2,234 matches
-
ceva ireprezentabil și totuși intens specific. Nu ni-i putem închipui și poate nici nu vrem, și totuși, dacă am coborî între umbre, i-am recunoaște chiar și așa, necuprinși în amintire altfel decât din plăsmuiri de vorbe fără moarte. Puținul pe care îl știm despre Ahile este destul de generic și totuși ajunge unei cunoașteri mai adânci, de dincolo de reprezentare. Era foarte înalt și foarte puternic (nu-l încăpea armura nimănui), blond (dar ochii?) și, în bărbăția și în tinerețea lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ceva ireprezentabil și totuși intens specific. Nu ni-i putem închipui și poate nici nu vrem, și totuși, dacă am coborî între umbre, i-am recunoaște chiar și așa, necuprinși în amintire altfel decât din plăsmuiri de vorbe fără moarte. Puținul pe care îl știm despre Ahile este destul de generic și totuși ajunge unei cunoașteri mai adânci, de dincolo de reprezentare. Era foarte înalt și foarte puternic (nu-l încăpea armura nimănui), blond (dar ochii?) și, în bărbăția și în tinerețea lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
este în gura mea apa, curgând, țâșnind, revărsându-se totdeauna peste margini. Dar văzând adâncurile (abisurile), socotesc că nu beau nimic, dorind să am totul; și având cu îmbelșugare totul în mâinile mele, sunt mereu sărac, deși am unit cu puținul, în mod neîndoielnic, totul”<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Imnele iubirii dumnezeiești, imnul 23 (Z. 41), traducere de Preot Prof.Acad.Dr. Dumitru Stăniloae, în vol. Studii de Teologie Dogmatică Ortodoxă, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1991, p. 471. footnote>. O altă influență
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
piatră și de mecanisme de aprins focul”. Problema ridicată aici de Tylor este esențială pentru înțelegerea nașterii și evoluției limbajului: autorul englez reclamă necesitatea perfecționării laturii formale a limbii în vederea ridicării acesteia la nivelul laturii semantice, considerând că forma, cel puțin a unora dintre limbile indoeuropene, este sub demnitatea semantică și culturală a acestora. Adevărul este că echivalența perfectă între forma expresiei sonore și conținutul acesteia nu a existat nici la homo sapiens. Această echivalență a existat în etapa premergătoare omului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Antonio Bonfini, istoric italian chemat de Matei Corvin la curtea regală de la Buda, a scris în latină o istorie a Ungariei, carte care i-a deschis lui Cantemir noi orizonturi asupra istoriei românilor. Cantemir va fi început să bănuiască cel puțin că un istoric al românilor, cramponat în limitele unuia sau ale ambelor state românești extracarpatice, nu poate avea viziunea de ansamblu asupra românismului. Evoluția cunoașterii istoriei îi cerea acum lui Cantemir să renunțe, în idee, la tronul provinciilor românești extracarpatice
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de remarcat faptul că aceste pânze de populații, cel puțin ultimele patru, nu sunt considerate autohtone, iar despre traci, veniți la urmă, spune că prezența lor continua în Asia Mică până în Armenia, ceea ce sugerează izvorul iranian al acestor populații, cel puțin al valurilor din urmă, față de populațiile „barbare” care vor veni în perioada a doua din nord și nord-est. În partea finală a primei perioade se infiltrează în spațiul danubian romanii, venind nu din sud, cum se știe din istorie, ci
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
-l numesc stufatu. Francezii (ca și italienii, de la care l-au împrumutat) îl fac cu aproape orice. Primul estofat se pare că a fost gătit în timpul Războiului de 100 de Ani, pe vremea asediului de la Castelnaudary. Apărătorii cetății au strâns puținul ce-l mai aveau prin cămări, adică fasolea și toată cărnăraia, de orice tip ar fi fost ea, și au fiert totul la un loc. Zice se că a ieșit ceva tare bun, căci asediatorii englezi au fost înfrânți de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
fără o gospodărie, iar în legătură cu aceasta, iată ce scria la începutul secolului al XIX-lea contele de Salaberry despre țările române (citat de D. Drăghicescu în cartea Din psihologia poporului român, 1907): „Românul locuiește sub pământ, își îngroapă existența și puținul ce-l posedă, de teamă ca turcii să nu-l zărească și să nu-l despoaie. Nu vezi o căscioară, nu vezi o locuință așezată înadins ca să vadă 39 și să fie văzută de departe; afară de câteva orașe, câteva cătune
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
manifestat mai ales la nivel regional. Altfel spus, este fragmentată, insularizată, iar fiecare „insulă“ își păstrează cu strășnicie tradițiile, singura legătură fiind principiul care asigură supraviețuirea tuturor bucătăriilor de penurie, anume exploatarea la maximum din punct de vedere culinar a puținului existent. La vârf găsim la haute cuisine, bucătăria aristocratică, importată în întregime (prin importuri succesive și, din nefericire, contradictorii), total indiferentă față de specificul culinar românesc; iar la mijloc se află stratul cel mai dinamic al gătelilor noastre, bucatele burgheze, târgovețe
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
celor douăzeci și patru de ore. Mairet care anunță, un an după Chapelain, regula, în Prefața la Silvanire, din 1631, face și el din ea garantul verosimilului reprezentației. "Se pare deci că este necesar ca piesa să fie conformă cu regula, cel puțin a celei de douăzeci și patru de ore, astfel încât toate acțiunile de la primul până la ultimul act, care nu trebuie să fie mai puține nici să treacă de cinci la număr, să poată avea loc în acest interval de timp. Această regulă, care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Filoctet, dar ar fi putut el oare avea curajul de a-l arăta așa cum era în realitate? Există chiar și un Laocoon printre piesele pierdute ale lui Sofocle. Măcar de-ar fi vrut soarta să ne rămână un Laocoon ! Din puținul pe care îl spun despre el câțiva gramaticieni antici, nu se poate trage nicio concluzie în privința manierei în care poetul a tratat acest subiect. Cel puțin sunt convins că nu l-ar fi putut face pe Laocoon mai stoic decât
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-lea, au regândit conceptul de mimesis. "Știm cu toții, declară Picasso în Cuvinte despre artă (Propos sur l'art, Gallimard, coll. Arts et artistes, 1998), că arta nu este adevăr. Arta este o minciună care ne ajută la înțelegerea adevărului, cel puțin a adevărului pe care reușim să-l înțelegem." Apariția imaginii fotografice, apoi filmate, care oferă o copie fidelă a realului, a distrus visul de realism în artele spațiului, în special în pictură și în teatru. Scena nemaitrebuind să reproducă un
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
M-ar trimite Înapoi? Ar pune să fiu executat? Iar dacă nu aș sufla din fluier, oare i-ar trece prin cap să presupună că nu reușisem și să mă scoată afară? Din scurta mea Întâlnire cu Heydrich și din puținul pe care-l auzisem despre el, părea puțin probabil. Să ajung așa de aproape și să dau greș la final era mai mult decât puteam suporta. După o vreme, m-am Întins Înainte și am tras pătura peste fața galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
sărutară mâna dreaptă. Cu lacrimi în ochi, firava făptură binecuvântă frunțile plecate ale feciorilor și-i rugă să-l ia și pe el. Băieții se codiră, dar privirea gravă a moșului și faptele trecute de vitejie îi înduplecă să urce puținul și gârbovul trup al bătrânului pe calul lui Ionică. Nu după mult timp, tustrei drumeții ajunseră la porțile mănăstirii. Ce căutați ziua-n amiaza mare, nevrednicilor? întrebă un călugăr cu barba sură și lungă până la brâul antiriului. Ne-a trimis
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
să mă interesez de operele lui Rivera, pentru care am fost invitați aici. Dintre ele, trei nuduri, Dansatoarea în repaus, Dansul pământului și Dansul soarelui, mi se par remarcabile. Dar gazda nu se supără că privirile noastre (ale mele cel puțin) insistă asupra colecției de sculptură. Discretă și distinsă, ne dă explicații reținute în care se amestecă umbre și amintiri despre Diego Rivera... Noaptea, la Del Prado, îmi rememorez impresiile. Xochimilco e departe, totul s-a petrecut, parcă, demult, într-un
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
vine la lucru cu douăzeci de mii pe zi, îți cer deja treizeci de mii, așa-s vremurile! Așa e, meștere, nu zic că nu-i așa, sigur nici noi nu suntem prea bogați, trăim din mila credincioșilor și din puținul pe care ni-l dă episcopia, dar ne-om strădui să vă mulțumim, să nu rămâneți în pagubă, vă dau găzduire la mănăstire și masă, nu-i cine știe ce, dar se poate trăi și din mâncarea noastră, vă pot tocmi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Jackie! Nu Watson: Jackie. Nu primi nici unul. Era prea ocupată să mănânce. — Da. Bine, repetă el avansând spre ușă, ne vedem mai târziu. Afară era Încă Întuneric. La ora asta, nu o să se vadă soarele pentru următoarele cinci luni cel puțin. Orașul abia se trezea, În timp ce el parcurgea Marischal Street către Castlegate. Luminile de pe stradă erau Încă aprinse, la fel și luminile de Crăciun. Cele douăsprezece zile ale Crăciunului: favoritele Aberdeenului, Întinzându-se de aici până la capătul cel mai Îndepărtat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
unei republici în care nu mai rămânea absolut nimic dintr-o republică. Capacitatea lui de iluzionist era fantastică. Jonglase ușor între titlurile măgulitoare și puterea reală. Cedase numeroaselor autorități ale statului funcțiile fără prea mare importanță și pretinsese pentru sine puținul care conta cu adevărat. Senatorii emanau legi, el punea să fie executate concret. Cu respectarea formală a prerogativelor și convențiilor republicane, senatorii, magistrații, adunările își mențineau vechea rutină; pentru el fusese inventată funcția absolutistă de princeps civitatis. Lăsase Senatului plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Trebuie să existe o ieșire din acel hol. Dar nimeni nu a găsit-o. - Cine a inspectat locul? - Deocamdată nimeni. Crezi că o putem trimite pe Amelia? Rhyme aruncă o privire la ceas. - Are treabă încă 20 de minute cel puțin. - Asta n-ar fi o problemă, spuse Sellitto mângâindu-și stomacul ca și cum ar fi căutat grăsimea pierdută. Îi trimit un mesaj. - Hai să nu o deranjăm încă. - De ce? Ce face? - Ceva periculos, spuse Rhyme, concentrându-se din nou la trompetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mine În salon la puțină vreme după ce l-am născut pe Alfie, i-a aruncat o privire, a făcut o criză de nervi monstru și a ieșit. Starurile de la Hollywood, cum e Claudia, se cred membri ai familiei regale cel puțin. Cer nici mai mult, nici mai puțin decât totală perfecțiune. —Dar asta nu era chiar o rochie de firmă cu un guler prost cusut, spuse Ruby. Era un bebeluș. Bebelușul ei. Carne din carnea ei, sânge din sângele ei. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
salivă. Eram un nou-născut pe mediul său de apă. Ajută-mă să mă nasc, ajută-mă să renasc, iubita mea. Voi avea mai multă grijă de mine însumi, te voi iubi fără să te chinuiesc. Am deschis ochii, am privit puținul care se afla în jur, caseta lăcuită, covorașul spălăcit în dungi de lângă pat și dincolo de ferestre pilonul gri al viaductului. Apoi fotografia unui bărbat, sprijinită de oglindă. — Cine este? — Tata. — Trăiește? — Nu-l văd de foarte mulți ani. — De ce? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
udă fără să mă facă ciuciulete. M-am strâns în pardesiu în timp ce mă plimbam, nu aveam nici o destinație, vroiam doar ca noaptea aceea să nu se întoarcă împotriva mea. Nu mă simțeam obosit, umblam sprinten. Mâncasem puțin și digerasem și puținul acela. Străzile erau pustii și tăcute. În scurt timp mi-am dat seama că liniștea aceea nu era totală, că asfaltul gemea înăbușit. Noaptea, orașul este ca o lume părăsită de către oameni, dar plină de prezența lor. Cineva care iubește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o rățușcă urâtă pe o baltă fără apă. Îmi înfundam capul în trafic, în prezent, căutam o pernă pe care să-mi așez gândurile. Italia era acolo, se plimba ca ștergătorul de parbriz. Îmi aminteam cuvintele ei. Vorbea puțin, dar puținul pe care îl spunea apărea pe buzele ei ca și cum ar fi făcut o lungă călătorie în gânduri, în suflet. — Este băiat, sunt sigură. O spusese fără solemnitate, pentru că era ceea ce simțea, și era adevărat. Acum știam asta. Acum când mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și transpirată, se uită la mine. Dialogăm cu privirile care se întâlnesc neîncrezătoare. Ne gândim la același lucru: nu se poate, nu se poate. Mâna Elsei este acum de gheață, la fel și fața ei. A durat puțin, Angela. Dar puținul acela a fost o pauză infernală. O văd pe Italia și pe mine în ea, în infinite momente, toate momentele în care am făcut dragoste. Să mă pedepsesc este singurul lucru pe care pot s-îl fac. Să-mi vâr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cunoscut în Italia opera mea literară, succes superior celui din țările de limbă spaniolă, tocmai el m-a dus la cunoașterea lui Pirandello, al cărui nume e asociat atât de des cu numele meu de către criticii italieni. Și efectiv, în puținul pe care-l cunosc până acum din scriitorul sicilian, am văzut, ca într-o oglindă, multe dintre comportamentele mele cele mai intime și nu doar o dată mi-am zis citindu-l: „La fel aș fi spus și eu!“ Și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]