moștenește arta preoților și a educatorilor morali de odinioară. Prin aceasta funcția medicală devine o veritabilă „putere medicală”, trăsătură caracteristică a oricărei societăți civilizate (G. Gusdorf). Experiența clinicii acumulează, prin volumul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
norme, reguli, acceptate și instituționalizate, ce revin periodic în viața unei societăți. Fiind manifestări „acceptate”, dar și „necesare”, ele au o funcție catartică, fapt care face ca „nebunia culturală” să se înscrie, în mod paradoxal, în seria unor forme de „psihoterapie colectivă”, ca o „supapă catartică”. Orice ritual implică un „act de trecere”, un contact al omului cu supranaturalul. Intrarea în supranatural se face prin intermediul „elixirelor”, al „filtrelor” preparate care conțin majoritatea drogurilor mai sus menționate și care produc extazul, prin
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în cadrul unui sistem structural unic, reprezentate prin aspectele biologico-genetice, psihologice, morale, culturale și sociale. Ea constituie, din aceste motive, un obiect de studiu multidisciplinar, pe care însă și-l dispută cu întâietate psihologia și psihopatologia, urmate de psihiatrie, psihanaliză și psihoterapie. În ceea ce privește definițiile personalității acestea sunt multiple și nu vom selecta dintre acestea decât pe cele în direct raport cu sfera psihologiei și în special a psihopatologiei. Facem aceasta întrucât psihologii și psihiatrii, prin psihopatologie, sunt primii ce revendică necesitatea unor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
afectiv-emoționale neconforme cu vârsta cronologică. Ea se datorează unor carențe afective, factorilor psihotraumatizanți sau frustrărilor infantile, absenței unor modele afective pozitive și, în final, unei nerezolvări a situației oedipiene a persoanei respective. Poate fi reversibilă sau mai exact compensată prin psihoterapie analitică, sau prin metode de psihopedagogie. 6) Defectul Defectul este consecința acțiunii unui proces psihopatologic, de regulă a unui proces psihotic care acționează distructiv asupra sistemului personalității. În urma evoluției unui proces psihotic, se va produce, după retragerea evoluției clinice a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la cazurile bolnavilor psihotici cu o îndelungată evoluție clinică a bolii: vechii bolnavi schizofrenici, deliranții cronici, în cursul psihozelor afective etc. Defectul post-procesual este o stare ireversibilă a personalității, care poate fi compensată, într-o anumită măsură prin socioterapii sau psihoterapii ocupaționale. Aspectele mai sus prezentate, constituie repere importante în înțelegerea dinamicii sistemului personalității umane în condițiile oferite de psihopatologie. Se poate desprinde clar faptul că înțelegerea fenomenelor psihice morbide și a dinamicii acestora în psihopatologie, depinde de cunoașterea organizării acesteia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau de o stare de anxietate difuză și permanentă. Dependența este o stare de handicap afectiv și intelectual pasager, care se remite odată cu stingerea evoluției procesului morbid sau a compensării stării de handicap. Ea poate fi corectată prin măsuri de psihoterapie și are de regulă un caracter reversibil. Evoluția cronologică a personalității și psihopatologia vârstelor Dinamica sistemului personalității este dată de etapele vieții individului. Viața unei persoane nu este liniară și continuă. Ea reprezintă o succesiune de etape cu caracteristici proprii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tip diferențiat în ceea ce privește simptomatologia în sfera vieții psihice: - simptomatologia în psihiatrie; - simptomatologia în psihofarmacologie; - simptomatologia în psihiatria copilului și adolescentului; - simptomatologia în gerontopsihiatrie; - simptomatologia în psihiatria socială; - simptomatologia în psihiatria transculturală; - simptomatologia în medicina psihosomatică; - simptomatologia în psihanaliză; - simptomatologia în psihoterapie. În cele ce urmează, ne vom centra atenția asupra simptomului în sfera clinicii psihiatrice, întrucât acesta interesează în mod direct sfera psihopatologiei. Facem această afirmație întrucât simptomul psihiatric este expresia tulburării psihopatologice a proceselor psihice, la care ne vom referi
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau de boală psihică a individului. Psihanaliza va aduce o nouă formă de „înțelegere” a umanului, o nouă „interpretare” de factură dinamică a vieții psihice, dar și o explicare a bolilor sufletului pe care le va trata prin metode psihologice (psihoterapie). Primele clasificări Primele încercări de a clasifica formele nebuniei aparțin medicilor care văd în aceasta alterări ale spiritului. Clasificările medicale sunt făcute după modelul științelor naturii, luându-se ca repere modele de gândire oferite de medicina somatică. Sunt introduse noțiuni
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
definită în felul următor: - un răspuns la un factor psihotraumatizant extern, - ceea ce urmează unui eșec sau unei aberații („o mișcare, o acțiune a subiectului, care pleacă din interiorul lui în afară, fiind fie mișcarea unui proces normal, fie efectul unei psihoterapii, cu rolul de a anula efectele psihotraumatismului”) insuficiente. În sfera psihopatologiei, conceptul de reacție este raportat la următoarele cupluri antinomice: - endogen/exogen, - organic/funcțional, - somatogen/psihogen. În psihopatologie, afirmă J. Starobinski, „orice reacție implică confruntarea dramatică dintre persoană și realitatea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
rol important în epocă l-au avut experiențele lui A. Mesmer referitoare la magnetismul animal și observațiile clinice ale lui J. Charcot asupra hipnozei și isteriei. Ambele au adus în discuție cu această ocazie noi aspecte ale psihologiei, psihopatologiei și psihoterapiei, legate de procesul de sugestie. Psihiatria secolului XX aduce importante contribuții în cunoașterea problemei psihozelor colective, prin lărgirea cadrului și aprofundarea lui cu studiile de psihopatologie, antropologie psihologică și psihiatrie transculturală (E. Kretschmer, M. Dide și A. Guiraud, T.K. Oesterreich
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fost internat și nevroza de spitalizare, situație adesea greu de evitat, cu caracter represiv-conflictual, pe care acesta este obligat să o accepte, fără a avea dreptul să protesteze. Dincolo de aceste instituții totalitare (P. Sivadon, Ph. Rappard), noile metode terapeutice (psihofarmacologia, psihoterapiile individuale și de grup, terapiile ocupaționale și socioterapia) au creat instituții terapeutice deschise care nu mai „separă” spațiul psihiatric de spațiul social, ci constituie o „prelungire” sau o „continuare” a acestuia din urmă prin „deschiderea” și „permeabilizarea” comunicării și a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la antipozi „nebunia” și „geniul” în sfera teoriei, destul de elastice, a „degenerescenței” (A. Morel, V. Magnnan, C. Lombroso). Epoca modernă și contemporană diversifică problematica nebuniei prin intervenția unor noi modele de gândire: psihanaliza, psihopatologia, psihologia medicală, psihiatria clinică și socială, psihoterapia. Din acest moment „suferința psihică” este integrată în planul existenței umane, ca fapt ontologic, inaugurându-se prin aceasta studiile de antropologie psihiatrică (V.E. von Gebsattel, L. Binswanger, R. Kuhn, A. Zutt, E. Minkowski, M. Manfredi, D. Cargnello). Statul însă, dincolo de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
alte discipline umane privește, cum spuneam mai sus, caracterul aplicativ, practic, el cunoașterii bolnavului psihic, a naturii sale schimbate. Rezultatele obținute de cunoștințele psihopatologice pot fi aplicate în domenii importante ale disciplinelor umane cum ar fi: viața socială, științele juridice, psihoterapia bolilor psihice, educația specială etc. Datele psihopatologiei contribuie mult la înțelegerea multor aspecte ale vieții individuale sau colective, ale problemelor de devianță și sociopatii, de atitudine terapeutică a bolnavilor psihici, precum și în ceea ce privesc problemele speciale ridicate de unele situații
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și recuperarea bolnavilor psihici, Ed. Medicală, București, 1979. Enăchescu, C., Neuropsihologie, Ed. Victor, București, 1996. Enăchescu, C., Psihologia activității patoplastice, Ed. Științifică, București, 1977. Enăchescu, C., Tratat de igienă mintală, Ed. Polirom, Iași, 2004 Enăchescu, C., Tratat de psihanaliză și psihoterapie. Ed. Polirom, Iași, 2003 Enăchescu, C., Tratat de Psihologie Morală, Ed. Tehnică, București, 2002. Enăchescu, C., Tratat de psihosexologie, Ed. Polirom, Iași, 2003. Enăchescu, C., Tratat de teoria cercetării științifice, Ed. Polirom, Iași, 2005. Eramiane, R., Psychoprosopologie, Vol. I-IV
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Psihologie morală, Editura Tehnică, București, 2002; C. Enăchescu, Fenomenologia nebuniei, Editura Paidea, București, 2003. 2 M. Foucault, Naissance de la clinique, PUF, Paris, 1963; M. Foucault, Les mots et les choses, Gallimard, Paris, 1966. 3 C. Enăchescu, Tratat de psihanaliză și psihoterapie. C. Enăchescu, Tratat de teoria cercetării științifice, Editura Polirom, Iași, 2005. C. Enăchescu, Tratat de psihosexologie, Editura Polirom, Iași, 2003. C. Enăchescu, Fenomenologia nebuniei, Editura Paideia, București, 2003; Tratat de teoria cercetării științifice, Editura Polirom, Iași, 2005. M. de Unamuno
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]