4,867 matches
-
momentul acela că mama era verișoara dulce a lui Karintante, până după ce se limpeziseră apele prin anii cincizeci și ceva, când nenea Epa fusese lăsat, în sfârșit, în pace. Imediat după război, fostul general scăpase ca prin urechile acului, de pușcărie (cel puțin așa zicea el). Stătuse încarcerat, e adevărat, mult timp ca să dea referințe despre guvernul Sănătescu. Primise 25 la tălpi cu vâna de bou, nu ca să spună ceea ce nu știa, cum ar fi fost normal, ci pentru că îndrăznise să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Și tu, Pruncule, vei avea de suferit de pe urma noastră, mai ales dacă mai trăncănim multe. Dar cea mai grozavă mișcare a acelor ani, a fost să permită celor veniți din anii de detenție, să povestească pe cuvânt, ce pățiseră în pușcării și să așeze într-o lumină inconvenabilă primii ani ai republicii comuniste, perioada întunecată. În timp ce mulți prozatori puneau în gura personajelor lor tot felul de cuvinte periculoase la adresa partidului, fapt pentru care cărțile se vindeau ca pâinea caldă, nenea Epa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
culturale observate de membrii săi. într-o societate "deschisă", opțiunea tînărului Sîrbu nu putea părea decît normală. în schimb, "societatea românească, devenind (...), după război, socialistă și cît se poate de "închisă", îl va "răsplăti" pe scriitor cu ani grei de pușcărie și domiciliu forțat". Deși a îmbrățișat la început utopia marxistă (ori poate tocmai de aceea!), I. D. Sîrbu va deveni un acerb critic al ei, aidoma unor Arthur Koestler, Leszek Kolakowski, Alexandr Soljenițîn, cînd va constata oripilanta-i degradare în
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
vor spune unii, PNL și PN} au fost atâta vreme nu doar partidele istorice ale României, ci și adversare istorice. Așa este, numai că au avut un dușman comun, care le-a și scos de pe scena politică mutându-le în pușcării - PCR, tatăl legitim și spiritual al zglobiilor FSN/PDSR și PD." (p. 59). Ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, e așa- numitul PUR, partidul de buzunar al lui Dan Voiculescu, din cauza căruia Dorin Tudoran și-a "șifonat" imaginea. Devenind la
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
noștri de gintă latină. Ce pot face, totuși, autoritățile române împotriva compatrioților noștri cu preocupări ilegale care vor să-și exercite dreptul la liberă circulație? O persoană care se ocupă de hoții sau de proxenetism, dar care nu e în pușcărie are același drept la pașaport ca oricare alta. Ce pot spune emitenții români de pașapoarte sau polițiștii de la frontieră cînd Vasilică Mînă Ușoară, român cu cazier, vrea să plece în Italia? "Vasilică, tu te duci la Roma să furi din
Hoții noștri și mafioții lor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9195_a_10520]
-
o mai lungim, te-ai învîrtit de minune în viață, dacă te gîndești la ce-ai fost, și ce-ai ajuns, Geniule, dintr-un interlop care nu știa nici să scrie și să citească, care vagabonda pe străzi și înfunda pușcăriile, cînd la Doftana, cînd pivnița Văcăreștilor, tiran, șef de stat, academician, doctor, și chiar dacă țara asta se numește România și e o adunătură de secături fără cultură întocmai ca tine, asta nu-ți diminuează cu nimic din merite, ba din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
despre întărirea fizică a organismului pe timpul detenției, nu mai încape nici o îndoială. Pierzi în greutate, dar cîștigi în rezistență, după o vreme ești cu totul alt om, e ca o purificare de tot ce e rău, un fel de clismă, pușcăria e ca un purgativ, spune. Singurul lucru care m-a orbit în viață a fost dragostea, o spune și acum, zice Roja. O să vă explic și de ce: în timp ce el era orbit de dragostea nemărginită pentru parașuta aia comunistă care-l
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ani după ce fusese introdus în structurile ei, urma să facă pasul către Partidul Comunist în care a devenit membru, eveniment pe care la scurt timp după aceea avea să-l blesteme amarnic în timp ce era tîrît ca un infractor dintr-o pușcărie în alta. Asta te-a mișcat cel mai tare Potaie, ți se poate citi și acum în ochiul care ți-a mai rămas, martiriul Tovarășului, n-am suferit eu cît pentru zece vieți? zicea, nu-mi dă asta dreptul la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
începînd să țopăie ca să-și mai dezmorțească degetele de la picioare. A naibii hardughie, dom’ Președinte, nu mă mir că tocmai de aici v ați gîndit să trageți sforile, privește dintr-un capăt în altul al clădirii care seamănă cu o pușcărie imensă, dîndu-și seama că începe să amețească. — Ai văzut ce ochi a făcut nevastă-mea cînd i am spus că s-ar putea să ne întoarcem într-o oră, cel mult două, dacă totul iese conform planului, spune domnul Președinte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
oprindu-se locului în dreptul pervazului, dînd la o parte perdelele de la geam, privind prin sticla prăfuită în stradă, descumpănit de tabloul indivizilor care brăzdează trotuarele în sus și-n jos, simțind că viața lui a ajuns într-un punct mort. Pușcăria o să-i mănînce, se gîndește la același scenariu care era atît de ușor de imaginat, altă cale nu există, își spune privind la stîlpii de beton înșirați de-a lungul bulevardului, jupuiți de afișele electorale, mînjiți cu murdării, stropiți de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
s-a schimbat iar legea n-a ținut pasul cu ea; așa Încît noi sîntem idioții care trebuie să o punem În aplicare, care-o Încasăm. Mi-e scîrbă de asta. SÎnt destui tipi cu adevărat răi de băgat În pușcărie fără să-i mai trimitem și pe cîțiva puști ușchiți la un curs prin corespondență din Închisoare la Univesitatea de Infracțiuni că fumează iarbă sau vînd pastile. Nu poți să-i faci criminali pe oameni pentru că preferă anumite produse. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de boli mintale, am furat, am fost pește, mi s-au născut niște copii de care nu știu absolut nimic, am vagabondat țara În lung și În lat, am dormit până și În veceuri publice, am făcut treisprezece ani de pușcărie pentru crimă, dar ce-ți spun toate astea? Le știi foarte bine. Ți le-am mai povestit. -Mi le-ai mai povestit Kawabata, dar nu mi-e frică să le mai ascult,,. -M-am născut fără suflet. Știu asta de când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
speranță, un prezent fără speranță. Tot ce ar trebui să fie al lor aparține altora. Până și trăitul vieții e al altora. Cei vârstnici, mai ales femeile, rezistă de minune mizeriei, se adaptează cu o ușurință fantastică. Foștii clienți ai pușcăriilor, borfași, criminali sau violatori sunt și ei adaptații care nu capotează cu una cu două. Instinctul răului i-a făcut invulnerabili. Acum, din cauza vârstei le-a dispărut agilitatea infracțională și Își târăsc picioarele umflate de căldură sau amorțite de ger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Au vrut să mă condamne la moarte, dar până la urmă, fiind minor, m-au condamnat la cincisprezece ani. Am făcut prin diverse Închisori din țară douăzeci și doi. Venind comuniștii la putere, au uitat de mine și am ieșit din pușcărie la aproape 38 de ani. Nu sunt un criminal, nu-mi pot explica nici acum, după șaizeci de ani cum de-am putut face asta. M-a durut și m-a apăsat toată viața crima asta oribilă. Dacă nu rămâneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
securitate, care-ți era vecin. Primăvara, când au săpat pământul ca să sădească flori le-au găsit Îngropate Într-o cutie de pantofi. Biblia purta pe ultima copertă inițialele tale scrise mărunt cu un creion și ai făcut trei ani de pușcărie Într-o celulă igrasioasă, bătut sistematic de anchetatori. Ai fost eliberat la o amnistiere nesperată, dar n-ai mai putut să revii la facultate. Te-ai făcut legător de cărți. Acum toate s-au dus. Au rămas visele și amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Se gândește că bătrânul Kawabata a avut ceva noroc, măcar În aceste ultime clipe ale vieții lui de vagabond. A murit totuși Într-un pat și nu În vreun canal, mâncat de șobolani sau, și mai rău, În bezna vreunei pușcării sau, Doamne ferește, omorât. Însfârșit, se odihnește și el după o viață trăită, de ce să nu recunoaștem, la limita biologicului. O voce ,,Antoniu, ce rost Îi găsești vieții tale? Ai tu un țel, cât de neînsemnat? Îți faci tu planuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
viața. Da, tatăl ei era la închisoare. Era și ăsta un motiv pentru care îmi picase cu tronc. Tatăl ei era la închisoare în timp ce al meu era la lucru sau acasă. Eu, unul, habar n-aveam nici măcar pe unde vine pușcăria din Newark. Acum, dacă stau și mă gândesc, aș zice că era pe undeva prin spatele tribunalului Comitatului Essex, pe Market Street. Dar în anii aceia nici prin gând nu mi-ar fi dat să pornesc în căutarea închisorii. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
terminat procesul. Au stat doar cât să aștepte achitarea. — Câtă vreme a trecut de la toate astea? — Cinci ani. El o privi cu ochi Îngustați, calculând ce replică ar irita-o cel mai mult. — Poveste veche acum. Czinner a ieșit din pușcărie? — Le-a scăpat din mână. Aș da oricât să știu cum. Ar fi un subiect trăsnet. Pur și simplu a dispărut. Toată lumea a presupus că a fost asasinat. — Și n-a fost? — Nu, spuse Mabel Warren. A scăpat. — Un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
adevărat. Asta ar prezenta interes pentru cititori. Și unde se duce oare? Spunea că va coborî la Viena. Dacă este așa, o să-l urmăresc. Îl voi urmări până la Constantinopol, dacă va fi nevoie. Dar nu cred. Se duce acasă. — La pușcărie? — La proces. Probabil are Încredere În oameni. A fost Întotdeauna popular În mahalale. Dar e nebun dacă mai crede că aceștia Își vor aduce aminte de el. Cinci ani. Nimeni nu-i ținut minte atâta vreme. — Scumpa mea, dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lui, dar asta era mândria lui, nu-și asuma riscuri inutile. Nu fusese prins niciodată. Uneori lucrase cu parteneri și partenerii Îi fuseseră prinși, dar aceștia nu-i purtau sâmbetele. Recunoșteau natura extraordinară a palmaresului lui Josef și mergeau la pușcărie cu mândria că el scăpase, iar după aceea Îl arătau prietenilor lor, spunând: „Acesta-i Josef. Au trecut cinci ani de-atunci și Încă n-a fost găbuit“. Închise geanta și tresări puțin la auzul unui zgomot ciudat ce răzbătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Încă nu-i dădu prin cap să-și verifice seiful, iar Josef marșă pe rolul care i se acordase, acela de hoț mărunt. Cunoștea genul ca pe un cal breaz. Lucrase cu aceștia, Îi angajase și-i văzuse pornind spre pușcărie fără regrete. „Bani mărunți“ le zicea el și Înțelegea prin acest cuvânt că erau oameni fără ambiție sau resurse. — Nu i-am furat banii! se smiorcăi el. N-aș face așa ceva. Eu țin la Anna. — Întoarce-i buzunarele pe dos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ureche - să furi poșeta unei femei. În timp ce păși pe trepte și intră În clădirea gării, stătu cu ochii În patru. Nu trebuia să riște nimic. Dacă era prins, va trebui să Înfrunte o condamnare pe viață, nu o săptămână În pușcărie. Trebuia să aleagă cu grijă. Câteva poșete aproape că i se Îndesară singure În mâini În sala aglomerată, atât de neglijent erau ținute, dar proprietarele lor păreau a fi prea sărace sau prea pierde-vară. Prima categorie va avea doar câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Budapesta, ci că mai avea doar o sută de kilometri până la graniță. Era aproape de casă. Pentru moment, instinctul Îi era mai puternic decât rațiunea. N-avea sens să-și spună că nu avea casă și că destinația lui era o pușcărie, pentru că În momentul acela Își simțea inima ușoară la gândul că se Întorcea la terasa berăriei lui Kruger, la parcul care Înota seara În lumina verzuie, la străzile povârnite și la cârpele colorate. La urma urmelor, Își spuse el, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Închisă pe moment În gândurile ei, În siderale Înălțimi deasupra lui. Era amanta unui om bogat, iar el era un simplu muncitor. Când, până la urmă, luă notă de prezența lui, o făcu plină de dispreț: — Presupun că veți merge la pușcărie. Cred mai degrabă că or să mă-mpuște, spuse el. Ea Îl privi uluită, uitând de diferența de clasă dintre ei: — De ce? El zâmbi, nu fără o undă de mândrie: — Se tem. În Anglia, spuse ea, Îi lasă pe „roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o acțiune juridică colectivă“. — Ai sunat deja în legătură cu asta? zice Henderson. Îi zic că poate n-ar strica să tacă din gură și să sune el. — Tu ești domnul Fapte Diverse, zice. Ia vezi, zice, că aici nu suntem la pușcărie și nici eu nu sunt curva ta. Chestia asta mă omoară. Nu te faci reporter pentru că știi să ții un secret. Meseria de ziarist însemnă să spui tot. Să porți povara știrilor proaste. Să împrăștii molima. Cel mai tare subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]