1,686 matches
-
actriță, așa bine știa să intre în pielea personajelor din poveștile sale. Dar... să o las pe ea acum să depene firul legendei satului Movila Miresii. Într-o zi, în care iarna acoperi pământul cu șalul său gros, strălucitor și pufos, în care troienile încărcau ulițele cu nămeți de zăpadă, pe tărâmul unui sat situat la 30 km de Brăila , se scria o poveste de iubire. Un mândru fecior își alesese mireasă, pe care, nerăbdător, voia să o ducă la casa
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CRINI Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 422 din 26 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Crini Odată îmi era teamă de fulgii albi, pufoși, să nu-mi atingă fața, buzele, nu știam ce gânduri au, că poartă câmpul în palme ... Sângele urca în bujori, în privire - Evanghelia era sacră, erai așa aproape, vroiam să-mi dai sărutul, să mă conving că are culoarea macului
CRINI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346848_a_348177]
-
o plăcută stare de plutire. Curios, nici capul nu-i mai era umflat ca de obicei. Se simțea atât de bine încât începu să behăie un cântecel de pahar și nici nu băgă în seamă faptul că norișorii albi și pufoși începuseră să vină către el cu o viteză din ce în ce mai mare. - Bă, doar no-i chica io cu câcatu’ ista, mai apucă el să gândească, din păcate numai pentru el, și se prăbuși peste o altă magazie din curtea Grupului Școlar
APOCALIPSA DUPĂ SPIRIDON de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346939_a_348268]
-
pe suflet și acoperă tot ce e gri și pământiu și pustiu...O zăpadă, cum altfel decât purificatoare în care-ți scalzi privirea, îți afunzi mâinile și picioarele și poți face din ea, cu brațele și picioarele, îngeri albi și pufoși... Zăpada dorului de mama, nu una rece, dar una fierbinte, care-ți topește sufletul, te frânge. Zăpada cu o mie de culori în care te reflectezi... Precum cascada ce coboară din creștetul munților și o pornește la vale în vuiet
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
vor duce și acum. Câțiva pași doar, până mi se limpezesc ochii.” - au fost ultimele gânduri, apoi, a închis pleoapele și s-a orientat spre Soare-Răsare. Legănate lin de micile valuri, păsările picotesc. Sub ele iazul doarme acoperit cu pilota pufoasă trasă până sub nasul malurilor. Iazul respiră. Fuioare de aburi se ridică încețoșând păsări și păpuriș, laolaltă. Apa este rece. Răceala ei o simt și păsările, dar mai ales piciorul nătâng ce alunecă. Apa depășește marginea bocancului, piciorul s-ar
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
mi se întâmplă asta?” Privirea i-a alunecat instantaneu spre ceasul fosforescent. ”Super, iar am dat în mintea copiilor! Știu că există probabilitatea să fie ora două, plus sau minus câteva minute, dar nu-mi pot înfrâna curiozitatea.” Îmbrăcând halatul pufos și bâjbâind după papucii moi, călduroși, cu coada ochiului a cercetat fereastra: Dacă tot m-am trezit cu noaptea-n cap, măcar să văd cum e vremea. Ce-aș putea planifica pe mâine? O fi Lună plină?” Decisă, trase draperia opacă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
mi se întâmplă asta?” Privirea i-a alunecat instantaneu spre ceasul fosforescent. ”Super, iar am dat în mintea copiilor! Știu că există probabilitatea să fie ora două, plus sau minus câteva minute, dar nu-mi pot înfrâna curiozitatea.” Îmbrăcând halatul pufos și bâjbâind după papucii moi, călduroși, cu coada ochiului a cercetat fereastra: Dacă tot m-am trezit cu noaptea-n cap, măcar să văd cum e vremea. Ce-aș putea planifica pe mâine? O fi Lună plină?” Decisă, trase draperia opacă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
mi se întâmplă asta?” Privirea i-a alunecat instantaneu spre ceasul fosforescent. ”Super, iar am dat în mintea copiilor! Știu că există probabilitatea să fie ora două, plus sau minus câteva minute, dar nu-mi pot înfrâna curiozitatea.” Îmbrăcând halatul pufos și bâjbâind după papucii moi, călduroși, cu coada ochiului a cercetat fereastra: Dacă tot m-am trezit cu noaptea-n cap, măcar să văd cum e vremea. Ce-aș putea planifica pe mâine? O fi Lună plină?” Decisă, trase draperia opacă
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
cine este ocupată cușeta. Trenul se oprește însoțit de același șuierat de la pornire și la fel de brusc, mă dezechilibrez, dar două brațe mă așteptă deschise și în loc să îmi izbesc nasul de ușa rece și tare, mă trezesc cu el în pulovărul pufos, mirosind a mosc și vanilie. - Zău, îmi zice mieros conductorul, vă ajut să duceți bagajele în primul vagon de clasa I... vorbesc cu colegul meu de acolo pentru un loc. Să ne grăbim. Trenul staționează aici șase minute. Îmi retrag
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
și vanilie. - Zău, îmi zice mieros conductorul, vă ajut să duceți bagajele în primul vagon de clasa I... vorbesc cu colegul meu de acolo pentru un loc. Să ne grăbim. Trenul staționează aici șase minute. Îmi retrag nasul din pulovărul pufos și îl privesc de sus cu niște ochi care au luat o culoare neobișnuită, bănuiesc, din cauza mirosului tare. Întind mâna și îi aranjez chipiul care abia mai stă pe creștetul capului. Îmi trec degetele peste obrazul bucălat și înroșit fie
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
să-și dea seama ce navetă senzuală făcea în capul tânărului. Șoldurile fete îi lichefiau parcă mintea.Grăbi pașii.Și vru să deschidă gura...Brusc, cerul se prăbușește peste cei doi tineri, încleștați, învărtindu-se la nesfârșit, în grâul înalt și pufos, ce se căscase dintrodată : prăpastie în verde! Dio nu știe ce s-a întâmplat! Aude râsul fierbinte al fetei. Îi simte carnea imaterială și rotundă . Ultima rotire i-a despărțit iar : au ajuns în iarba verde și grasă din vale
DEŞERTUL DE CATIFEA (9) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345419_a_346748]
-
pornit cu nerăbdare către Petrăhăițești. Am trecut cu pașii ușurați de griji pe lângă o pășune sănătoasă, cu miros puternic de fân cosit, pe care sclipeau ca două bijuterii de abanos doi cai superbi, numai fibră, și am intrat în răcoarea pufoasă, cu miros de ciuperci, a pădurii. Senzațiile înălțătoare a unei lumi pline de magnetism m-au năpădit deodată, de-a valma, așa încât, până am descoperit cascada, eram deja transpusă într-o stare de împăcare și echilibru interior, greu de redat
NICOLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376820_a_378149]
-
cu siguranță! Închid ochii, să mă caut printre amintiri și gândul îmi fuge în îndepărtata copilărie, printre troiene de zăpadă și ulițe-nfundate. Îmi amintesc, ca prin vis, de iernile de altă dată, când din cer picau fulgi mari și pufoși de zăpadă,de un alb imaculat, care se așterneau peste tot , formând un covor moale și pufos, iar când gerul năprasnic o îngheța, soarele rece de iarnă sfredelea în ea cu razele strălucitoare, împrăștiind sclipiri de diamante multicolore. Pe acoperișurile
AMINTIRI V de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376855_a_378184]
-
troiene de zăpadă și ulițe-nfundate. Îmi amintesc, ca prin vis, de iernile de altă dată, când din cer picau fulgi mari și pufoși de zăpadă,de un alb imaculat, care se așterneau peste tot , formând un covor moale și pufos, iar când gerul năprasnic o îngheța, soarele rece de iarnă sfredelea în ea cu razele strălucitoare, împrăștiind sclipiri de diamante multicolore. Pe acoperișurile caselor mici, se așeza atâta zăpadă, încât coșurile de fum nu se mai zăreau, lăsând impresia ca
AMINTIRI V de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376855_a_378184]
-
-ți încântă și te îmbie gustu să-i simți, până-n izvoare adânci . La Ogrădeasa un pat mi-am făcut de mușchi din pădure , de lângă pădure, la umbră ca-n vis când ochiul deschis, la turmă privește . Și era așa de pufos și de moale , arareori cum atingi vreunul ca el ,de parcă acolo eram pe plapuma moale dint-o altă lume adusă pe aripi de vânt , când vântul obrajii-ți mângâie , până pe apele vremii din ceața subtilă pe dealuri ce umblă ca floarea
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
timp să bea împreună o cafea. Ieșind de sub duș, Ștefan a auzit telefonul care continua să sune enervant la o oră când el ar fi dorit să aibă liniște. Se pregătea de culcare. Tocmai își freca corpul cu prosopul său pufos, să adune picăturile de apă fierbinte ale dușului. Astăzi își găsise cei de la Garda Financiară să vină în control la unitatea sa și toată ziua a avut de stat alături de cei de la contabilitate să prezinte documente care să dovedească proveniența
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
Mergeam spre voi. - Aha, foarte bine. I-am luat mamei Gloria ceva în loc de cină. Ține tu cana cu ceai că-i fierbinte și prea grea. Ajunși în cameră, o găsiră pe Gloria cum ieșise de sub duș, înfășurată doar în prosopul pufos de la baie. Avea nasul roșu ca întreaga-i piele. Se împăcase cam greu fierbințeala apei, cu cea a pielii arsă de soare, dar cum zice românul : "suferă baba la frumusețe". A trebuit și ea să o suporte. - Bună Gloria. Îmi
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
RADIO, O VIAȚĂ DE OM Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1396 din 27 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Drumul pâinii până la ospăț trece prin câmpie, prin combine, prin silozuri și saci, prin moară și brutărie... E crescută, pufoasă, rumenă și bună pâinea, dar o lucrează nenumărați muncitori în toate schimburile și-n cele patru anotimpuri. Muncitorului pâinii nu-i stau mâinile niciodată, iar pâinea nu se odihnește decât pe masa cu hrană! Întocmai se întâmplă cu artiștii predestinați
TITUS ANDREI. A SLUJIT MUZICII UŞOARE, LA RADIO, O VIAŢĂ DE OM de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377909_a_379238]
-
ce se întorcea cu traista plină de nuci, covrigi, napolitane și mere pentru că apoi să aprindă cele câteva lumânări și artificii ce ornau fărâma de brad din căsuța albă.... Era el, Mihăiță, copilul îmbătat de mirosul de cozonac ,cald și pufos,pe care maica îl scotea din cuptor și de care nu avea voie să se atingă până nu făceau cu toții Sfântă Cruce și ziceau Tatăl Nostru! Iar ei, copiii, sărutau mină mamei, mâna ce făcea și împărțea minunile aromate în
MAI TREBUIE...CEVA! de MIRELA PENU în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377939_a_379268]
-
Știți asta, nu? -Da! -A fost frumos? -Da! Da! Daaaaaaa! -Dar să știți dragii Moșului .... că ceva lipsește! -Mai trebuie... ceva! -Ce? !!? -Ceva și...cineva ....care , iată,! tocmai intra acum pe ușă! Învăluita de mirosul înebunitor de cozonac cald și pufos o femeie intra în sala aducând pe o tavă acoperită de un ștergar, miracolul dulce. Cu mâinile ei taie și împarte tuturor, copiilor mai mici și copiilor mai mari, părinților și bunicilor , minunea abia scoasă din cuptor. -Imi !!! Ce frumos
MAI TREBUIE...CEVA! de MIRELA PENU în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377939_a_379268]
-
meu Venit din vuietul de mare La ceasul-nserării, tu... Și-ndepărtata mea suflare. Ascunsă pe gama iubirii, Sub notele ce curg duios, Din bolta-nălțată -a firii Într -un acord așa frumos... Făcute-s punți de legănare, Legat-ai nori pufoși de dor, Cu sunetul atins de zare Te-ai cuibărit așa ușor. Referință Bibliografică: Punți legănate / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1955, Anul VI, 08 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Buldum : Toate Drepturile Rezervate
PUNȚI LEGĂNATE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376506_a_377835]
-
eu Sunt om, chiar de fac față, e uneori, prea greu. Mi se- mpietrește iar sufletul și- aș vrea O viață plină numai cu ploi de catifea, Să iasă soarele și chiar de apar nori, Să fie dintre cei albi, pufoși și trecători. Cui să spun, Doamne, chinul meu Cin' să m-asculte când tuturor li- e greu Ploua mereu și soare nu se- arată, Nici sfinții, găzduiți în ceruri, nu ne iartă. Acolo- n răi e Sfanțul Petru, de pază
CURCUBEU de DANIA BADEA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376516_a_377845]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > LUPUL SUR Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 2183 din 22 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului (Dedicată lui Andrei Constantin, un băiețel isteț și frumos din București) Ninge! Fulgi mari, pufoși și mătăsoși zburdă ca niște mielușei pe pajiște. Ninge des și cuminte. Privesc pe geam și admir jocul fulgilor de nea, iar inima îmi tresaltă de bucurie. Din cauza ninsorii abundente s-a întrerupt lumina, dar am aprins o candelă. Mă
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
nr. 2181 din 20 decembrie 2016. Sub teiul uriaș ce își revărsa generos umbra și parfumul ceresc peste curtea casei bunicilor, patru prichindei gălăgioși își revendicau cu tărie și temperament castronul de lut înflorat, plin ochi cu plăcinte moi și pufoase de dovleac, abia scoase din cuptor de bunica. Trei fetițe și un băiețel cam de aceeași vârstă aproximativ, zburdaseră curioși și nerăbdători în jurul cuptorului vechi de cărămidă din fundul curții, ce duduia încă de dimineață, ca un balaur aruncător de
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
în cuptorul fermecat. Citește mai mult Sub teiul uriaș ce își revărsa generos umbra și parfumul ceresc peste curtea casei bunicilor, patru prichindei gălăgioși își revendicau cu tărie și temperament castronul de lut înflorat, plin ochi cu plăcinte moi și pufoase de dovleac, abia scoase din cuptor de bunica. Trei fetițe și un băiețel cam de aceeași vârstă aproximativ, zburdaseră curioși și nerăbdători în jurul cuptorului vechi de cărămidă din fundul curții, ce duduia încă de dimineață, ca un balaur aruncător de
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]