KorAP: Find »[drukola/base=pui & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...466 >

11,637 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616

ce i se întîmplase. Vreau să merg și eu cu tine, adăugă, mulțumit de ce plănuise să facă, Dakota. Ce-ai spus? Lui Lupino nu-i venea să-și creadă urechilor. Unde vrei să mergi? Cu tine, în lume, răspunse prompt puiul, mulțumit că Lupino îl asculta cu atîta interes. Ai să mă iei, nu-i așa? Abia aștept să le povestesc diseară băieților cum am cutreierat numai noi doi, împreună, și cîte aventuri minunate am trăit și cîte locuri grozave ca

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
lume? Cine să-i fi spus tocmai lui? Și cum a ajuns aici, la atîta depărtare de haită? Erau mistere care se cereau dezlegate fără întîrziere. Ce știi tu despre plecarea mea? îl iscodi Lupino, stăpînindu-și nervozitatea. Era doar un pui de lup fără minte, așa că nu avea pe cine să se înfurie. Știu tot! Ochii puiului sclipiră din nou, dezvăluind o nemăsurată mulțumire de sine. Te-am auzit cînd vorbeai cu Hana. Ah! Cît mă vor invidia... adăugă, jubilînd, Dakota

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
de haită? Erau mistere care se cereau dezlegate fără întîrziere. Ce știi tu despre plecarea mea? îl iscodi Lupino, stăpînindu-și nervozitatea. Era doar un pui de lup fără minte, așa că nu avea pe cine să se înfurie. Știu tot! Ochii puiului sclipiră din nou, dezvăluind o nemăsurată mulțumire de sine. Te-am auzit cînd vorbeai cu Hana. Ah! Cît mă vor invidia... adăugă, jubilînd, Dakota. Nici măcar pe Hana n-ai luat-o. Noi singuri. Eu și tu. Perfect! Încetul cu încetul

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
Hana n-ai luat-o. Noi singuri. Eu și tu. Perfect! Încetul cu încetul, se făcu lumină în capul puiandru-lui. Cumva, mărturisirea pe care i-o făcuse Hanei, cu o zi înainte, ajunsese la urechile lui Dakota. Creierul necopt al puiului percepuse plecarea lui Lupino ca pe o aventură la care ar fi fost păcat să nu ia parte. Dar cum ajunsese mogîldeața aici? N-am închis ochii toată noaptea. Te-am pîndit și, cînd te-am văzut că pleci, m-

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
să nu ia parte. Dar cum ajunsese mogîldeața aici? N-am închis ochii toată noaptea. Te-am pîndit și, cînd te-am văzut că pleci, m-am furișat după tine. N-a fost ușor deloc, mormăi iarăși, ca pentru sine, puiul. Era să mă pierd de cîteva ori, în întunericul ăla îngrozitor. Noroc cu mirosul... Lucrurile deveniseră cît se poate de clare. Mișcările pe care le percepuse, în cîteva rînduri, în spatele lui, nu fuseseră altceva decît semne ale prezenței lui Dakota

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
însorit și vom merge rapid; ai tăi trebuie că sînt îngrijorați, nu avem timp de pierdut. Cum? Gata? Ne întoarcem deja? Păi, eu am crezut că "în lume" e mai mare... bodogăni nemulțumit Dakota. Totuși m-am distrat. Nici unul dintre pui n-a mai ajuns vreodată la cascadă; eu sînt singurul care a mers noaptea prin pădure... E bun și atît. De acord. Hai acasă, Lupino, îl îndemnă Dakota, cu aceeași seninătate care nu-l părăsise nici o clipă. Și, fără să

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
E bun și atît. De acord. Hai acasă, Lupino, îl îndemnă Dakota, cu aceeași seninătate care nu-l părăsise nici o clipă. Și, fără să stea pe gînduri, porni la drum, săltînd vesel și scuturînd mai abitir din coadă. Pentru acest pui de lup, pericolul prin care trecuse mai înainte, și care ar fi putut să-l coste viața, nu însemna nimic. Cîtă dreptate avea Arus în a le interzice apropierea de cascadă! Nu dură mult și urlete prelungi ajunseră la urechile

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
Șeful haitei a înțeles dintr-un cuvînt cum s-au petrecut faptele și, clipind din ochi către puiandru, i-a potolit mamei agitate potopul de întrebări. Avea să-i povestească el, pe îndelete, de ce și cum se întîmplaseră toate; iar puiul urma să primească o chelfăneală care să-l țină departe, cu altă ocazie, de inițiative din acelea nebunești. Își mai luară, încă o dată, rămas bun. Avea să fie pentru ultima dată. Nimic nu-l mai putea opri pe Lupino. Lumea

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
să crîcnească. Și a venit și primăvara. Lupino avea cîteva luni și dovedea deja curiozități care-i făceau să nu-și încapă în piele de mîndrie. De la bun început a dat semne că-i un copil special. Proaspăt născut fiind, puiul părea să o asculte și să o urmărească cu atenție pe lupoaică. Copleșită de fericirea de-a fi adus pe lume un pui desăvîrșit, ea îi cînta și-i povestea iar și iar istoria familiei lor, pentru a-i potoli

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
piele de mîndrie. De la bun început a dat semne că-i un copil special. Proaspăt născut fiind, puiul părea să o asculte și să o urmărească cu atenție pe lupoaică. Copleșită de fericirea de-a fi adus pe lume un pui desăvîrșit, ea îi cînta și-i povestea iar și iar istoria familiei lor, pentru a-i potoli plînsul și pentru a-și ține și sieși emoțiile în frîu. Lupino întorcea capul în direcția din care venea glasul duios al mamei

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
teritoriu, prețul plătit e de atît de multe ori chiar viața combatanților... Masculul înainta condus de-o forță invincibilă, venită de undeva, din adîncurile lui. Avea în fața ochilor imaginea lupoaicei care-l privea cu dragoste; chipul nevinovat al lui Lupino, pui neajutorat al cărui viitor depindea de el; iar exemplul înaintașilor lui, toți lupi integri, responsabili, îl mîna orbește spre țelul propus. Tot cam în perioada de timp despre care vă povestesc, constrînse de neașteptatele schimbări în viața tihnită de dinainte

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
Își ascuți auzul; zgomotul salturilor lui temerare avea să-i comunice exact poziția în care se găsea. Cîteva clipe măcar, să relaxeze mușchii, gîtul, capul... O secundă de liniște îi trebuia... Relaxare... Liniște... Tresări speriată. Ațipise. Sări, confuză, în picioare. Puiul. Lupino! Unde era copilul? Lupino! Lupino! Chemarea repetată se risipi printre copaci. Inima îi bătea nebunește în piept. Un gînd negru, o presimțire îngrozitoare o făcu să tremure ca scuturată de friguri. Lupinoooo! Era un urlet sinistru, de animal rănit

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
nebunește în piept. Un gînd negru, o presimțire îngrozitoare o făcu să tremure ca scuturată de friguri. Lupinoooo! Era un urlet sinistru, de animal rănit. Alergă nebunește spre stînga, apoi spre dreapta, apoi reveni de unde plecase. Trebuia să-și găsească puiul. Trebuia să se adune și să judece limpede. Puiul fusese aici acum cîteva clipe. Încotro putuse să se îndrepte? Ridică nările în vînt. Mirosi cu înfrigurare văzduhul. Se aplecă apoi, căutînd urmele micuțului ei. La cîțiva pași zări o crenguță

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
o făcu să tremure ca scuturată de friguri. Lupinoooo! Era un urlet sinistru, de animal rănit. Alergă nebunește spre stînga, apoi spre dreapta, apoi reveni de unde plecase. Trebuia să-și găsească puiul. Trebuia să se adune și să judece limpede. Puiul fusese aici acum cîteva clipe. Încotro putuse să se îndrepte? Ridică nările în vînt. Mirosi cu înfrigurare văzduhul. Se aplecă apoi, căutînd urmele micuțului ei. La cîțiva pași zări o crenguță ruptă. Se îndreptă într-acolo. Încordă auzul. Departe, printre

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
o astfel de existență solitară nu-l încînta chiar deloc. Nu-i nimic. Va trece și peste asta. Își va căuta părinții; îi va găsi, spera, în viață, și va reîntregi familia separată cine știe cum. Va avea și el, ca toți puii, o mamă și un tată, la care va găsi iubire și înțelegere și care se vor putea bizui pe el la bătrînețe. Ceva îl oprea să viseze mai departe. Și pînă aici și era deja copleșit de emoții a căror

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
cînd în cînd să smulgă delicat, cu vîrful boturilor, smocuri de iarbă proaspătă. Natura renăscută după iarna grea le scăpase de grija hranei; de acum, aveau s-o găsească la discreție, așa încît puteau să-și concentreze atenția asupra creșterii puilor nou-născuți. Lupino se făcu una cu pămîntul. Învățase o lecție aspră: dacă și-ar fi anunțat prezența, animalele ar fi dispărut într-o clipă. Se mulțumi să le pîndească din spatele copacilor. Urmărindu-le înaintarea lină, străduindu-se să le ghicească

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
O mișcare scurtă, ca o fluturare de aripi îi atrase atenția. Vietatea se găsea în dosul unui trunchi plăpînd de copac. Se îndreptă într-acolo. Ce surpriză avea să-i mai rezerve ziua de astăzi? Cînd dădu cu ochii de puiul de căprioară, încremeni. Era atît de mic, încît se miră că-i auzise glasul. Ochii lupului se luminară de încîntare. Ce făptură frumoasă și neajutorată! Ce copil! Nu prea știa ce atitudine să adopte. Nu credea că puiului i-ar

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
ochii de puiul de căprioară, încremeni. Era atît de mic, încît se miră că-i auzise glasul. Ochii lupului se luminară de încîntare. Ce făptură frumoasă și neajutorată! Ce copil! Nu prea știa ce atitudine să adopte. Nu credea că puiului i-ar fi fost frică dacă s-ar fi apropiat. Pur și simplu, micuțul nu avea vîrsta la care să conștientizeze pericolele. Dacă stătea și se uita bine, nu putea afirma nici măcar că-i putea da vreo vîrstă. Era un

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
Eu te-am băgat în încurcătură, eu te scot. Trebuie să ajungem turma din urmă, altfel n-ai nici o șansă, viteazule. Hai! Hai să mergem, nu-i timp de pierdut. Îl împinse delicat cu vîrful botului. Clătinîndu-se în toate direcțiile, puiul de căprioară se străduia să-și găsească echilibrul. Nu-i era deloc clar: cine-i străinul care a apărut din pădure?, dar pricepu, din tonul vocii lui, că n-are a se teme. Și se chinui să culce la pămînt

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
așa cum văzuse că fac toate prietenele mamei lui, căprioarele. N-ar strica să te mai auzim puțin. Mămica ta ar putea să-ți depisteze vocea și am avea mai multe șanse să vă regăsiți. Nu-nțelegi. Nu-nțelegi nici asta... Puiul n-avea de gînd acum să mai plîngă de singurătate. În compania lupului se simțea în siguranță. "Noroc" cu foamea, care nu-i lăsă cale de întoarcere. În scurt timp, micuțul căprior scîrțîia de foame. Asta e! Așa, voinicule, strigă

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
nu-i lăsă cale de întoarcere. În scurt timp, micuțul căprior scîrțîia de foame. Asta e! Așa, voinicule, strigă cît poți tu de tare! Cheam-o pe mama, să vină să te ia! Nu judecase greșit Lupino. Cît de departe de puiul ei poate să stea o mamă îndurerată? Speriate de apariția lupului, căprioarele alergaseră care încotro. Mai tinere sau mai bătrîne, dar zvelte deopotrivă, ele știau că fuga era singura șansă de scăpare în cazul unui atac. Și mama nou-născutului știa

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
Mai tinere sau mai bătrîne, dar zvelte deopotrivă, ele știau că fuga era singura șansă de scăpare în cazul unui atac. Și mama nou-născutului știa asta, și inima i se frînsese în două cînd trebuise să-l lase în urmă. Puiul ei nu putea încă să alerge, și, dacă ar fi rămas cu el, ar fi căzut amîndoi pradă. Crudă lege a supraviețuirii, care nu-i oferă nici o singură șansă unui nou-născut! Cînd se găsiseră la o distanță considerabilă de lup

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
amîndoi pradă. Crudă lege a supraviețuirii, care nu-i oferă nici o singură șansă unui nou-născut! Cînd se găsiseră la o distanță considerabilă de lup, căprioarele se opriseră. Se regrupaseră, își analizaseră situația. Vreuna rănită? Nu. Vreuna capturată? Nu. Pierderi? Da! Puiul nou-născut rămăsese acolo. Vreo speranță de scăpare? Niciodată... Să ne continuăm drumul, suratelor. Destulă suferință astăzi. Să ne ținem cît mai departe de lup. Dar copilul meu? Puiul meu frumos și cuminte, lumina ochilor mei? întrebă cu glas pierit mama

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
regrupaseră, își analizaseră situația. Vreuna rănită? Nu. Vreuna capturată? Nu. Pierderi? Da! Puiul nou-născut rămăsese acolo. Vreo speranță de scăpare? Niciodată... Să ne continuăm drumul, suratelor. Destulă suferință astăzi. Să ne ținem cît mai departe de lup. Dar copilul meu? Puiul meu frumos și cuminte, lumina ochilor mei? întrebă cu glas pierit mama căprioară. Trebuie să-l uiți. El a rămas acolo, noi sîntem aici. Fiecare cu soarta lui. Nu poți face nimic acum. Dar nu cred că puiul meu nu

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
copilul meu? Puiul meu frumos și cuminte, lumina ochilor mei? întrebă cu glas pierit mama căprioară. Trebuie să-l uiți. El a rămas acolo, noi sîntem aici. Fiecare cu soarta lui. Nu poți face nimic acum. Dar nu cred că puiul meu nu mai e. Eu l-am lăsat în viață; dacă mă așteaptă undeva, acolo? Căprioarele îi înțelegeau durerea, dar știau că n-avea rost să o încurajeze. Draga mea, știi bine care este adevărul. Nu putem rămîne. Devine periculos

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]