78,673 matches
-
Andersen) sau chiar două sute (frații Grimm). Dintre poveștile în versuri, deși apreciate de criticii și academicienii epocii, doar Pielea-de-Măgar a rezistat cu bine la proba timpului și poate, într-o măsură mai mică, Dorințele ridicole, în timp ce Grizelda păcătuiește în ochii publicului contemporan prin lungimi greoaie și broderii supărătoare. Căutînd să surprindem specificitatea poveștii lui Perrault, am găsit o ezitare jucăușă, surprinzătoare și derutantă totodată, între adeziunea și distanțarea față de povestea tradițională, fapt mai evident la nivelul formulei narative și al simbolisticii
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
la fel de rău pe top-modelul ceh, ca și pielea de animal pe prințesă, în varianta de acum trei secole. Incestul și moda par a o preocupa și pe sumbra dar totodată iubitoarea de farse Christine Angot - ce se joacă nepedepsit cu publicul, propunîndu-i un vertij de autobiografie și autoficțiune - în textul publicat numai cu cîteva luni în urmă, cu titlul Pielea-de-Măgar, un fel de “capriciu”, în care autoarea romanului Incestul rezumă viața de eșecuri a neînțelesei tinere, numită din fantezia părinților Pielea-de-Măgar
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
după alegeri, am avut senzația că celor din categoria mea - personajelor incomode, care au prostul obicei să spună destul de abrupt ce gîndesc - li s-au închis dintr-o dată ușile tuturor televiziunilor. Nu mă dau deloc în vînt după aparițiile în public, dar am constatat ce vă spun în raport cu ceea ce se petrecea înainte: până în 2000 trebuia, din cinci, șase invitații pe lună la o televiziune sau alta, să-mi triez aparițiile. Concluzia e simplă: ori am devenit idiot de pe o zi pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
aici sau de aiurea. Merită, cu atît mai mult cu cît autorii, profesori de franceză, n-au nici pe sfert capitalul simbolic al altor intelectuali români foarte mediatizați (dacă ne gîndim că, la vîrsta lui, Adrian Cioroianu are probabil un public de zece ori mai nemeros decît Ioan Pânzaru și Radu Toma la un loc). Fără ca îndemnul meu să fie luat drept argument pentru excepționalitatea a două din șaptesprezece texte ale volumului prezentat - există intervenții foarte bune și nici una nu iese
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
nu deține însă adevărul istoric și nu poate pretinde ca noi, toți, să fim de aceeași părere cu el în privința unor momente însemnate din trecut sau din prezent. E ciudat că PSD își lasă purtătorul de cuvînt să iasă în public cu asemenea enormitate. Oare dl Năstase s-a gîndit, fie și pentru o clipă, între două voiajuri la Berlusconi sau la Sascut, ce implicații are comunicatul semnat de către dl Agathon? Cînd un ziarist e bătut la sînge și colegii lui
„Europa liberă“ nu mai este by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13308_a_14633]
-
numai în limba franceză, cuvânt ce va face carieră în scrisul său de mai târziu, reluat și de critica mondială... Ceva poate fi deci accrochable, cuviincios adică, de expus, de publicat, și ceva este inaccrochable, adică scandalos, de nefolosit în public, asemeni limbajului întrebuințat cu impertinență de tânărul prozator american ale cărui prime scrieri începeau să cucerească publicul european, mai cu seamă, datorită firescului, realismului lor pe înțelesul tuturor... Cearta de întețește. Hemingway se apără: ... Și dacă astea sunt singurele cuvinte
Strada Jean Zay by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13325_a_14650]
-
de critica mondială... Ceva poate fi deci accrochable, cuviincios adică, de expus, de publicat, și ceva este inaccrochable, adică scandalos, de nefolosit în public, asemeni limbajului întrebuințat cu impertinență de tânărul prozator american ale cărui prime scrieri începeau să cucerească publicul european, mai cu seamă, datorită firescului, realismului lor pe înțelesul tuturor... Cearta de întețește. Hemingway se apără: ... Și dacă astea sunt singurele cuvinte care pot exprima adevărul și de care toată lumea se folosește în viața curentă?... Și dacă sunt neapărat
Strada Jean Zay by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13325_a_14650]
-
inconfundabil în literatura contemporană de limbă germană. Aceasta este cel puțin, aprecierea juriului, citată de agențiile de presă. Cătălin Dorian Florescu mai este posesorul Premiului Adalbert von Chamisso și al Premiului Fundației Dineman din Lucerna.Cătălin Dorian Florescu se prezintă publicului din Germania, la Literaturhaus din Hamburg, alături de Carmen Francesca Banciu, cu prilejul ciclului de manifestări literare intitulat Transnationale, organizat sub egida guvernului german între 20 noiembrie și 16 decembrie. Dar despre această manifestare, cu altă ocazie.
Premiile toamnei by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13330_a_14655]
-
că au ieșit cu bine „manifestările”. Vechea spaimă de pe vremea lui Ceaușescu, aceea de a nu se întîmpla ceva, s-a transformat în prilej de aferare locală și de petrecere, dacă se poate, pe banul public, dar departe de ochii publicului. Din nenorocire, de la faimosul „S-au demascat!” al dlui Petre Roman și de la busculadele politice de la primul 1 Decembrie, cel din 1990, cînd puțin a lipsit să nu înceapă o păruială generală la Alba Iulia, tradiția e că de Ziua
Ziua Națională by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13354_a_14679]
-
Claudiu Komartin Schimbarea la trup (n. 1969) a cunoscut, cu primul său roman, Truismes (tradus acum în românește sub titlul Schimbarea la trup) un extraordinar succes de public și de critică . În 1996, romanul a fost cea mai tradusă carte franceză a anului, înaintea Testamentului francez al lui Andrei Makine. Schimbarea la trup autorelatează aventura fantastică a unei tinere care se transformă, sub privirea celor din jur, în
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
lui de așteptare, mentalitatea, psihologia, i-ați venit în întîmpinare? Noaptea de Sînziene, cel mai complex roman al lui Eliade, pe care l-ați tradus în colaborare cu Mary Park Stevenson (The Forbidden Forest, 1978), cum a fost primit de publicul american? Este, totuși, un text încărcat de simboluri și mituri românești, desprins ca scriitură de contextul (totalmente diferit!) american. - Eliade nu mi-a sugerat ce articole sau nuvele să public. Chiar traducerea Nopții de Sînziene a fost începută la inițiativa
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
Stevenson (The Forbidden Forest, 1978), cum a fost primit de publicul american? Este, totuși, un text încărcat de simboluri și mituri românești, desprins ca scriitură de contextul (totalmente diferit!) american. - Eliade nu mi-a sugerat ce articole sau nuvele să public. Chiar traducerea Nopții de Sînziene a fost începută la inițiativa doamnei Stevenson (o distinsă doamnă, azi în vîrstă de 90 de ani, cu probleme de sănătate) și a mea. Am început amîndoi în același timp să învățăm româna și sînt
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
studenți și adesea însoțite de o recenzie la volumul al doilea din Autobiography, apărut în același an. Aproape toate recenziile din S.U.A. au fost favorabile, însă doar una a apărut în prestigiosul „Times Literary Supplement” (New York) 3). Nu cred că publicul american a înțeles foarte bine cartea - sau oricare altă operă literară a lui Eliade. Toate cărțile sînt acum tipărite, dar nu se vînd repede; și cred că majoritatea celor care le-au cumpărat au făcut-o pentru că le-a plăcut
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
ar fi abordarea dramatică și cinematografică a operei sale beletristice care a demarat, de fapt, încă din perioada tinereții, și continuă, cu intermitențe, și astăzi. În România și în lume. Nu s-a scris, însă, prea mult despre asta - și publicul nu are suficiente date pentru a-și forma o opinie despre acest aspect. S-au regizat parte din piesele sale de teatru, în țară și peste hotare (să nu uităm că Eliade a fost și autor de piese de teatru
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
destinul. Reconstituirea, un film care n-a mai putut rula în cinematografele autohtone, pe tăcute. Revizorul, montarea de la Bulandra care a fost interzisă după trei spectacole și, în sfîrșit, în România, De ce trag clopotele, Mitică? film interzis înainte de întîlnirea cu publicul. Dar poate că prezentul care l-a vindecat în totalitate de prezent pe Lucian Pintilie a fost cel în care a dat cu tifla Securității, cu tatăl deținut politic proaspăt eliberat și cu o carieră artistică de care s-ar
Lada cu vechituri a lui Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13374_a_14699]
-
Marinei Spalas, iar unele, cum e cel cu pictorul Ion Popescu-Negreni sau scriitorul în exil Leonid M. Arcade, dar și cu reticent-distantele Liliana Tomescu (actriță) și Valentina Dumitrescu (mama ei, pictoriță), se resimt de pe urma caracterului lor cît se poate de public. Sînt însă altele - cu Lena Constante și Ioan Comșa (ultimii supraviețuitori dintre eroii Jurnalului lui Mihail Sebastian), cu gîndiristul Pan M. Vizirescu, dirijorul și compozitorul Emanuel Elenescu, dar și cu regretatul istoric al teatrului Ion Zamfirescu - mai mult decît interesante
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
Cătălin Constantin Din 1990 încoace au fost publicate în România mai multe cărți de istorie orală. Astfel de discursuri au stîrnit interesul sociologilor, al istoricilor și etnologilor, al lingviștilor și, poate în primul rînd, al publicului larg. Cititorii acestor cărți știu că există cîteva subiecte privilegiate de cei care au adunat istorii orale: războiul, deportarea, rezistența, anii comunismului. Experiențe marcante, triste, apăsătoare. Un volum de curînd lansat, apărut la Editura Do-minoR din Iași, încearcă să se
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
a înrolat voluntar în armată și a ajuns pînă în Caucaz, cum s-a căsătorit apoi și cum a ajuns în centrul de reeducare de la Pitești, cum, în plin comunism, a înființat un muzeu particular pe care l-a deschis publicului larg. Apoi poezii, o istorie a satului, o istorie a țiganilor robi. În fine, povești, snoave și o Mioriță interbelică a Partidului Țărănesc. Nu pot comenta în nici un fel cartea. Nu știu în ce cheie anume poate fi ea citită
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
coregrafiate" ca cele ale dansatorilor. Și Marchizul de Sade e tot un film bazat pe o piesă: cea a lui Doug Wright. Dar marchizul (Geoffrey Rush) a fost "ciopârțit" în așa fel încât să personifice o figură grotescă, pe gustul publicului. Ca filmul să-ți dea și gustul depravării fără a oripila spectatorii. Lungmetrajul face să fie evident că de Sade se chinuie să scrie exclusiv de dragul pornografiei pe care o produce în valuri. Oricum, este arătat producând obscenități relativ cuminți
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
esențial, muncă extenuantă, și-așa, luând o groază de timp, nemaivorbind de greutatea însăși de a surprinde, săpând, rafinând, distilând esențialul râvnit", scria Constantin }oiu într-un articol din 1975 publicat chiar în "România literară", articol în care deplângea dezinteresul publicului pentru genul scurt deși, atrăgea ascriitorul atenția, "cei mai buni prozatori ai noștri, de ieri și de azi, și-au forjat talentul scriind mai întâi schițe și nuvele". Constantin }oiu însuși a debutat în 1965 cu romanul Moartea în pădure
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
Națiunilor Unite nr.3-5, pentru cine încă nu știe...), orele șase (post-meridian) trecute. Lume multă, lume bună. La Întîlnirile României literare din prima (de astă dată) miercuri a lunii februarie, noua echipă de la Ministerul Culturii, față în față cu un public avizat (și plin de întrebări...), a făcut prima (importantă) dovadă a transparenței metodelor ei de lucru. Discuția a fost deschisă, după obicei, de directorul revistei-gazdă, Nicolae Manolescu, dornic să afle (ca porte-parole al "curioșilor" din sală) le pourquoi et le
Prioritățile culturii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12020_a_13345]
-
a dinamicii sale decât că o complexă tensiune, cu o dialectica infinită". Cel de-al doilea curator al expoziției, Matthew Gale, analizează în studiul Brâncuși: An equal among rocks, trees, people, beasts and plants carieră sculptorului în relație cu receptarea publicului și cu reacțiile artiștilor vremii: "Influență personalității lui Brâncuși asupra contemporanilor săi - de la Modigliani la Hepworth - pare acum eclipsata de cea exercitată asupra generației care a ajuns la maturitate la scurt timp după moartea sculptorului, în 1957: Carl Andre, Donald
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
Moscova! Sau, mai sincer, la Sankt Petersburg...Stele în lumina dimineții, piesa de succes a lui Alexandr Galin. Un memorabil spectacol al lui Lev Dodin la Malîi Teatr. O montare a lui Gelu Colceag la Teatrul Odeon, bine primită de public, cu cîteva roluri admirabil jucate. Cam aceeași construcție și la Casandra, același gen de introducere a personajelor, același tip de emoție, de spațiu, de relații, de adresare. Și o încercare supravegheată de a alunga din interpretare ispita frivolității, căci, dincolo de
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
regimul totalitar împotriva oamenilor de cultură incomozi. H. J. Schädlich emigrează în 1977 în Germania Federală, după ce, în același an, îi apare în prestigioasa editură Rowohlt volumul de proză Versuchte Nähe (Apropiere încercată), primit de critica de specialitate și de public cu entuziasm. Stabilit din 1979 în Berlinul Occidental, Hans Joachim Schädlich publică numeroase romane, printre care amintim: Tallhover, Schott, Mal hören, was noch kommt, Jetzt, wo es zu spät ist, Anders ș.a. Despre romanul Anders (Altfel) apărut în 2003, critica
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
a impus ca un specialist de neocolit într-un subiect de importanță națională. Căci Bacovia a devenit - după cum o arată evoluția postumă a operei sale - unul dintre primii trei-patru poeți români, atât în ierarhia criticii, cât și în aceea a publicului, în a cărui conștiință a pătruns cu câteva sintagme memorabile, cum numai Eminescu, Creangă, Caragiale, Coșbuc, Rebreanu și Sadoveanu au reușit să pătrundă. Ca și în cazul acestora, amprenta bacoviană este imediat recognoscibilă. Constantin Călin s-a devotat lui Bacovia
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]