1,221 matches
-
că nu crede asta. Nu mă interesează ce dracu zice omul ăla. Minte de Îngheață apele. —Hardacre a sugerat că Jill și cu el nu lucrau singuri la afacerea asta și că și tu făceai parte din micuță lor echipă. Pupilele lui Sam erau dilatate de furie. — Doar nu crezi una ca asta? E absurd. Recunosc că aia e semnătura mea pe formular, dar habar n-am cum a ajuns acolo. Mi-a fost Înscenată chestia asta. Probabil că am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
reanimator care te-a luat în primire a căutat între mandibulă și osul hioid un punct al durerii. Corpul tău a reacționat prea ușor. A luat niște comprese și a șters sângele care-ți curgea de pe frunte. Ți-a privit pupilele, erau fixe și asimetrice. Respirația era bradipneică. Au încercat, cu o canulă Guedel, să-ți repoziționeze limba, care alunecase spre interior, apoi au introdus sonda de aspirație. Au scos sânge, smoală, mucus și un dinte. Ți-au fixat pe deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
rămâne. Trebuie să te privesc ca și cum nu mi-ai aparține. Un electrod îți atinge grosolan un sfârc, îl desprind și îl așez cu mai multă decență. Mă uit la monitor: 54 de bătăi. Și mai puțin: 52. Îți ridic pleoapele, pupilele sunt inegale, cea din dreapta este complet dilatată, leziunea endocraniană se află în emisfera aceea. Trebuie să fii operată imediat, ca să poată respira creierul, masa deplasată de hematomul apasând acum pe cutia craniană, dură, neextensibilă, sufocând centrii care inervează tot corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Mauricio de ambele brațe, îl săltă și-l proiectă pe sofa, nedându-și seama ce face, parcă ar fi vrut să-l sugrume. Și-atunci, Mauricio, văzându-se pe sofa, zise cu supremă răceală: — Priviți-vă acum, don Augusto, în pupilele mele și veți observa ce micuț vă vedeți... Bietul Augusto se simți parcă topindu-se. I se topi cel puțin forța brațelor, camera începu să i se preschimbe în ceață văzând cu ochii; gândi: „Oare visez?“ Și se pomeni că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
praf scămoșat. Obrazul sprijinit de brațele încrucișate era tânăr, armonios și exprima o liniște de neclintit. Un arc părea că trasează o curbă asupra ochiului care se prelungea într-o linie paralelă cu pleoapa de jos, și avea în centru pupila ca un cerc. În timp ce Armin căuta dulapul cu geamuri, eu priveam fascinat aceste semne în formă de migdală de pe un sarcofag, care păreau puse aici ca niște „hieroglife“ pentru sentimentele mele, care deveniseră de la o vreme chiar și pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în fiecare dimineață bărbatului ei dintr-un al doilea horoscop, care prevestea aspectele favorabile și periculoase ale fiecărei zile. XXtc "XX" Binoclultc "Binoclul" Un arc se curbează deasupra ochiului, prelungindu-se într-o linie paralelă cu pleoapa de jos și pupila e un punct rotund în centru: semnul de pe sarcofag nu voia să se întrupeze, oricât de mult m-aș fi străduit. Sentimentele întunecate, neclare nu-și găseau silueta corespunzătoare în viața mea de zi cu zi. Nici pe drumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
prea înaintată. Era pe la amiazi... „Vreau să cunosc adevărul” strigă omul meu, după ce trecui în camera lui din pensiune. „Și îl voi cunoaște!” urmă el amenințător, cu capul plecat pe umărul stâng și cu arătătorul ridicat în dreptul frunții. Avea în pupila stângă o licărire de demență, în timp de ochiul celălalt închis, trasa o linie neagră și orizontală deasupra unui punct alb, reflectat de sticla bombată a ochelarilor. Ne trântirăm în fotolii, când Ferdinand Sinidis începu să vorbească liniștit, obosit parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
poveste a unui relativ obscur scriitor francez, Henri Rivière, pe care o citise În La Revue des Deux Mondes cu douăzeci și cinci de ani În urmă și o transferase În decorul unui conac englezesc de țară. Tânărul erou era Îndrăgostit de pupila tatălui său, moștenitoarea unei averi. Fosta amantă a tatălui, dna Vibert, Își făcea apariția pe neașteptate, aducându-i cu ea pe fiul lor nelegitim și pe un tutore cu intenții perfide. Doamna Vibert Încerca să o Împingă pe pupilă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de pupila tatălui său, moștenitoarea unei averi. Fosta amantă a tatălui, dna Vibert, Își făcea apariția pe neașteptate, aducându-i cu ea pe fiul lor nelegitim și pe un tutore cu intenții perfide. Doamna Vibert Încerca să o Împingă pe pupilă În brațele fiului ei, iar tutorele să exploateze situația prin șantaj. În final, era demascat de o doamnă Vibert cu o moralitate renăscută și totul se termina cu bine. Era o comedie. Fenimore ascultă, Încruntându-se concentrată. Folosea cornetul acustic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-mi să fac o stupidă lămurire. Doar omul care are cap numai ca să nu-i plouă În gât ar Îndrăzni să presupună că atari exerciții penibile și, În general, nocturne l-au ținut departe pe Tai An de vrednica sa pupilă. În fața ilustrelor persoane care m-ar contrazice, accept că dama nu stătea În casa magului neclintită ca axioma. Când nu-l putea ține sub observație, nici sluji cu propria sa ființă, din pricină că Între ei se interpuneau câteva hectare de construcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
continuă: — Vreau să-ți aduc la cunoștință, Norman, că am mai rămas doar noi trei. — Tu, eu și Harry? Exact: tu, eu și Harry. Harry dormea liniștit pe podea, Între cușete. Norman se aplecă, Îi ridică o pleoapă, Îi lumină pupila. Irisul se contractă. Ăsta nu poate fi raiul, spuse Harry. — De ce nu? replică Norman. Îi lumină și cealaltă pupilă: și aceea se contractă. Pentru că ești aici. Psihologii nu au voie să intre În rai. Zâmbi fără vlagă. — Poți să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Exact: tu, eu și Harry. Harry dormea liniștit pe podea, Între cușete. Norman se aplecă, Îi ridică o pleoapă, Îi lumină pupila. Irisul se contractă. Ăsta nu poate fi raiul, spuse Harry. — De ce nu? replică Norman. Îi lumină și cealaltă pupilă: și aceea se contractă. Pentru că ești aici. Psihologii nu au voie să intre În rai. Zâmbi fără vlagă. — Poți să-ți miști degetele de la picioare? Mâinile? — Pot să-mi mișc orice. Am urcat aici de jos, din Cilindrul C, Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dispărut lăsînd cerul mării pustiu. Pătrund pentru o clipă în visul tînărului V. și descopăr și acolo o stranie pasăre neagră planînd în juru-i. Surprind pentru cîteva clipe privirea acesteia și tresar speriat. E un vultur cu ochii ficși și pupilele liniare ca la reptile. Nu țipă, își înclină capul ritmic în zbor pentru a privi mai bine. Îi spuneam destul de recent Doctorului că, dacă un aparat fantastic ar înregistra concluziile la nivelul istoriei, din pîlnia sa s-ar auzi, strigat
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
capătă brusc furia și hidoșenia carnivorului. Sînt, în același timp, Marele Preot și victima de toți adulată. Îmi spune: „-Cei vechi, împărțind oamenii după chipurile animalelor cu care se aseamănă, intuiau scînteierea adevărului. Căci unii privesc lumea prin fixitatea unei pupile reptiliene, ucigînd-o printr-o tăietură fină cu venin rece iar alții, mulți din cei blînzi, se pomenesc deodată sfîșiind și distrugînd doar din plăcerea sîngelui. Și tot cei vechi spuneau că omul îi e aproapelui, nu șarpe ci, lup. De
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
hornul și petalele și, după ce-l privești cîteva minute pentru a-i insufla curaj, Îl decupezi cu grijă exact pe margine, pe linia Întreruptă, Îl ridici, e ușor, În faza următoare Îl colorezi, ochii, gura, hainele, umbrela, Îi adaugi mustăți, pupile și pantofi cu toc Înalt, Îi faci părul măciucă sau cu o perfectă cărare pe mijloc, căzut Însă pe sprîncene, Îl lipești pe o coală de hîrtie, apoi confecționezi o barcă tot din hîrtie, ori un avion, sui personajul Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui Îi scapă. Sonor: Sonata nr. 1 pentru violoncel de Bach. Plan general: Ziaristul urcă cu scara rulantă, prins Într-un ghem pietrificat de figuri inexpresive. Plan detaliu: Chipul personajului principal se apropie de obiectiv. Seamănă cu Yves Montand. Zoom. Pupilele i se dilată. Camera se retrage, și se văd trei mineri așteptîndu-i pe cei care ies din gura metroului. Sonor: Acordurile imnului național punctate de cîte un urlet. Cadru exterior, wide angle static: Bulevardul Magheru. Mai multe grupuri de mineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Înjunghierea lor nefilmată, mi-a amintit de scena cu meșterii zidari ai lui Tarkovski, cărora li se scot ochii În pădure. Și mai crudă decît la Tarkovski, tocmai pentru că nu e explicită. Sau, altfel, pentru că surprinde, pune semnul mirării În pupila lui Mitică. Neavîndu-și rostul Într-o asemenea lume. Ar mai fi și căința românească a lui Vișan Înfricoșat de gîndul morții În bucătărie, rugăciunea spusă disperat printre oale, cu fața ascunsă de castroane, Îngenuncherea care nu poate fi nici ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să fie excepțional. E ca la femei. O femeie perfectă nu spune nimic, se știe de la greci, o Elenă impecabilă nu atrage pe nimeni cu excepția japonezilor, trebuie că a avut ea o mică imperfecțiune pentru a rămîne În istorie, În pupila admiratorului. Îi poate lipsi o unghie de la laba piciorului, de exemplu. Aici ar fi vorba În primul rînd de conexiunile poate prea strînse cu un prezent pedeserist, numai cuvîntul pedeserist spune totul, fiindcă pe cine interesează? Nu interesează, În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de interpretare a lui Michael și-ar mai fi și sensibilitatea aranjamentului. În plus, oamenii sînt buni. De parcă n-ar fi fost de ajuns două filme de acest rar, demodat model, Într-o singură săptămînă, mi s-a turnat În pupilă și The Accidental Tourist, o creație aparte a lui Lawrence Kasdan din ’87, cu William Hurt, Geena Davis, cîinele Edward și mai puțin pînă aproape deloc Kathleen Turner, o actriță mititică pentr-un teatru atît de mare și fără Michael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
c-a scris niște poeme la batoză direct Împotriva lui Ceaușescu, În timp ce-l citea pe Platon cu Nicușor În original și ăla-i răspundea În dialoguri, În grecește, de la consumație, v-ați uitat vreodată atent În ochii lui albaștri, cu pupile pentru studiu clinic În ultimul an de facultate, toamna, v-ați uitat În ochii lui acum, cînd explica pe un ton represiv că deschid citatul „tata a murit disident iar mama a fost chinuită prin București” Închid citatul, ușa, fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să arate. În pantaloni bleumarin mulați pe picioarele ei lungi și extraordinare, cu un pulovăr maroniu pe gât, un batic în care își prinsese părul la ceafă. Bronzată deja, un ciocolatiu deschis, conturând albul ochilor în care sclipeau a bucurie pupilele de culoarea alunei. L-a salutat după obiceiul ei, băiețește și cu voce gravă, Hello, sir, i s-a agățat de gât și l-a sărutat, știa că nu-i plac manifestările de intimitate în public, dar strada era pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ți-am spus doar prietenește ce-i mai bine...“ „Nu, nu-i nici o problemă. Mulțumesc. La revedere“, închizând ușa încet în urma lui, apoi luându-și servieta, apoi ieșind din enorma clădire în lumina bolnavă a după-amiezii, care-l izbește în pupile, îl face să lăcrimeze, îl obligă să-și pună ochelarii. A mers încet, a traversat parcul, a privit cu gândul aiurea fața lacului încrețită de vânt, pe care săltau bărcile închiriate de adolescenți, a călcat peste mormanele de frunze uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lanterna În ochii tăi? O clipă doar. Își puse degetele pe bărbia fetei să nu-i dea voie să se miște. Fata clipi cu teamă. Colțurile ochilor și marginea pleoapelor păreau roșii pe fața ei pudrată cu praf de tencuială. Pupilele i se strînseră În lumina care le testa. Părea tînără, dar nu atît de tînără pe cît bănuise Kay la Început; poate că avea douăzeci și patru sau douăzeci și cinci de ani. Își Întoarse capul Înainte ca raza lanternei să se coboare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de supape și o piesă de gură. b) Metodele interne de respirație artificială au la bază compresiunea normală a victimei, a cutiei toracice care se realizează prin apăsarea energică a bazei toracelui în timp ce victima se află culcată la orizontală. Micșorarea pupilelor în cursul manevrelor de reanimare este semnul unei evoluții favorabile, dilatarea lor trebuie considerată ca un semn de evoluție gravă. În majoritatea cazurilor, sincopa respiratorie este urmată, la interval de 1-2 minute, de sângerare cardiacă. În tehnica de acordare a
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
Margaret“. Bulversată de atac și, În plus, venindu-i lesne să-l plaseze pe Frank În postura mea, era la fel de nelămurită precum Cabrera de calmul pe care-l arătam. Am privit-o cînd Îmi lua tensiunea și Îmi testa reactivitatea pupilelor, observînd ce aer zăpăcit avea și cum scăpase de două ori stetoscopul pe jos. În pofida Îngrijorării sale, mă simțeam mai În puteri decît m-aș fi așteptat. Atacul Îmi revigorase Încrederea fleșcăită. Timp de cîteva momente disperate, mă războisem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]