KorAP: Find »[drukola/base=punte & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...612 >

15,281 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

chiar la timp să vadă butoiul afundându-se sub apă și dispărând. — Ei, asta-i. Rămase tăcut un moment, uitându-se la oceanul gol. — Scout, oprește motorul. Eric, pârghia de colo. Aruncă ancora. — Unde s-a dus? strigă Scout de pe puntea superioară. — S-a scufundat, am spus. — Poate face asta? — După cum se vede, zise Fidorous, coborând înapoi pe punte. Dar nu pentru mult timp. Butoiul ăla o să-l tragă la suprafață și atunci noi o să fim aici, pregătiți. E isteț, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
moment, uitându-se la oceanul gol. — Scout, oprește motorul. Eric, pârghia de colo. Aruncă ancora. — Unde s-a dus? strigă Scout de pe puntea superioară. — S-a scufundat, am spus. — Poate face asta? — După cum se vede, zise Fidorous, coborând înapoi pe punte. Dar nu pentru mult timp. Butoiul ăla o să-l tragă la suprafață și atunci noi o să fim aici, pregătiți. E isteț, am spus, poate mie însumi. Parcă... parcă ar fi așteptat să mă arunce peste bord. — Rechinul ludovician nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Acum, Sanderson, ancora, dacă ești bun. După jumătate de oră începu să fie clar că ludovicianul nu avea să iasă la suprafață curând, orice ar fi spus sau ar fi crezut doctorul Trey Fidorous. M-am oferit să stau pe punte și să scrutez apele în, în vreme ce Scout și doctorul se duseră jos să pregătească ceva de mâncare și de băut. Voisem să-mi schimb din nou hainele, dar pantalonii scurți și cămașa hawaiiană erau subțiri și se uscaseră repede în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
a cabinei, continuând să privesc valurile. Scout făcu ceva la laptopul lui Nimeni și doctorul strânse resturile mesei noastre și făcu tot ce mai trebuia făcut pe-o barcă în vremuri calme. Ian reapăru și se plimbă o vreme pe punte în cercuri, apoi, când afară începu să se răcească, dispăru sub punte. Mai trecu un timp și tot nici o urmă de butoi sau de rechin. Cerul se transformă din roșu-aprins în albastru-cenușiu, iar mișcarea oceanului se domoli într-un fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Nimeni și doctorul strânse resturile mesei noastre și făcu tot ce mai trebuia făcut pe-o barcă în vremuri calme. Ian reapăru și se plimbă o vreme pe punte în cercuri, apoi, când afară începu să se răcească, dispăru sub punte. Mai trecu un timp și tot nici o urmă de butoi sau de rechin. Cerul se transformă din roșu-aprins în albastru-cenușiu, iar mișcarea oceanului se domoli într-un fel de legănare inconștientă. O briză răcoroasă suflă printre balustradele punții și-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
dispăru sub punte. Mai trecu un timp și tot nici o urmă de butoi sau de rechin. Cerul se transformă din roșu-aprins în albastru-cenușiu, iar mișcarea oceanului se domoli într-un fel de legănare inconștientă. O briză răcoroasă suflă printre balustradele punții și-mi mângâie gâtul îndurerat cu degete tandre. Știam că ceva se schimbase în mine. În parte, mă oferisem să rămân pe punte, de veghe, ca să am timp să mă gândesc la ce ar putea fi acel ceva. Îmi tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
iar mișcarea oceanului se domoli într-un fel de legănare inconștientă. O briză răcoroasă suflă printre balustradele punții și-mi mângâie gâtul îndurerat cu degete tandre. Știam că ceva se schimbase în mine. În parte, mă oferisem să rămân pe punte, de veghe, ca să am timp să mă gândesc la ce ar putea fi acel ceva. Îmi tot imaginam o monedă veche, căzută pe marginea unei poteci năpădite de ierburi, cu o față în sus, la vedere, expusă intemperiilor an după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
luase nu se întorsese și nici unul dintre visele Becului dinainte nu era mai limpede -, dar exista. Moneda se răsucise. De undeva dinlăuntrul meu ieși la iveală o expresie: imaginea devine reflecția, iar reflecția, imaginea. — Hei. Scout stătea în spatele meu pe punte. Purta impermeabilul acela mare pe care-l văzusem ultima dată în pivnița lui Fidorous. — Hei, i-am răspuns. — Ți-am adus o jachetă. E cam grunge, de prin 1992, dar, știi tu... — Mersi, am zis, trăgând-o pe mine. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pună mâna. — Știu, am spus, sărindu-i cumva în ajutor. Ne-am sărutat din nou. Când am deschis ochii, dimineața albastră și răcoroasă era deja încălzită de un soare nou, proaspăt, entuziast. Spatele și coastele mă dureau din cauză că dormisem pe punte și genunchii păreau să mi se fi înțepenit. O amorțeală caldă îmi cuprindea brațul drept, căci Scout dormea încovrigată pe umărul meu. Câteva șuvițe din părul ei negru și frumos se lipiseră de țepii bărbii mele și am tras capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
fie frig. — Păi, a funcționat. Mă dor toate și sunt epuizat, dar nu mi-e frig. Scout mă sărută pe obraz. Dădu la o parte pătura și hainele, se ridică din patul nostru încropit și rămase în picioare, goală, pe punte. Picioarele ei, pântecele, brațele și fața i se înroșiseră toate din cauza soarelui de ieri, însă umbrele fantomatice ale vestei și pantalonilor scurți făceau ca sânii și coastele, șoldurile și partea superioară a coapselor să aibă în continuare aceeași albeață marmoreană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Du-te mai bine și caută ceva de mâncare. Mai consumă din energia asta în exces. — Ce vrei? — Hmmm, ceva ușor. Și poate niște bere? Am încuviințat. — Bun plan. După ce ne-am îmbrăcat amândoi, am dat împreună colțul cabinei, spre puntea din spate. Scout se opri și eu aproape că m-am lovit de ea. — O, fir-ar să fie, făcu ea, de unde dracu a apărut aia? Cam la douăzeci de kilometri de pupa era o insulă. Am coborât încordat cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
se opri și eu aproape că m-am lovit de ea. — O, fir-ar să fie, făcu ea, de unde dracu a apărut aia? Cam la douăzeci de kilometri de pupa era o insulă. Am coborât încordat cele trei trepte de pe punte în cabină. Când am intrat, Fidorous închidea o trapă de lemn din podea. — E o insulă la orizont, am spus. — Hmmm? — La orizont, e o insulă. Apoi, uitându-mă la trapă: — Ce faci? Întreținerea de rutină. E-un model vechi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Mersi de pătură. — Păi, mi se părea că v-ar prinde bine. Am simțit că mă înroșesc la față. — Și acum, zâmbi Fidorous, probabil că vreți ceva de mâncare pentru micul dejun, nu? Scout ședea lângă laptopul lui Nimeni, pe puntea bărcii, când am urcat din cabină cu două conserve și un pachet de digestive cu ciocolată. — Conexiunea e încă deschisă, zise ea, iar eu am încuviințat, așezându-mă lângă ea și întinzându-i o conservă. Ți-a dat vreo idee

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
e? Se uită în larg spre marea calmă, apoi la cutia mea de bere, apoi din nou la mine. Nu suntem pe teren drept. — Se înclină. Noi ne înclinăm. Scout se ridică în picioare și ne apropiarăm amândoi de marginea punții unde cutia stătea și împrăștia bere la piciorul balustradei. Se aplecă s-o ridice, se opri la jumătatea drumului și, încet, se îndreptă din nou de spate. — Ai auzit asta? întrebă. — Ce? — Ascultă. Zgomotul era slab și înfundat, dar era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de spate. — Ai auzit asta? întrebă. — Ce? — Ascultă. Zgomotul era slab și înfundat, dar era prezent. Brr-brr, brr-brr. Butoiul ieși la suprafață la o sută de metri la babord. 32 Rămas bun și adio, doamne din Spania Fidorous alergă pe punte cu ceva țiuitor în mână, care semăna cu un ceas deșteptător cu mai multe cadrane. — E sus. Butoiul e la suprafață. — Știm, zise Scout. E chiar acolo. Doctorul apăsă un buton și țârâitul încetă. Am stat toți trei lângă balustradă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
intereseze, vă pot garanta amândurora că Orpheus e impenetrabilă. Așa că - o inspirație adâncă, o expirație prelungă - toată lumea la posturi, vă rog. Ultimul lucru de care aveam nevoie acum era o ceartă, așa că am făcut cum ne spusese: Scout urcă pe puntea superioară, eu am luat sulița și am verificat dacă firul lung și încolăcit mai era bine prins în spatele laptopului lui Nimeni. Fidorous ridică ancora. Motorul se trezi cu un huruit, șocant de zgomotos în acea tăcere și neclintire. — Frumos și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cu parul întins în față. — ... O să-l tragem la suprafață, dacă o să fim nevoiți. M-am trezit că picioarele mă duc din nou în spate, spre cabină. Doctorul se întinse și se întinse, cu un picior pe vârful degetelor pe punte, cu celălalt în aer, cu o mână ținându-se de balustradă și cu cealaltă întinzând parul. Se clătină, ezită, se întinse, cârligul ratând frânghia și lovind butoiul cu un pocnet sec. — Ai grijă, am zis. Încă întins peste bord, Fidorous

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
se întoarse să vadă butoiul gonind pe marea liniștită. — Scout, coboară și mai leagă un harpon. Eric, tu va trebui să cârmești. Repede, haideți amândoi, mișcarea, mișcarea, mișcarea. O să prindem rechinul isteț al lui Eric. Am alergat pe scări spre puntea superioară în vreme ce Scout gonea pe scări în jos. — În față, zise ea, mimând o manetă trasă în jos, și dintr-o parte în cealaltă, imită mișcările unei cârme cu cealaltă mână. Ai priceput? — Priceput. Cheia e în contact. Mă sărută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
găsit cheia, am răsucit-o. Orpheus hurui. Am împins maneta, de încercare, și din corpul navei a ieșit o pară de fum negru. Nava porni înainte și eu am cârmit-o spre butoiul ce gonea pe apă. Fidorous apăru pe punte cu arma lui, luând un harpon de la Scout, care se apucă apoi să lege cu frânghie un alt butoi. Bătrânul urcă pe trambulina de la prora, se întoarse și-mi făcu din mână. — Mai repede, Omule de Tinichea. Haide, trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mai leagă un butoi și-o să... Am împins din nou maneta. Țevile de eșapament continuară să scoată fum negru, noi ne-am urnit mai repede, apoi huruitul motorului se frânse cu un țipăt de metal frânt. Un zăngănit puternic de sub punte și apoi nimic. Ambarcațiunea pluti mai departe într-o tăcere pe care doar o rană fatală o aduce. Am răsucit cheia în contact, dar n-am reușit să provoc decât un firav, neînsemnat scrâșnet. — O, rahat, mi-am ridicat ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
O, rahat, mi-am ridicat ușor mâinile de pe comenzi și-am pășit în spate. O, rahat. La prora, Fidorous lăsă arma jos în timp ce rechinul și butoaiele ne lăsau în urmă. Am coborât privirea și am văzut-o pe Scout traversând puntea spre doctor. — O, nu, nu-mi spune, asta nu-i o problemă majoră? Exact cum te-ai așteptat? Mai ai totul complet sub control, nu? Doctorul se întoarse și coborî de pe trambulină. — E-o defecțiune minoră la sistemul de translație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
fie. Răspunde-mi doar la asta - luăm apă la bord sau nu? — Nu-i decât o spărtură mică. Bucla conceptuală are curățători de date care acționează ca niște pompe și o mențin în stare de funcționare. Doctorul dădu să părăsească puntea, dar Scout îl apucă de mânecă. — Stai așa. Ieri barca asta era de nescufundat și acum avem pompe care ne țin pe linia de plutire? — Bine, dacă totul trebuie să fie în alb și negru pentru tine, procedăm așa. Ideea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
am crezut că ne aflăm pe o navă care se cufundă, fără motor și cu un afurisit de rechin uriaș care ne dă târcoale din apă. — Doamne, am spus, terminați odată. Două fețe se uitară în sus la mine de pe punte. Am arătat spre mare. Butoaiele descriau o curbă largă în apă și se îndreptau către noi. Scout își ridică ochelarii pe cap. — O, la naiba. Se întoarce. Ce, ne... ne atacă? Păi, orice o fi făcând, o să ne mai dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
că a prins pe cineva, zise Scout, apărându-și ochii cu mâna, uitându-se în continuare la mare. — Dorothy. — Da, da, căpitane. Butoaiele prinseră viteză spre noi, fiecare ridicând în aer o cortină de apă deasupra și în jurul lui. De pe puntea superioară vedeam umbra întunecată, în formă de torpilă a rechinului ridicându-se la suprafață. Înotătoarea ieși iar din apă. Fidorous adoptă poziția de tragere, cu arma la umăr. Ludovicianul se ridică mai mult deasupra apei și eu i-am văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ca niște aripi, coada musculoasă, mare și plată, propulsându-l către noi, totul uriaș și cenușiu și de nestăvilit. — Vine drept spre noi, m-am auzit strigând. Atacă barca. Scout, apucă-te de ceva. Eu m-am prins de marginea punții de control. — Dumnezeule, strigă doctorul. Țineți-vă bine. Vup. Harponul nimeri rechinul în înotătoare, dar ludovicianul nu încetini deloc, înaintă mai repede, ajunse mai aproape, tot mai aproape... Zgomotul sfâșietor de lemn zdrobit și Orpheus înclinat tare la babord. M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]