KorAP: Find »[drukola/base=pufni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...51 >

1,270 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

am spus că sînt mort de oboseală și că probabil că o să mergem la culcare devreme, dar că va trebui să mă consult și cu tine. Păi, nemaipomenit, ce să zic?! Ne manipulează ca Întotdeauna. — Of, pentru numele lui Dumnezeu, pufnește Dan, nu poți s-o lași baltă? De săptămîni Întregi nu te aud decît bîrfind-o pe mama. Asta pentru că nu-mi iei niciodată apărarea. Dacă ai dovedi puțin curaj și mi-ai ține partea sau dacă ai fi de acord

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
la niște ședințe de bronzare. — OK, Ellie, zice Emma, preluînd controlul, dă-mi ciorapii ăia. Îi face În patru, astfel Încît să nu se mai vadă prin ei, apoi Îi așează cu grijă pe spatele meu, dedesubtul șireturilor, În timp ce Linda pufnește, nevrînd să recunoască faptul că e impresionată de talentele fiicei ei. — Așa. Emma termină de legat șireturile și se trage puțin Înapoi, contemplîndu-și ideea inspirată și rezultatele acesteia, care, dacă nu sînt de-a dreptul perfecte, atunci pot fi măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
asta să Însemne, repetă el, este că tu auzi numai ce vrei tu și că, de fiecare dată cînd cineva Îți spune ceva ce s-ar putea să nu-ți convină, pur și simplu nu-l bagi În seamă. Linda pufnește. — Uneori vii cu niște lucruri absolut ridicole, spune ea disprețuitor. Poate că nu te ascult pentru că habar n-ai despre ce e vorba. — Așa e. Exact asta faci acum, trecînd cu vederea ce am eu de spus, pentru că nu asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
cu urechea la ce spunem, izbucnește În rîs. — Dacă vă garantează așa ceva, atunci chiar că e o minune. Vrei să zici că Îți garantează că o să arăți de parcă ai fi slăbit două kilograme? — Of, nu mai fi așa de pedant, pufnesc eu. Știi prea bine ce vreau să zic. Deci, mergem la cumpărături de minuni săptămîna viitoare? — Contează pe mine, răspunde Trish În vreme ce intrăm În bucătărie ca să mîncăm. 15 De ce nu m-a prevenit nimeni niciodată În legătură cu făcutul bagajelor, mai ales

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
la mine. — În zilele noastre, se spune că e mai bine să știi cu cine călătorești În avion. — Păi, atunci de ce nu mergi să te prezinți și să afli povestea vieții fiecăruia? Întreb eu, neputînd să mă abțin să nu pufnesc. — OK, grozavă idee. O să mă duc să mă prezint tipei de colo, zice arătînd către o femeie superbă, genul de fotomodel, care-și croiește drum pe culoarul dintre scaune, cu ochelarii de soare cuibăriți drăgălaș În vîrful capului. — Calmează-te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
din cap și uitîndu-se la nevastă-sa. Ți-am spus să nu intri. — Dar nu l-am trezit eu, insistă soacră-mea. Era deja treaz. — Bine, zic, dar de cît timp e treaz? — Am intrat acum vreo zece minute. Michael pufnește, iar eu Îmi dau seama că minte, dar nu am energia, așa că repet. — Bine. Deci, a dormit cam o oră și jumătate În loc de cele trei cu care e obișnuit, ceea ce Înseamnă că, pînă la ora cinci, va deveni de nesuportat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
cu mine ne-am oferit deja să stăm cu ei. — Poftim? Cu toți? Mă rog, nu cred că Tom o să adoarmă fără să fim și noi prezenți. Nu sînt sigură că e o idee prea bună. — O, nu fi ridicolă, pufnește Dan. Pentru numele Domnului, ce-ți Închipui că o să se Întîmple? Tom n-o să pățească nimic. Nici unul din ei n-o să pățească nimic. Are dreptate. Dacă ar fi vorba de oricine altcineva În afară de socrii mei, l-aș lăsa bucuroasă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
despre ispăvile lui de tinerețe, de cînd era student la Drept și ne tăvăleam pe jos de rîs. — Michael? repet eu, neputînd să scap de Încruntare și de incapacitatea de a Înțelege. Socrul meu? Ești sigură? — O, nu fi caraghioasă, pufnește ea. Eram cu toții pe jos de rîs. Ar fi mai bine să ne Întoarcem Înainte să vină Trish să ne caute și să mă miroasă că am fumat. — Chiar ți-e frică de ea? Întreb eu rîzÎnd. — Hai să zicem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
grea și că nu ar trebui s-o mai pedepsesc și eu interzicîndu-i să-l vadă pe Tom. La Început, citeam toate scrisorile. Acum, nici nu le mai deschid, le arunc direct la coșul de gunoi. Le citeam cu impasibilitate, pufnind În batjocură cînd cerea să-l vadă pe Tom. De parcă mi-ar trece măcar prin cap să o las vreodată În preajma fiului meu. A Încercat să-l convingă și pe Dan În zilele În care a fost pe la ei sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Îmi pare rău. Dar e adevărat. Ne-am purtat Îngrozitor și trebuia să se Întîmple ceva, chiar nu mai puteam continua așa. Stă la Michael și Linda? Întreabă Lisa, iar eu dau din cap. Ai vorbit cu ei? — Doamne, nu! pufnesc eu. Nu am nimic să le spun. O să-l las pe Dan să le explice. Oricum, amîndoi mă urăsc deja. SÎnt sigură că soacră-mea va fi Încîntată că am ieșit din peisaj. — Eu nu cred, mă contrazice Lisa, clătinînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
umană. — Mă pot baza pe tine oricînd, nu? zic eu, dîndu-mi ochii peste cap. Scuze, spune ea rînjind, doar că nu te-am mai văzut mahmură niciodată. — E chiar atît de evident? Vrei să auzi adevărul? — Ah, las-o baltă, pufnesc eu. Mă rog, tu cum de reușești să arăți perfect? Dacă nu mă Înșală memoria... — Ceea ce e puțin probabil. — Nici chiar așa. Dar oare n-am băut amîndouă la fel de mult, aseară? — Am băut fiecare cîte trei pahare, dar presupun că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
apoi, nu ai cu ce să ajuți, dar mi-ar plăcea tare mult să ne vedem. Deci, e adevărat că te bătea? Întreabă ea, iar mie mi se taie respirația de groază. — Doamne, nu! E Îngrozitor. Asta spune lumea? Fran pufnește În rîs. — Nu, Ellie, scuze. Nu m-am putut abține. Am auzit doar că v-ați despărțit și nu mi-a venit să cred. Adică, aveam impresia că tu și Dan sînteți foarte fericiți Împreună. Nu chiar, oftez eu. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
cale de Întoarcere. — Nu Înțelegi. Michael și Linda sînt nefericiți de mulți ani. Noi doi ne iubim. Nu e vorba doar de o aventură de duzină. — Linda știe că o s-o parăsești pentru altă femeie? Mă uit la Michael și pufnesc Într-un fals hohot de rîs, pentru că firește că nu știe. Pentru că el n-o să facă asta. Poate că e prins acum de vraja Lisei, dar pînă și eu Îmi dau seama că Lisa se Înșală amarnic crezînd că Michael

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Pentru prima dată de la Întîlnirea din seara aceea, din Belsize Park, Încep să Întrezăresc un licăr de speranță. — Deci, tu crezi că suferă? Simt nevoia să aud asta de la mama lui, mai ales după ultimele mele Închipuiri. — Sigur că da, pufnește ea. Nu știe ce să se mai facă, dar i-a fost atinsă și mîndria. Iată motivul pentru care n-o să vină el la tine mai Întîi, chiar dacă Își dorește asta. Va trebui să te duci tu la el. Crede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
fi dat trei virgulă cincizeci? — Deci, Între ei n-a fost nimic? Nu mă pot abține, pentru că mi se pare incredibil că nu știe. Vreau să aud exact ce i-a spus el. — Nu din cauză că ea n-ar fi Încercat, pufnește Linda. Știi că a avut chiar Îndrăzneala nemaipomenită de a-l invita la prînz, În oraș? Mă străduiesc să-mi iau un chip nevinovat. — Serios? Linda rîde. — Știu. Nu-mi pot băga În cap de ce-o umbla o fată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-mi pot băga În cap de ce-o umbla o fată tînără ca ea după un bărbat Între două vîrste și Însurat. Nu am replică. — N-am fost nici o clipă convinsă că Lisa e genul cu care te-ai Împrieteni, pufnește ea. Și cu siguranță n-am avut niciodată Încredere În ea. Oricum, Michael și cu mine sîntem foarte fericiți. Seara trecută s-a Întors acasă cu bilete pentru un weekend la Florența! Ca surpriză! Chicotește ca o școlăriță. Așa că, prietena

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Gallagher jos, la bar. Și, din cîte se aude, săptămîna trecută a stat și Beyoncé aici. Mor de nerăbdare să cobor și să mă ocup serios de spionarea celebrităților, deși, la norocul meu, n-o să dau decît de Michael Winner. Pufnesc În rîs. — Deci, ai fost și tu avertizată să te ții departe de plajă? Îmi vin În minte instrucțiunile scrise la calculator, În care Michael ne spunea ce să facem la sosire, ca să ne asigurăm că Linda nu se va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

erau parcați și distruși definitiv. Ieri descoperise cu nespusă părere de rău că nici unul dintre elevii de la a treia B nu călcase vreodată Într-o bibliotecă. — Plec, motănel, spuse Sasha, Întinzând mâna spre pisoi. Godot, conștient deja de iminentul abandon, pufni Înspre el, nervos, și Îl evită printr-un balans. Felină capricioasă. Trebuie să fii răbdător cu noi. Avem atât de puțin timp pentru a fi Împreună. Îmbrăcându-se, privi Încă o dată cu duioșie peretele din spatele patului. Între afișul expoziției lui Vermeer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
cu mâna. De obicei se Întrista la gândul că Simba - chiar fără să vrea - Își ucisese tatăl. Îi aducea aminte că și el Își ucisese tatăl, povestind Întâmplarea aceea cu atacul armat. În seara asta Însă, În momentul tragic, Îl pufni râsul, căci tati era În camera de alături, viu și simpatic. — Du-te de aici, Vale, Îți miros picioarele! o alungă Kevin, Împingând-o. Valentina aruncă În el cu o pernă. Dar poate că dihorul avea dreptate. După meci nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227

cea dintâi, Darul meu de căpătâi, Aceasta floare doar a mea Se numește viorea. Este plantă parfumată De culoare violet, Nu-i place a fi adunată Fiindcă moare în buchet. Iarna Crunta iarnă a sosit, Pe crivăț călare a venit, Pufnind și aruncând peste tot Frig și fulgi mari de omăt. Ea-i ființa cea mai rea Ne aduce doar tristețea, Melancolia și dorul De timpul nostru, călătorul. Când ea va pleca Florile se vor îndupleca Și vor înmuguri Datorită primăverii

Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473

fiindcă are dreptul, să fie clar că are acest drept. Atunci fața tovarășului Bherekméri s-a făcut aproape la fel de purpurie ca mapa lui de piele, și-a trântit foile pe pupitru, se vedea că se stăpânește cu greu, apoi a pufnit pe nas și a spus că desigur, nu e nici o piedică, dar, când i-a făcut un semn cu capul secretarului, am văzut că-i tremură colțul gurii, atunci secretarul s-a dus la ușa mascată, a deschis-o și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

destinse și nu rezistă plăcerii de a savura răsturnarea de situație. - M-ai luat drept un idiot, așa e? Nu-ți poți imagina ce m-am distrat! Ah, mutrele voastre după dispariția lui Pérec! Sau cînd ați vizionat benzile video! pufni el. - Pe frații mei, pe Yves, pe Gwen, dumneata i-ai ucis? Dumneata i-ai ucis pe Nicolas, pe Chantal... - Le spusesem s-o șteargă, dar au dat tîrcoale În jurul postului, nu era momentul potrivit. - Și pentru ce toate astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

am crezut c-o să-și pună picioarele pe birou, dar nu, până la urmă n-a făcut-o. S-a aplecat iar Înainte, nu avea stare. — Ei? Ce facem? Nu știu, ați putea să-mi publicați textul. — O la la! a pufnit el, parcă făcusem o glumă bună. Să-l publicăm În L’Infini? Păi, băiețel naiv, poate nu-ți dai seama... Nu mai suntem pe vremea lui Céline, ce Dumnezeu! Nu mai scriem ce vrem, azi, despre anumite subiecte... Un text ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

mersi, spune ea. Doar sandvișurile. Sinceră să fiu, suntem cam hămesiți, așa că dacă te-ai putea grăbi un pic... — Da, zic înghițind în sec. Nici o problemă ! Mă înclin automat în clipa în care Trish dispare și îl aud pe Nathaniel pufnind din nas. — Faci reverențe, văd, spune. — Da, fac reverențe, zic sfidătoare. Ai ceva împotrivă ? Privirea lui Nathaniel se oprește din nou asupra codrilor de pâine ce zac pe blatul de bucătărie. — Sunt pentru prânz ? spune. — Nu, nu sunt pentru prânz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
chip până când nu mai disting nimic, până când liniile chipului devin o ceață și încep să se amestece. Am fost concediată. Cuvintele îmi răsună în minte cu ecou. Am fost concediată. Pot să încasez alocația de șomaj. Gândul mă face să pufnesc dureros. Mă și închipui lângă bărbații din The Full Monty. Stând la coadă cu ceilalți șomeri, dând din șolduri înainte și înapoi la „Hot Stuff”. Deodată, aud o cheie în ușa de la intrare. Clipesc ca să-mi revin și mă îndepărtez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]