1,819 matches
-
marca Travis, care o scosese din sărite pe Karin ani întregi, părea acum o ploaie așezată de aprilie, care făcea să crească nivelul apelor, revitalizând pământul. Trăncănind întruna, Bonnie Travis se tot trăgea de fusta largă de lână și de puloverul mițos tricotat de mână, cu peticele sale de lână oliv amintind de culoarea pe care o căpăta Platte în august. Pe lanțul de la gâtul ei, un Kokopelli 1 dansa și cânta din fluier. Anul trecut, după înmormântarea mamei lor, Karin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aparatul foto. —O să vă scot poze la amândoi. Îl mângâie pe Mark pe umăr. O să ne distrăm foarte bine, când o să te refaci sută la sută. El rânji și o cercetă. Apoi, o mână țâșni spre sânii ei acoperiți de pulover, în timp ce cu cealaltă își apucă sexul. Din gură îi picurau silabe: Furculiță, fuți o vulpe, sub sug pizdă eu... Ea chițăi, sări înapoi și-l lovi peste mână. Își acoperi pieptul și-și trase răsuflarea, tremurând. Tremurul se transformă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o țigară, un pahar de băutură și niște tacuri de biliard, unul cu un tricou de camuflaj, iar altul cu o bluză pe care scria „Ai niște metadonă?“. Avea o fotografie cu o femeie greoaie, brunetă și palidă, cu un pulover oliv tricotat, în en-coeur, etalând un zâmbet fragil. —Bonnie Travis. Pipița grupului. — Asta e făcută la spital? —La mijlocul lui martie. Astea sunt degetele lui Mark, cu pedichiura făcută. Ei i s-a părut haios să i le dea cu ojă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu erau toate frumoase. Dar toate se voiau mai mature decât erau, cu sprâncenele ridicate cu un nanometru mai sus decât era cazul. Asta de acum, care stătea la opt rânduri de el, chiar în retina lui, îmbrăcată cu un pulover pe gât, mulat, de culoarea piersicii, îi zâmbea, cu fața ei rotundă îmbujorată, așteptând cu înfrigurare orice cuvânt de-al lui. Sora, Karin, spusese ceva prima oară când luaseră prânzul împreună. O acuză. Nu-mi vine să cred. Și dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de autoritate amplificată. Ultimele fragmente de flecăreală șoptită încetară. Cuvântul povești declanșă chicoteli înăbușite. Bloitov se holba la primul slide al lui Weber, o secțiune transversală coronală, cu scepticism fățiș. Domnișoara Nurfraddle încerca să înduplece un reportofon digital. Femeia cu puloverul pe gât îl privea pe Weber cu o curiozitate docilă. Ceilalți nu trădau nici o emoție, în afară de o ușoară plictiseală. — Prima este povestea lui H.M., cel mai faimos pacient din istoria neurologiei. Acum o jumătate de secol, într-o zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sugerează că suntem niște șefi de stat orbi, baricadați în apartamentul prezidențial, care ascultă doar de o mână de aleși pe sprânceană, în timp ce țara trece prin revolte ad-hoc... Se uită la publicul amorțit. Prost. Bloitov era furios. Ochii femeii în pulover mulat pe gât rătăceau aiurea. Domnișoara Nurfraddle părea gata să-l cheme pe procurorul general cu BlackBerry-ul ei, ca să-l aresteze pe Weber pentru că violase Patriot Act. Nu suportă să se uite la tânăra Sylvie. Se văzu pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scriam în tihnă și articolele... Pe furate, aveam și elevi la meditații, unii pentru treapta întâi, alții pentru bacalaureat. Ca să reduc plictisul și fumatul derivat din el, în timpul meditațiilor m-am reapucat să tricotez : am făcut, la lecții, vreo trei pulovere pentru soțul meu și pentru cumnat. Plus niște fulare. N-am mai tricotat niciodată de-atunci. Graviditatea aceea, liniștită și fără accidente, am populat-o, seara, cu multă muzică și, din nou, teatru radiofonic. Pe lângă cel de la radioul propriu-zis, profitam
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
răspunse nimeni, dar, Într-o clipă, un taximetrist, un bărbat cu trăsături aspre și brutale trădînd viața de noapte, cu pielea smeadă, gălbejită, ciupită de vărsat, cu părul și ochii negri, purtînd o șapcă, o scurtă de piele și un pulover gros de lînă neagră - se Întoarse - și, făcînd un semn disprețuitor cu capul spre băiat, fără a-l privi, Începu să le vorbească celor din jur pe un ton ironic și batjocoritor: — O ambulanță! exclamă el. O ambulanță! Ce dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
folosite în orașele bombardate. Totuși, cred că tatăl meu încă iese pe ușă în fiecare dimineață și parcurge cele cîteva sute de metri pînă la remiză pentru ca să supravegheze și să întrețină jalnicul rest al parcului. Îmi imaginez cum el, cu pulover pe sub uniformă, cîrpă de curățat și carnețel în mînă, își face rondul, iar pașii lui răsună singuratic în adăpostul întunecos. N-aș face așa ceva niciodată. Osteneală în van, ritual fără rost. Cel puțin, așa mi s-a părut pînă în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
se mai pot găsi unele pe altele, în care apa devine gheață și nu mai curge. Un rîu înghețat nu mai e rîu. Era o sîmbătă crudă de octombrie. Purtam cămașa nouă, cu dunga albastră la înălțimea pieptului, cu un pulover obișnuit de lînă, deasupra, pantaloni scurți de lînă și încălțasem pantofii albaștri de tenis, de asemenea, noi. Un grup de băieți, cam zece dintre noi, ne adunaserăm pe debarcader. Băieții își schimbaseră hainele în vestiar, eu traversasem podul gata echipat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
nimic decît lipsa de control asupra propriilor noastre corpuri și lipsa de coordonare a acestora cu celelalte. Din cînd în cînd, cîte un val înalt pătrundea în barcă. Picioarele mi se udaseră de tot în pantofii mei noi de tenis, puloverul se îmbibase cu apă, iar apa împroșcată peste mîinile mele făcea să-mi fie și mai greu să împiedic lemnul să-mi fugă dintre degete. Simțeam cum nesiguranța în propriile-mi puteri începea să sape și am încercat să înăbuș
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
păr negru și strălucitor, lăsînd descoperită o frunte albă, un ochi ușor mare și desăvîrșit, subliniat cu rimel, un nas mare și drept, o gură dreaptă, mică și nerujată, o bărbie mică, dar fermă, un bust bine conturat sub un pulover negru. Dacă îi simțea cumva privirea, se prefăcea că nu o sesizează ci își lăsa capul pe spate suflînd fumul pe nări. Gestul ei îi amintea atît de bine de o fetiță care se chinuia să fumeze ca o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu un abajur din mătase roșie se afla lîngă unul dintre ele, din care tocmai se ridica un bărbat. — Ei, uite-l pe scriitor! i se adresă el lui Lanark zîmbind. Avea aproape doi metri și era îmbrăcat într-un pulover pe gît și pantaloni kaki și, deși avea probabil cincizeci de ani, radia o tinerețe viguroasă. Capul chel îi era bonzat și avea niște smocuri albe în spatele urechilor, o mustață albă scurtă și trăsături tinerești, agreabile și vioaie. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zise lordul Provost. Lanark păși în hol înainte de a se întoarce spre el. Lordul își țuguie buza de jos și se încruntă privindu-și pantofii, apoi zise: — Ai venit cu o fată. Avea părul negru și era îmbrăcată într-un pulover negru și o fustă... Am uitat culoarea. — Neagră. — întocmai. Știi pe unde e? — Nu. Lordul se holbă la el o vreme, apoi se depărtă spunînd apăsat: — Oricum, nu contează. Nu contează. Lanark plecă în grabă trîntind ușa în urma lui. CAPITOLUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și bolnav, dar asistentele îi aduseră o omletă fără gust care îl reînvigoră. Pe un scaun de lîngă pat puseră niște haine cu aceeași textură moale și lucioasă ca mîncarea: lenjerie de corp, șosete, cămașă, pantaloni închiși la culoare, un pulover și o haină albă. — Azi o să intri în rîndurile noastre, Sprîncenatule. Ce vreți să spuneți? — Acum ești doctor. Sper că n-o să ne tiranizezi, sîntem niște biete asistente, doar. Nu sînt doctor! — Vai, nu refuza! Cei care refuză la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mîinile cu prosopul, privindu-l pe Thaw cu atenție. — N-ar trebui să ții totul în tine, Duncan, a spus el. O să-ți fie mai greu mai tîrziu. — Nu cred că țin ceva. Coulter își trase o cămașă și un pulover și-i zise pe un ton îngrijorat: — Necazul e c-am aranjat sa mă-ntîlnesc la trei cu Sam Lang, pe terenul Tollcross. Aveam de gînd să facem niște exerciții de alergare și m-am gîndit c-o să vii și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și visător. Era bine să fii eliberat de tensiunile de la școala de artă, dar locul încă îl bîntuia. Făcuse parte din viața studenților, o voce printre vocile auzite de fete atrăgătoare, o față printre fețele care le înconjurau. Scrise: De sub puloverele lor lejere și bluzele lor strîmte, sînii lor îmi amenință independența ca vîrfurile rachetelor atomice. Regine canibale privighetori carnivore de ce să simt că valoarea mea depinde de faptul de a fi evaluat de femei, ce anume le face să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și nu-mi place. Pe un picior are o zgîrietură care sîngerează și îl doare umărul. Se simte lipicios și transpirat, inima îi bate cu putere și își zice: Trebuie să fac o baie. își dă jos rucsacul, paltonul, haina, puloverul, apoi i se face frig și coboară pe o plajă abruptă, cu pietre mari ca niște ouă sau cartofi de piatră. Acestea alunecă greoi. Se împiedică de ele. Primul val nu-l șochează, dar plaja coboară abrupt, și următorul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că sînt frumoasă? — Cînd o fac, îți bați joc de mine. Da, dar mă simt stingheră cînd n-o faci. — Bine. Ești frumoasă. Se șterse și începu să se îmbrace într-un costum gri din tweed și-și trase un pulover. Ea își legă atentă părul cu o panglică galbenă, părînd tristă și gînditoare. El o sărută și-i zise: Nu mai sta posomorîtă! Tu ești lumina și eu sînt umbra. Nu te bucuri că sîntem deosebiți? Ea făcu o grimasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe care aproape că o auzea zvârcolindu-se și atunci se gândi că poate e moartea. Se sili să se-nalțe în capul oaselor. Ningea, dar în cameră era cald și totul părea așa cum lăsase: cămașa, pantalonii, cureaua și un pulover de lână, așezate pe scaun. Cana lui pentru apă și un briceag cu care tăiase o jumătate de măr. Încă nu apucase să-și pună lucrurile și nici nu știa dacă va dori să trăiască, măcar o vreme, în această
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
variantă de fugă din fața a tot ce îl chinuia. Pe măsură ce dădeau muguri în tufele de pe marginea curții, se dumirea că înghețul și frigul îi sunt dușmani. Începuse să umble doar în cămașă, înainte ca toți ceilalți să își fi lăsat puloverele. Îi era așa dor de căldură, după cum îi era dor de acasă, și de-aceea se bucurase precum un plod când i se spusese că autostrada cu patru benzi, cu bistrou și cu stația lor de benzină se chema Calea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Eu vă las adresa pentru cazul că vă schimbați părerea". A fost o iarnă foarte friguroasă. N-au căzut zăpezi mari, dar frigul, sticlos și demoralizant, nu mă slăbea nici o clipă. Îmbrăcat cu două perechi de ciorapi groși, cu două pulovere, tropăiam în atelierul cu cruci de marmură. Trebuia să-mi frec mereu mâinile care-mi înghețau pe daltă. Acasă, pereții, patul, scaunele, toate erau reci. Până am cumpărat niște lemne am crezut că înnebunesc. Îmi blestemam zilele. Și nici atunci
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai fusesem de multă vreme la mare, iar ziua era prea frumoasă ca să rezist dorinței de a-mi înmuia picioarele în apă și de a umbla puțin pe nisip. Mai purtam încă în mine frigul nopților în care, îmbrăcat cu puloverul peste pijama și cu două pături deasupra, nu izbuteam să mă încălzesc; contactul cu marea avea să mă spele, în sfârșit, de el. Am pornit, deci, pe cărarea care făcea un mic ocol până la niște trepte măcinate de timp și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca să nu se supere. Cel mai simpatic mi se părea Siminel. Poate și fiindcă am citit într-o carte că vidanjorii seamănă cu zeii. Siminel suferea de angină pectorală. Nu ieșea niciodată afară pe vreme rece fără să îmbrace un pulover pe sub halat. Visa să vadă țările calde, a fost dealtfel primul care m-a rugat să-i vorbesc despre deșert, și avea un suflet de copil. Râdea cu mare plăcere, sincer și contagios. Când auzeai pe cineva râzând în hohote
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
medicamente, sub teroarea că una din crize îi va fi fatală. De aceea se ferea de polen, de câini, de ceață, de orice i-ar fi putut declanșa astmul și, pentru a nu răci, umbla ca Siminel îmbrăcat cu un pulover pe care-l scotea numai în zilele foarte calde. După-amiaza făcea lungi plimbări pe țărm. Dealtfel, venise la azil tocmai din pricina mării; avea nevoie de ea, cum avusese nevoie altădată să urmeze terapia de salină. Aceasta fusese unica decizie fermă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]